În numai câțiva ani, colecția „O sută și una de poezii” girată de Editura Academiei Române s-a transformat într-o amplă panoramă a liricii românești. După un început mai timid, numărul volumelor a început să crească într-un ritm vertiginos. Mai mult, pe lângă autorii deja clasicizați, atenția editorilor s-a îndreptat tot mai mult înspre contemporani. Există și antologii care își propun să recupereze operele poeților reprezentativi din exil. În această direcție se înscrie recenta selecție din opera lui Aron Cotruș realizată de către Alexandru Ruja. Profesorul timișorean este un foarte bun cunoscător al operei autorului Drumurilor de mâine, căruia i-a dedicat numeroase studii de referință. Extrem de meticulos, Al. Ruja este un remarcabil autor de ediții, ale cărui eforturi au fost răsplătite cu prestigiosul Premiu al Academiei. E suficient să amintim, în acest sens, edițiile critice realizate în ultimii ani din operele lui Ioan Alexandru și Ștefan Augustin Doinaș. Mai mult, în 2019, la Muzeul Literaturii Române, istoricul literar a publicat o amplă ediție în trei volume din opera cotrușiană.
Antologia Aron Cotruș O sută și una de poezii (Editura Academiei Române, 2020) reprezintă pentru Alexandru Ruja o reîntoarcere la o pasiune mai veche. Structura volumului respectă regulile nescrise ale seriei. Cartea se deschide cu o riguroasă prefață semnată de către realizatorul ediției, o ingenioasă introducere în lirica poetului. Ea este urmată de o utilă și foarte bine documentată Fișă biobibliografică, ce reconstituie principalele momente din traiectul existențial al scriitorului. Sunt reproduse apoi cele o sută și una de poezii, care sunt urmate de o selecție din opiniile celor mai importanți critici români care s-au pronunțat asupra operei lui Aron Cotruș. Într-o notă asupra ediției, Al. Ruja menționează volumele din care a realizat selecția de față. Edițiilor apărute în țară în perioada interbelică, li se adaugă volumele tipărite în exil, mai exact în Spania, la Madrid, și în Statele Unite. În finalul cărții, există și o secțiune ce reunește o serie de titluri risipite în reviste sau rămase în arhiva poetului. Chiar dacă ediția respectă normele ortografice în vigoare, Al. Ruja a ținut să păstreze particularitățile de limbă ale poetului. Este cunoscut faptul că Aron Cotruș a valorificat din plin valențele lexicului popular, fapt ce conferă versurilor sale o tonalitate aparte.
Documentata Prefață a lui Al. Ruja reprezintă o interesantă introducere în universul operei lui Aron Cotruș. Ea completează în mod meticulos informațiile existente în Fișa biobibliografică. Poetul s-a născut în data de 2 ianuarie 1891, în localitatea Hașag din fostul județ Târnava Mare și s-a stins din viață la 1 noiembrie 1961, la Los Angeles. Istoricul literar menționează faptul că primele încercări literare ale autorului datează din perioada liceului. Având lecturi temeinice, bardul în devenire a cunoscut principalele direcții existente în lirica modernă. Chiar dacă există posibilitatea de a fi publicat și înainte în revistele de circulație locală, criticii literari sunt de acord că primul poem tipărit de către Aron Cotruș este Tisa, creație reprodusă la sfârșitul antologiei. În urma publicării textului în revista „Ramuri” din Craiova, în 1908, Aron Cotruș este exmatriculat de la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj, motiv pentru care se transferă la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Adevărata consacrare vine odată cu primele creații publicate în revista „Luceafărul” din Budapesta, unde selecția versurilor era realizată de un poet prestigios de talia lui Octavian Goga. În numerele 11-12 din 1908 apare poemul intitulat Noaptea, în care se resimt unele ecouri din Eminescu și din Goga. Debutul editorial al poetului are loc în 1911 cu volumul Poezii. În același an, tânărul de numai douăzeci de ani este prezent și în Almanahul scriitorilor de la noi apărut la Orăștie, alături de o serie de nume sonore precum O. Goga, G. Coșbuc, Liviu Rebreanu, Ilarie Chendi și Sextil Pușcariu. Devine colaboratorul ziarului „Românul” din Arad din momentul înființării acestuia. Între 1911 și 19013, este student la Facultatea de Litere a Universității din Viena. Din păcate, din cauza condițiilor materiale precare, se vede obligat să se retragă. Se întoarce în țară și, sprijinit de Vasile Goldiș, devine redactor la „Românul” din Arad.
În 1915 vede lumina tiparului volumul Sărbătoarea morții, ce reușește să atragă atenția criticilor literari. Analizând maniera în care a fost receptată lirica lui Aron Cotruș, Al. Ruja reține opiniile lui E. Lovinescu din Istoria literaturii române contemporane. Relevând elementele novatoare ale creației poetului, criticul de la „Sburătorul” îl include printre poeții moderni ai Ardealului, alături de Lucian Blaga și Emil Isac. Această plasare este întărită și în celebra Istorie a lui G. Călinescu. Al. Ruja remarcă faptul că, apropiat prin viziune de Walt Whitman și de Verhaeren, A. Cotruș „este între cei dintâi care a figurat în lirica sa orașul industrial” și a introdus în poezia românească o serie de simboluri specifice inovațiilor tehnice precum trenul sau aeroplanul. Printre altele, în această categorie se înscriu poemele În fabrică și Reșița.
Volumul Sărbătoarea morții conține o serie de creații în care domină meditația metafizică pe tema vieții și a morții. O asemenea viziune și procedeele folosite îl apropie pe Aron Cotruș de lirica europeană de factură expresionistă. Sursa acestei creații este identificată de către E. Lovinescu în modernismul german. Aron Cotruș se numără printre primii poeți români de factură expresionistă. Printre trăsăturile specifice acestui curent, Al. Ruja identifică: „intemperanța verbală, revărsarea tumultuoasă, expresia torențială și abruptă, violența și exagerarea, eruptivul, dezlănțuirea unei sălbatice energii ca a unei forțe naturale, stilul congestionat de adjective și pornit spre expresia forte, colosalul și giganticul”. Rezumând istoricul curentului, exegetul vede în expresionism o artă de opoziție, un protest, o reacție polemică. În mod paradoxal, poemele reunite în volumul Sărbătoarea morții anticipează teribila experiență existențială trăită de către poet pe frontul Primului Război Mondial. Pornind de la peisajele dominate de flăcări, Al. Ruja vorbește despre „vocația pirică” a lui Aron Cotruș, trăsătură ce trimite la structurile mitologice ale creației. Imaginile apocaliptice din Sărbătoarea morții sunt comparate cu versurile lui Camil Petrescu din Ciclul morții.
Autorul prefeței menționează faptul că opera lui Aron Cotruș a fost elaborată într-o perioadă ostilă creației, de unde și destinul agitat al scriitorului. Reperele acestei existențe zbuciumate sunt reconstituite în Fișa biobibliografică a cărții. Al. Ruja reține rolul jucat de către Aron Cotruș în viața culturală a Banatului din perioada interbelică. Acest lucru explică de ce prefața nu trece în revistă volumele poetului, ci reprezintă o riguroasă introducere în tematica operei. Rând pe rând, sunt discutate înfiorarea în fața firii, poezia recluziunii și a meditației metafizice, naționalul și socialul, eterna reîntoarcere. Poezia devine un mod de existență pentru Aron Cotruș, cele două repere fundamentale ale creației sale fiind neamul și graiul. De aici apariția unei creații programatice precum Cântecul graiului. O atenție deosebită merită și poemul intitulat N-am fost ca orișicare altul, o veritabilă autobiografie lirică reprodusă pe coperta antologiei: „N-am fost ca orișicare altul:/ m-a vrăjit prăpastia, m-a-nnebunit înaltul…/ am fost și tigru, am fost și miel,/ am fost și aluat, am fost și oțel…/ am știut să tac, am știut să țip…/ am fost și munte, și fir de nisip,/ am vrut drumurile lumii toate,/ am râvnit prea dârz ce nu se poate…// În mine: cer și baltă/ se unesc, se simt bine laolaltă…/ și ura, și iubirea/ și lenea cu munca-mpreună, în mine se-mpacă și duc casă bună…// Mă-mpart noroiul și înaltul…/ de ce n-am fost, Doamne, ca oricare altul?!”
Foarte bine documentată, Fișa biobibliografică reconstituie experiența Primului Război Mondial, perioada petrecută la Arad, activitatea diplomatică și anii dificili ai exilului. Mai întâi la Madrid, apoi, din 1956, în Statele Unite, unde Aron Cotruș se stinge din viață în 1961. Dispariția poetului nu a fost comentată în țară, unde cărțile sale erau interzise. Lucrurile au stat altfel în Spania, unde moartea poetului a fost percepută ca dispariția unui mare scriitor. Tragicul eveniment a fost consemnat și de publicațiile românești din Statele Unite.
Alexandru Ruja reconstituie și receptarea postumă a operei poetului. În țară, după o lungă tăcere, abia în 1978 vede lumina tiparului o antologie de versuri îngrijită de Ovidiu Cotruș. Din cauza cenzurii, selecția textelor se oprește la anul 1939. În 1981, apare monografia Resurecția unui poet semnată de Ion Dodu Bălan. Lucrurile se schimbă în mod radical după 1989, când începe adevărata recuperare a operei poetului. Printre principalii editori ai acestuia se numără Al. Ruja, Mircea Braga, Ion Cristofor și Ion Buzași.
Recenta antologie realizată de către Alexandru Ruja are meritul de a readuce în actualitate opera unuia dintre poeții români reprezentativi ai secolului XX.