Consiliul
Județean Cluj

weekly magazine in english,
romanian and italian

O seară la televizor, cînd Galatasaray cu Hagi în teren și Fatih Terim pe banca antrenorilor a cîștigat Cupa Campionilor Europeni

O seară la televizor, cînd Galatasaray cu Hagi în teren și Fatih Terim pe banca antrenorilor a cîștigat  Cupa Campionilor Europeni

A fost o seară de neuitat. Ce pot să spun mai mult. Trebuie neapărat să-ți povestesc. Cine știe să povestească nu moare, ascultă la mine. Salutare, băi, Costele, ce faci, Mister, ce ești așa fleoșcăit ca o orhidee? Mulțumesc, la fel, să-ți trăiască franțuzoaica și tot ce-i gol să fie plin!
Hahaha! Vorbim. Să-mi dai un SMS să spui ce-ai făcut cu chestia aia la guvern pntru care te rugasem pentru treaba de care am vorbit deja cu alde Broscoi. Ciupitu stă cu banii pe pervaz. Aștept. Să fii iubit!
Cum spuneam, bre, Radule, lumea e plină de dobitoci și jagardele. Nu mai e nimeni cinstit. Care nu fură deloc, e prost, care fură prea mult, nu se face, strică jocul și tot prost e. Nu știu care deștept a zis ceva cu dreapta măsură, că io le cam uit dacă n-am școală multă, dar la ciripit mă descurc bine. Io la cîrciumă am învățat destul de multe. Băutura te face meditativ. Știi ce e aia? Să cazi pe gînduri. Nu e treabă simplă cu gîndurile. Vin idei și tu, pac! Te învîrți în jurul lor. Joci la mai multe capete. Nu joci poker? Păcat. Mie îmi cam plăcea. Să joc la cacealma. Să riști. Totul e jocul, nu banii. Banii vin și pleacă. Și nici pârnaie nu am făcut. Asta e, trăim. Nevastă-mea era plecată la socrii, la Brăila. Oraș de șmecheri greci cîndva, acum de proști români. S-a lenevit lumea, grecii au plecat, greu de pus ceva serios pe picioare doar cu arăboi care nu bea și chinezoi care se uită la tine ca la un perete. Nu pune sifon, te rog. Merci. De cînd nevastă-mea are carnet de conducere auto, sunt scutit de multe, ce să spun. Că merge cu frîna de mînă pusă, treaca meargă, dar că ar fi în stare să meargă și pînă la Giurgiu în marșarier, nici nu mai are importanță. Dar mi-e frică, dacă se ia și alții după ea? Să vezi apoi o țară întreagă să circule ca ea, hm, ne-ar ieși vorbe. Ar da vina tot pe mine, că trag la măsea și nu vreau să conduc. Toți bea și conduce. Eu nu, am principiile mele. Nu le calc, că iese prost. Ea are putere de convingere, ce mai. Era dusă, cum ziceam, după niște zacuscă și murături. În fiecare toamnă ei ne pregătesc tot ce avem nevoie peste iarnă. De la copii, nu aștepți mare lucru, dar de la socri e altă socoteală. Așa. Mai facem și noi cîte ceva, ca tot românul gospodar și harnic, dar ce vine de la ei sau e de căpătat de la Uniunea Europeană e baza. O gospodărie nu se ține singură, știi bine. Mai ales în timpurile astea grele. Cu comuniștii o mai scoteai la capăt, una alta, planuri cincinale, succesuri, eroism în muncă, ei da, era, a fost, ducă-se pe pustii nevoia, da’ cu criza asta mondială capitalistă se pare că e rău. Rău de tot. Nici strugurii nu s-au mai făcut pe la noi ca lumea. Varza, așa și așa. Mîncăm din aia de Bruxelles. Știi cum se scrie? Nu e cum se aude. Cu maioneză Knorr și muștar de Dijon merge. Eu fac figuri la mîncare. Mă rog, nici nu beau orice poșircă. Noroc de crescătoria de struți. Merge bine, la Valea Sărată. Și cu melcii. Am export bun. Io nu pun în gură spurcăciunile alea, dar afacerile-s afaceri. Altfel, na, nu e bine, porumbul mic, mango și kiwi nu s-a prins, rapița se face mereu, măcar că și merge bine orezăria. Altfel e secetă, stratul de ozon s-a micșorat și e aerul poluat. Chestiile astea primordiale, vezi cum vine. Pericolul nuclear. Singurătatea, grăsimile. