Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

O șoaptă

Bartosz Radomski (pseudonim literar Enormi Stationis) (n. 1983), este un filolog clasic polonez, istoric al ideilor, poet și traducător din literatura clasică și literatura română. Este doctorand al Institutului de Studii Clasice de la Universitatea din Varșovia, membru al Asociației Filologice din Polonia și membru al Asociației Autorilor Polonezi. Poeziile sale au apărut în numeroase antologii și reviste culturale. Enormi Stationis este autorul volumului de poezii mitologico-erotice Centaurydy. Bursier multiplu al Institutului Cultural Român din București și al Agenției Universitare a Francofoniei. Cercetător în domeniul literaturii române vechi și al conexiunilor literare dintre Polonia și Moldova în secolul al XVII-lea. În lucrarea sa de doctorat se ocupă de filozofia lui Andreas Wissowatius și de reconstrucția acesteia în Divanul… lui Dimitrie Cantemir. Enormi Stationis locuiește și lucrează la Varșovia. În timpul liber îi place să călătorească, cu precădere în România.

O șoaptă

Buzele tale și limba mea stau de vorbă.
Nu scoatem niciun cuvânt,
există numai sărutul, această discuție pasionată.
Te apleci spre mine
încercând să vorbești în șoaptă.
Nu aud nimic.
Simt doar o rafală de aer
care se strecoară în capul meu.
Excitarea de care nu mă pot elibera
îmi străpunge urechea.

Privirea

Nu ar trebui să mă tem.
Ispitit de privirea ta,
mă aplec în față
însă, fiind atât de aproape,
nu-ți pot recunoaște culoarea ochilor.
Sclipirea lor trădează dorința
adormită din noi.
Disting numai culoarea neagră a pupilelor tale
care se dilată și freamătă.
Îmi doresc atât de mult să îi privesc,
dar nu sunt în stare…
Lumină,
ochii tăi emană lumină,
strălucirea ei mă orbește .
Îmi acopăr ochii,
acum nu mai văd nimic…
Pe  întuneric, desfătarea pare a fi
încă și mai mare.

Roza

Florăreasa mi-a vândut o roză
dar a uitat să-mi spună
că are spini.

Mă înțep în deget, resimt durere!
O arunc pe jos,
se rupe.

Floarea minunată se desprinde de tulpină.
Totuși, o ridic, întrucât tulpina nu mă mai amenință
cu spinii săi.

Roză,
acum ești și mai frumoasă!
De ce te-au ținut prizonieră aceste gheare ascuțite?

Roză,
toți te doresc
pentru splendoarea ta!
Dar apoi, atingându-te, resimt durerea!

Florăreasă!
Aruncă aceste buruieni!
Căci noi toți ne dorim doar florile de roză!

Pholus și Chiron

faptă creștinească
să-i torni vin
oaspetelui însetat
per ipsum et cum ipso
et in ipso
noaptea
frații neadăpați
se transformă în bestii

Psihoză

cai cu cap de om
dansează în întuneric

nebuni trăitori în păduri
ființe făcute să trăiască în societate
creatori de nefirească fericire

pun roata în mișcare

cuvintele și gândurile migrează

capul
hârtia
închise în trupuri sufletele
ating extazul

Camera Întunecată

O molie intră în bucătăria întunecată.
Caută lumină.
Găsește cuptorul aprins.

Eurytion

războiul de la nuntă
în joc este voalul.
mireasa beată
l-a ales pe altul
în loc de nuntă
centauromachia

Proxima Centauri

invizibilă cu ochiul liber
din lumea pământească
o stea pitică roșie

printre nenumăratele astre
strălucind în spațiu
ea este cel mai aproape de Soare.

Totuși legile cosmosului
nu le vor permite să se apropie.

totul este ordonat în mod haotic

Ploaie Acidă

Plutesc peste oraș
nori negri.
Nici măcar vântul puternic nu le suportă greutatea.
Cad la pământ sub formă de picături.

Fenomenul atmosferic
se transformă într-un miracol natural
Admir felul cum din ploile acide
iau naștere bălți ca niște prisme optice.

Magnificat

Dimineața încă îi aud sunetul.
Muzica răsună fără încetare în capul meu.
Soarele se trezește și luminează cerul
Lumea mea de-abia acum merge la culcare. Mă legăn.
Nu pot citi notele
de pe portativul de astăzi al vieții mele.
Îmi cânt propria melodie și mă acompaniez.

 

traducere de
Mircea Dan Duță

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg