Paveldaniștii sunt consecvenți, așa că revista „Paveldaniştii”, nr. 5-6 / 2017, se alătură publicațiilor relevante din România. Acest număr dublu este dedicat în exclusivitate scriitorului Pavel Dan, prozatorul despre care George Călinescu afirmă în cunoscuta sa Istorie… că „avea talentul de prozator al unui Slavici și ochiul de observator al lui Rebreanu”. Tipărită la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca, publicația își menține aspectul tipografic onorabil. Bustul scriitorului Pavel Dan se impune pe copertă, însoțit de un excelent fragment din Jurnal, din care extrag următoarea frază și o propoziție simplă: „Simt cum mă înconjoară simțiri noi, visurile își iau zborul unul după altul, simt că mă înalț deasupra lumii, simt că sunt poet. Sunt fericit!” Pentru el fericirea a durat „o clipă, un ceas, poate o zi”, de fapt trei decenii fără o lună, mai precis îl celebrăm la Turda și la Câmpia Turzi, la 110 ani de la naștere și 80 de ani de la grabnica lui plecare în eternitate (3 septembrie 1907 – 2 august 1937). Anul 2017 căpătat o semnificație în plus, prin desfășurarea unor simpozioane cu relevanță pentru istoria literaturii române.
Comunicările prilejuite de acest eveniment cultural sunt tipărite în numărul dublu al revistei menționate, unde ferventul cititor întâlnește nume ale unor autori care s-au preocupat de viața și scrierile lui Pavel Dan. Victor Moldovan oferă cititorului câteva repere biobliografice, subliniind ideea „că viziunea lui Pavel Dan despre țărani nu este socială sau politică, ci filosofică”. Se cunoaște îndeobște episodul exmatriculării elevului Dan Pavel de la liceul din Turda, ultima clasă frecventând-o la Liceul „Spiru Haret” din municipiul Tulcea, unde era profesor unchiul său Paul Dan. Gheorghe Șeitan din Tulcea relevă câteva „considerații asupra biografiei și laboratorului de creație din anii petrecuți la Tulcea”. Deduc că mintea perspicace a unchiului profesor a intuit creatorul de mai târziu, oricum un important om de cultură.
Despre „Coșmarul dramatic al lui Pavel Dan” scrie Mircea Braga, fragment extras din cartea Propuneri de istorie literară (1997). Mă mulțumesc să transcriu un citat relevant. Pavel Dan s-a afirmat „imediat după vârsta de 20 de ani (poate chiar înainte), dar mort înainte de a împlini trei decenii de viață, el s-a înscris ca un semn al unei realități în constituire”; autorul menționează apoi câțiva scriitori români decedați la anii tinereții: Vasile Cârlova, Ioan Catina, Al. Sihleanu, Iulia Hașdeu, Mihail Săulescu, Iuliu Săvescu, Ștefan Petică, M. Blecher, Nicolae Labiș. La rândul său, scriitorul Iuliu Pârvu scoate în evidență „Robia țărânii în proza lui Pavel Dan”. Înainte să transcriu un fragment deosebit, evidențiez plăcuta sintagmă din titlu: robia țărânii. Iată fragmentul selecționat de mine: ”Este un scriitor care a văzut dincolo de aparența lucrurilor, cu intuiții fără greș. A observat lumina și a judecat-o în spiritul unei etici superioare /…/ A ars puțin, dar semnificativ”.
Respectând ordinea tipăririi textelor în revistă, evidențiez eseul intitulat „Folclorul în nuvelele lui Pavel Dan”, semnat de Aurel Podaru, menționând următoarea frază: „Încă din anii de liceu îi plăcea să stea de vorbă cu țăranii bătrâni, pe care îi ispitea să-i spună cântece, povești și cimilituri, notându-și apoi cu atenție cuvintele rare”. Remarc acest text de importanță deosebită pentru aprofundarea operei lui Pavel Dan. Vasile Vidican semnează un relevant comentariu critic, intitulat „Jocul cu fantasmele”, oferind cititorului convingerea că nuvela Ursita se situează „într-o zonă apropiată literaturii ce sondează psihicul uman, pentru a fundamenta deschideri spre un supranatural arhaic”. Alt comentariu critic important este semnat de Karina Riti, intitulat „Crâmpeie dintr-un destin exemplar”, prilej pentru distinsa profesoară din Turda să afirme convingător: „Aceste crâmpeie dintr-un destin exemplar vor pune în lumină imaginea copilului (inteligența sa emoțională), a elevului (descoperirea de sine), precum și cea a scriitorului și receptării operei sale.
Profesoara Ioana Raluca Petran semnează comunicarea „Ion Chinezu în corespondență cu Pavel Dan”, iar profesor dr. Maria Rodean, originară din Blaj, este autoarea comunicării intitulate „Blajul lui Pavel Dan”, orașul unde s-a stabilit scriitorul după terminarea cursurilor universitare și după un an școlar petrecut la Turda, la liceul unde a fost elev, de data aceasta în calitate de bibliotecar și pedagog. Afirmă autoarea: „Pe lângă profesia de dascăl, Pavel Dan se remarcă și prin inițiativa de a crea revista Blajul, dar mai ales prin activitatea sa scriitoricească”. M. I. Casimcea semnează trei texte: „Pentru celebrarea lui Pavel Dan”, „Pavel Dan omagiat la Turda și la Câmpia Turzii” și un articol dedicat octogenarului profesor Victor Moldovan, născut în aceeași comună cu scriitorul Câmpiei Transilvaniei. Lui Pavel Dan îi dedică scriitorul Ioan Șimon câteva poeme, din care desprind următoarele frumoase versuri: „îți citesc cu pietate cărțile/ în care ardoarea dragostei/ pentru câmpia transilvană/ înfioară chiar firele de iarbă/ cu atingerea cuvintelor tale/ zămislite din dor”.
Acest număr dublu al revistei este îmbogățit cu citate convingătoare, extrase din texte semnate de Ion Chinezu, George Călinescu, Ion Negoițescu, Eugen Ionescu, Octav Șuluțiu, înnobilat cu o iconografie distinsă, motive să-i sporească valoarea culturală.