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Mi-a explicat și mie ăla micu. Cică ozonu, cu solitudinea, paradigmele lumii moderne. Auzi la el, să mori de rîs nu alta! Asta cu paradigma a mers greu, mi-a explicat și mie contabilul meu de la motel că are un doctorat la Sorbona, dar acum s-a prins și o vînd ușor la multă lume. Socrii, ce să zic, niște oameni minunați. El a fost șef de post la Măcin, ani în șir. E de felul lui din de pe lîngă Fetești. M-a plăcut ca ginere, ce să zic, am luat-o pe Marcela cu burta mare. Iar taică-su nu era un fitecine, barosan la județ. Mă rog, nu era copilul meu, ne-am tocmit, am acceptat condițiile puse de fiecare, asta e. Altfel nu ajungeam eu soțul Marcelei. Cum, necum a mers căruța și mai apoi l-am iubit pe ăla micu ca și cum era al meu. Chestii care nu se uită. I-am mai făcut și io doi, deh, viață, nene. Nu vrei și niște minerală? Eu nu beau decît rar șpriț. Cînd îmi vine de șpriț. La șpriț românul e vesel, la tărie devine supărat.
Hai, noroc, să fii sănătos. Tata socru ține mult la mine, uite așa. Și uite așa, cum spuneam, l-am scăpat pe om de rușine. Și uite că nu mă uită pentru omenia mea. Voiam să-ți zic altceva, dar să termin cu chestia asta dacă tot am abordat-o. Mda, ce să zic, omul are nevoie de prieteni. Adevărul e că eu o știam bine pe Marcela, îmi plăcea de ea, dar ea nu prea se uita la mine. Nu mă iubea, cum se spunea pe vremea aia. Acuma socoteala e simplă. I-o trage sau nu. Asta e tot. Deh, fată cu liceul economic, eu, deh, vînzător gestionar la Universal la noi în comună, la Berbești. Cît ești gestionar nu te întreabă nimeni de studii. Aveam io vreo zece clase, dar atît. Pe Marcela a îmbrobodit-o un profesor de la liceul industrial. Cică îi scria poezii. Poezii, nepoezii, pînă la urmă a lăsat-o borțoasă. Uite așa, mare scofală. Așa am apărut eu pe firmamentul istoriei. Ce să mai zic, vremuri frumoase. Și Marcela era frumoasă, da nu mă iubea. Iar amărătul ăla care i-a sucit mințile și umflat burta a dat bir cu fugiții. Acum e anticomunist, cică. Fie, nu e treaba mea să mă pun cu autoritățile locale și cu organele abilitate. Îți place cum sună? Purtăm și noi o discuție. N-am școală, dar am prins cîte ceva din viața asta păcătoasă care am tot dus-o. M-am lins pe bot de rai, în iad o să mă duc direct. Hai nu ofta, că nici acolo nu e rău. Se pare că peste tot e la fel. Nu vezi cîte mai pățesc și americanii ăștia. O să-i belească musulmanii ăia cu Allah al lor. Io mă am bine cu toată lumea, ce să zic, la o adică beau și ceai de urzici dacă situația o cere. Săraca democrație, cum se consolidează puțin, cum apar unii care strigă Huo!. Nu merge treaba așa. Huo, nehuo, ehe, mamăă, ce de mai pește am mîncat pe vremea aia. Mama ei de viață, de ce-or vorbi atîta de rău de România și Regele Mihai, nu pricep. Pare el cam slăbănog, dar se pricepe la mecanică, păi ce, e puțin lucru să schimbi niște planetare? Și eu am fost comunist, l-am sprjinit pe Durbacă de ori de cîte ori a avut nevoie de mine, dar să înjuri toată ziua țara ta natală parcă nu se face. Nu se face, nene, ce mai. Cică un australian i-a arătat curul Reginei Angliei. Să mori de rîs, săraca babă, am rîs și eu, dar nu se face. Cum spuneam, în seara aia eram invitat la popa Predescu. Parohul de la Sf. Dumitru. Prieteni vechi, ne știm de-o viață, mi-a botezat copiii și în fiecare an îmi pune cauciuri de iarnă. Om, nene, ce să spun, mereu am avut pe lîngă mine români de omenie. Am iubit și-o tătăroaică din Cogealac. Frumoasă fata, haini părinții, pericol nuclear să ne prindă taică-su. Belea mare, bocluc, fata, ciok ghiuzel, foarte frumoasă, știi turcește? Eu ciupesc un pic, în afaceri este nevoie de multe, ehe, și cuminte fata, se culca numai cu mine. Vremuri, nene. Păi nu e frumos așa, zii și matale, văd că tot taci și dai din cap la tot ce dau eu din gură. Oi fi și tu vreun turc, mai știi? Cam sec vinul ăsta de Ostrov, nu mai e vinurile de altădată. Ce să zic. Mie îmi lipsește foarte tare că n-am cu cine schimba două, trei, o mie de vorbe. Recunosc, vorbesc mult. Marcela nu are răbdare să m-asculte. Dar și ea și eu avem multe pe cap. Ea afaceri, eu afaceri, na, e greu. De suflet ce să-ți mai spun, altul în locul meu se ducea pe lumea ailaltă. Marcela nu mă iubește nici acum, dar mă respectă de cînd sunt consilier local și m-am înscris la doctorat. Da, da, nu holba ochii, îmi completez studiile și cînd am suficientă vechime o să devin și cadru didactic. Am o vorbă cu unu, direct profesor mă face la Universitatea din Măcin. O să deschidă și o facultate de medicină la Isaccea. Dai un ban, dar stai în față. Și pește, icre negre cît vrei, mi-a promis omu meu. Jumate de bani acum, jumate p-ormă. Cinstea e la mine lege! Păi nu e frumos să-ți zică lumea Trăți, domnule profesor!. Și Marcela s-o văd gudurîndu-se pe lîngă mine. Ce faci profesore… Cu subînțeles că ar putea veni noaptea pe canapeua din sufragerie unde dorm eu acum de cînd m-a pus muierea la ambiție să termin facultatea! Nici nu mai știu bine dacă fac facultate sau masterat, cred că facultatea e după aia!!! Hahaha, ca să vezi, nene, cum vine chestia asta! Hai că nu-i rău vinul ăsta de Ostrov! La popa Predescu urma să vedem meciul dintre Galatasary și nu știu care echipă nemțească. Am uitat cum îi zice, ceva cu Munchen. Am trecut pe acolo cînd am fost la niște neamuri în Olanda, frumoase flori sunt, bre, acolo. Daaa, de femei, ce să mai zic, niște negrese cu picioare lungi și albaneze cu țâțele ca merele de Voinești. Ce mere, nene, pepeni de Dăbuleni, nimeni nu știe de ce se fac așa mari. Și zemoși, hihihi, hai că nu e chiar rea viața în România, degeaba îl înjură unii pe Iliescu, bolșevic în sus, bolșevic în jos, niște proșți. Dar dacă ești om cinstit, te ia lumea de prost, așa e oamenii, răi de tot. Nu e bine, nu e bine să fii luat de prostul proștilor. Dacă ai bani, scapi de toate relele. Da, cum ziceam cu pepenii și femeile. Ce mai, uite cum vine de se leagă lucrurile. Eu adusesem niște vin roșu lu popa Predescu, dar mai venise și un pretenar al lui din Tulcea. Ăla cu o sticlă de uischi din aia care miroase nu știu cum. Mie nu-mi place, dar popa Predescu apreciază. De altfel el apreciază cam orice e lichid. Hihihihi, femeile să fie solide. Hahahaha! Zice el. Pune părintele Scarlat, că așa îl chema pe părintele din Bratoloveni, pune pe masa lui Predescu al meu un pește mare de vreo zece kile. Ce-i cu asta? Părintele Scarlat e unul tînăr și slab cu nevastă voinică. El cîntă frumos, ea gătește bine, au și vie și livadă de piersici, oameni de omenie, am fost pe la ei. Asta e România adevărată, nu toate ororile astea cu accidente și morți care le dă ăștia pe la tv-uri. Cum ziceam, zice popa Scarlat, arătînd peștele întins pe masă, Pentru matale, facem ceva ca lumea mîine, poimîine, și vin și eu cu coana preoteasă a mea cu copiii s-o facem lată și să binecuvîntăm, voia Domnului. Ia popa Predescu peștele cu pungi și ziare cu tot, că d-aia nici eu nu arunc ziarele, nu știu ce scrie prin ele am abonament la sediul primăriei, dar pentru curățat pește este aur. Peștele, frumos, ce mai, avea mai mult de vreun metru si vreo zece doușpe kile, ce să zic, frumos crapul. Și dispare popa Predescu din sufrageria cu televizorul. Noi cuminți în fotolii să aducă ceva de băut să vedem meciul cu Hagi. Cine nu-l iubește pe Hagi și pe Domnul Iliescu în țara asta, păi nu? Am uitat să zic că popa Predescu are două televizoare. Unul pentru cele lumești, altul pentru programe bisericești, tare chestia, deștept omul. Poate să tragă cu ochiul și la transmisiile de la Patriarhie să caște gura și la meciuri sau mai la ce știu eu emisiuni culturale de pe cabluri și sateliți. Unul dintre aparate are și video, ăla pe care se uită la programele cu treburi bisericești. Ce să-i facem, pregătirea profesională nu e de joacă. Dacă poporul român vrea reformă și să progreseze e musai să se recicleze periodic. Io mereu le spun la ai mei. Învățămîntul și Cultura salvează România! Zii că nu e așa! Da, și uite așa apare popa Predescu, nea Viorel, cum îi spun prietenii, apare de la bucătărie zîmbind nevoie mare cu o sticlă de vin și patru pahare ca să ne omenim și noi în timpul meciului. Că d-aia venisem ceva mai devreme să îmbucăm ceva și să fim pregătiți sufletește pentru meciul cu Hagi. Căpitan de echipă la turci, parcă, poate nu era, dar era cel mai tare la căpățănă, cum să nu fii mîndru că ești român. Apăruse și nea Pandele, prieten cu popa Predescu, om negustoros, de pe vremuri, acum face de toate pe lîngă Predescu al meu. Conduce mașina cînd e el mai băut, face achiziții și cumpărături, mai vinde ce e de vîndut, știe să repare orice, băiat bun și util cu spor la casa omului. Securist, nesecurist, căcat, băiat harnic. Are și voce nea Pandele, cîntă pe lîngă popa Predescu dacă e nevoie. Și mereu e nevoie, mai un parastas, mai un botez, o cununie, nu toată lumea are bani să-l angajeze pe Florin Salam și pe Cornelia Catanga. Vine popa cu vinul pentru meci și ce să vezi, comedie mare. Scoate părintele Scarlat de sub sutană o casetă și io pune în brațe lui popa Predescu. Ce-i cu asta, zice el. O să vezi tu, bag-o la video, ne uităm la ea în timpul meciului, acasă nu pot s-o pun de gura nevestei și doamne ferește mai vine vreun copil în cameră, mă înțelegi… Nici nu știu ce e pe ea, mi-a dat-o un enoriaș care a venit din Spania, cică e ceva super tare, o bagăm și gata, ce mai atîta vorbă, voia lui Dumnezeu!
Eu vreau fără apă minerală, sec, mulțumesc. Zice părintele Scarlat și se așează lîngă mine. Binecuvîntează părinte, zic eu înainte să duc paharul la gură, amîndoi preoții binecuvîntează, iau o gură de vin și o felie de mușchi țigănesc cu cașcaval, așa îmi place mie, nu mănînc carne fără brânzeturi, pîine mai puțin că îngrașă. Și mai rîdem noi, mîncăm, bem, începe meciul. Turcii atacau tare de la început, nemții nu se lăsau, Hagi al nostru făcea minuni, cap ca al lui mai rar, de piciorul stîng, ce să mai zicem, ce mai, pe teren s-a văzut imediat. Și dă popa Predescu drumul la video. Cînd dau turcii primul gol să-mi cadă paharul din mînă ce văd pe televizorul ălălalt? Nu băgasem de seamă că începuse și acolo transmisia, filmul, ce naiba adusese Părintele Scarlat. Nici prin cap nu-ți trece ce se întîmpla acolo în televizorul numărul doi. Ce să te mai uiți dacă a fost ofsaid la un gol anulat al nemților și antrenorul turcilor Fatih Terim urla de mama focului, cînd vreo duzină de bărbați și femei și-o trăgeau în colectiv unul pe altul de nu mai deslușeai bine unde e capul si unde curul unuia și altuia. Ce băgau ce scoteau, era ca la balamuc. Munca în colectiv, întovărășeală nene, de voie bună, veselie mare, noi cu limibile scoase. Noi nu ziceam nimic, eram în casă de preot. Ciocu mic. Transpirasem tot. Și meci și futai, na, om ești. Măi să fie, nu văzusem așa ceva pînă atunci. Dacă nu zicea nimeni nimic, nici io n-am zis nimic de cum se regulau ăia acolo pe capete. Sex oral, anal, mă rog, tot dichisul. Turcii mai dau un gol și nemții altul, mai aduce popa Predescu un vin și vine pauza. Noroc de pauză, am făcut cîțiva pași prin curte, eram nădușit tot, că înțepenisem acolo în fotoliu. M-am dus să mă ușurez și eu că nu stau bine cu prostata și dacă beau vin, îmi vine imediat să fac treabă mică. Pe televizorul doi era treabă mare, mare de tot, nene, ce să spun acum, delir. Am mai stat cu toții în cerdac să mai luăm o gură de aer, cu nemții nu e ușor, se țin tari pînă în ultima clipă. Turcii, erau ei muncitori, dar tot capul lui Hagi făcea toți banii. Ce pase, domnule, cum poate gîndi omul ăsta tot jocul cu piciorul. Și e și stîngaci! Noroc cu Hagi și Gică Popescu și cu publicul lor, turcaleții în delir să-i căsăpească pe nemțălăi, mereu călare pe ei. Ca la balamuc, cu cît se apropia sfărșitul meciului, cu atît era lumea mai excitată. De parcă și ăia de pe stadion ar fi urmărit meciul și filmul deodată. Și ăia cu regulatul parcă se uitau și ei la meci și se bucurau că au cîștigat turcii. Era ceva tulbure, ce mai, cu toții excitați la maxim. Și atunci cînd s-a terminat transmisia și au cîștigat turcii cu Hagi în teren, și toată Turcia și România era în delir, urlau ca descreierații. Și noi la fel, adevărat, ce mai, ne cam îmbătasem. Și a explodat televizorul ăla cu filmul unde se tot regulau ăia. Ăia nu terminaseră treaba. Bufff, s-a auzit și a luat foc. Ne-am speriat cu toții. Pur și simplu s-a auzit un pocnet surd si a început să scoată fum. Popa Predescu a fugit în bucătărie și a adus o găleată cu apă și aruncat-o peste televizorul cu video cu tot și filmul ăla plin de nerușinări. Am pus și o pătură peste toată chestia aia ca să nu fie aer să se extindă incendiul. Dacă nu e aer, nu arde nimic, am tot văzut chestii din astea la viața mea. Cum arde ceva, pac!, acoperi cu ceva, dai cu nisip, să nu alimenteze cu oxigen incendiul. Să nu se extindă!
Și să vezi ce s-a întîmplat, așa, mai bagă niște vin, eu nu conduc mașina niciodată, noi, cam chercheliți bine și speriați de cele întîmplate, Popa Predescu, alb ca varul, cam speriat și ud de la apa din găleată, că apoi a mai adus una, zice, cu vocea lui de butoi dogit, Voia lui Dumezeu, pedeapsă păcătoșilor… În genunchi… Să spunem Tatăl Nostru!. Și pune-te, nene, în genunchi și zi cu popa Predescu împreună “Tatăl Nostru” cu el. Și uite așa cînd eram noi pe la și ne iartă nouă greșalele noastre apare o femeie, așa cum zic, să nu mă mișc d-aici dacă mint io, așa ne găsește nevasta popii în genunchi cu popa Predescu spunînd rugăcuni pentru iertarea păcatelor. S-a speriat și ea, nu pricepea ce se întîmplă, era ceva tulbure pe acolo. Noi tot cu rugăciunea, nu se mai termina. Și să vezi lucrarea ălui de sus, începe și femeia să se roage cu noi! Se ruga și ea de nu mai putea, săraca femeie, și începe să plîngă și ea alături de noi. Și ține-te bocit și după ce noi deja terminasem. Mizerie mare peste tot cu apăraia aia, noi cam speriați și chercheliți. Beți de-a binelea!
Da ce s-a întîmplat, femeie?, întreabă popa Predescu cu blîndețe de vechi slujitor al Bisericii. La el nu se vede cînd trage la măsea că ei țin tare la băutură și doar nasul li se înroșește. Dar și asta e de la Domnul, am învățat eu multe de la oamenii bisericii. Și femeia lui bocea, noi ne liniștisem parcă, aburii alcoolului, meciului și filmului ăla păcătos se mai risipeau după rugăciunile noastre, eu am mai tras o gură de vin direct din sticlă cînd era Popa Predescu cu spatele și încerca să-și liniștească muierea, care era impresionată de cucernicia noastră și mărturisea și ea, săraca, că și ea a preacurvit cînd era la liceu cu un preaîmpuțit de ceferist! Tot se dădea de ceasul morții că a păcătuit cu un preaîmpuțit ce ceferist. Noi ședeam cuminți în timp ce Popa Predescu încerca să-i explice femeii că se fac disponibilizări la CFR și poate l-a pedepsit Dumnezeu și-l dă afară guvernul din slujbă pentru că s-a dat la ea cînd era elevă. Totul se plătește pe lumea asta, a tunat Popa Predescu și nevastă-sa s-au liniștit cînd a aflat că poate preaîmpuțitul ăla de curvar a rămas fără serviciu. Cînd am plecat de acolo începuse și ploaia.
Ce chestie, tare, nu?
Auzi, domnule, ce emotivă femeie. N-am mai văzut așa meci ca ăla, dar nici nu m-am dus la Popa Predescu vreodată acasă. Nu e sănătos, tot la local e mai bine, ce să zic. Tu cu cine ții? Te sun, te sun vorbim, Costele, să fii iubit! Hai că începe acum și meciul! Cică o să facă disponibilizări și în învățămînt… Măcar să devin și eu profesor, pe urmă poate să mă dea afară, bani am, sănătos sunt, viața e frumoasă. Crezi că o să bată acum Galatasaray fără Hagi?

 

Leave a reply

© 2017 Tribuna
design: mvg