Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Platforma lui Donald Trump

La fiecare patru ani, în Statele Unite ale Americii se inaugurează președinția. Unii câștigători ai cursei pentru Casa Albă – John Kennedy, Jimmy Carter, George Bush – au parcurs o inaugurare, alții, în vremuri mai noi – Ronald Reagan, Bill Clinton, George H. Bush, Barack Obama – două. Acum, Donald J. Trump a fost cel care a trecut pragul.
Momentul durabil al oricărei inaugurări este discursul de după depunerea jurământului. Prin tradiție, într-un asemenea discurs se evaluează situația Americii și a lumii și se anunță orientări majore ale mandatului.
Unele discursuri au rămas mai mult decât istorie. Thomas Jefferson, de pildă, a afirmat în discursul său “principiul sacru” potrivit căruia, “deși voința majorității este aceea care prevalează în toate cazurile, această voință îndreptățită trebuie să fie rezonabilă”. Andrew Jackson a amintit că “ameliorarea internă și răspândirea cunoașterii sunt de mare importanță”. Abraham Lincoln se întreba “de ce să nu existe o încredere plină de răbdare în judecata finală a poporului?”. Woodrow Wilson menționa că “prima datorie a legii este să păstreze sănătoasă societatea pe care o servește”. John F. Kennedy a lansat  două principii: “să nu negociem niciodată din teamă, dar să nu ne temem să negociem” și “nu vă întrebați ceea ce țara poate face pentru voi, ci întrebați-vă ce puteți face voi pentru țara voastră”.
Fiecare președinte caută să lase în urmă gânduri de referință, prin discursul său. Ronald Reagan, cel care a plasat inaugurarea pe treptele Capitoliului din Washington DC, spunea: “guvernul nu este soluția, ci problema”. George Bush a amintit că “marile națiuni, asemenea oamenilor mari, trebuie să-și țină cuvântul”. Bill Clinton a anunțat “noua lume (the new world)” a globalizării și a declarat că “pentru a înnoi America trebuie să ne revitalizăm democrația”. Barack Obama a arătat că “măreția nu este niciodată ceva dat. Ea trebuie cultivată”.
Al patruzecișicincilea președinte al SUA, Donald J. Trump, a preluat administrarea Americii sub auspicii noi. Este prima președinție americană care se va exercita în condițiile lumii configurate din 2012 încoace.
Unele auspicii țin de biografia sa. Donald J.Trump este o personalitate cu o reușită impresionantă în economia privată și vine cu o abordare mai directă, de bussinesman, a societății. El provine dintre luteranii germani și aparține Bisericii Reformate a Americii. Pregătirea sa este militară și economică, la ea adăugându-se experiențe de realizator de televiziune, autor de cărți, profesor de management. Politic vorbind, el vine dintre suporterii lui Ronald Reagan. În timp, Donald J.Trump a contribuit financiar la republicani și la democrați și l-a preferat pe Bill Clinton lui George Bush în alegerile din 1992.
Alte auspicii țin de abordare. Candidatura la funcția cea mai înaltă Donald J.Trump și-a lansat-o cu programul “Make America Great Again!”. Platforma cu care a parcurs cu succes alegerile a atras atenția întregii lumi și a stârnit cea mai vastă campanie mediatică de discreditare (“a barrage of propaganda”, cum s-a spus) împotriva unei persoane și a susținerilor sale.
Această platformă conține obiective pe o gamă largă. Ele merită amintite în primul rând pentru faptul că dislocă stereotipuri și ideologii ce împiedică astăzi rezolvarea de probleme stringente. Este vorba de: a) luarea sub control a imigrației ilegale și construirea “zidului” cu Mexicul; b) anularea restricțiilor impuse producerii de energii clasice și reexaminarea aranjamentelor climatice (“Clean Power Plan” și “Paris Agreement”); c) înlocuirea educației reduse la câteva competențe, ce s-ar verifica prin teste și cuantificări (a acelor “Common Core education standards”, care s-au răspândit în lume), cu educația centrată pe formarea persoanei; d) abrogarea legislației sănătății adoptate de predecessor (“Affordable Care Act”) în vederea unei reglementări debirocratizate, mai apropiate de nevoile bolnavului; e) respectarea tripartiției puterii, oprirea magistraților de la a face sau modifica legi și “ameliorarea calibrului judecătorilor”; f) simplificarea fiscalității existente pentru a adapta impozitarea la nevoi din societate; g) impozite pe importurile făcute de companii care duc joburi în exterior; h) investiții în infrastructură;
i) controlul imigrației muslime pentru a preveni terorismul în țară; î) retragerea din acordul Pacificului (“Partnership Transpacific”) și sistarea de acorduri comerciale care dezavantajează lucrătorii americani; j) restabilirea echilibrului în schimburile economice cu China; k) reașezarea relațiilor dintre supraputeri – Rusia și China, în primul rând; l) reevaluarea intervențiilor externe; m) anihilarea ISIS; n) consolidarea forței militare a Americii; o) respingerea “corectitudinii politice (political correctness)”, care a îndepărtat mințile de realități și de problemele de viață, în favoarea abordării naturale, neconstrânse a situațiilor; p) renunțarea la multiculturalismul ce dizolvă identitățile și reasumarea de tradiții proprii; r) încurajarea mass media care urmăresc “adevărul” pe bază de fapte și cărora “onestitatea (fairness)” relatării nu le rămâne străină.
Cartea Crippled America – How to Make America Great Again (2015) conține cea mai elocventă prezentare de până acum a platformei. Peste toate, Donald J. Trump preconizează măsuri destinate să aducă “aer proaspăt” în societate prin sinceritate, demnitate și autodisciplină.
Pe traseul săptămânilor care au precedat inaugurarea, Donald J. Trump a continuat să-și promoveze platforma. El a salutat ieșirea Marii Britanii de sub birocrația bruxelleză. El a amintit că America are în Rusia și China “competitorii principali”. Donald J. Trump a declarat că “numai proștii nu vor relații cu Rusia” și a precizat: “China are nevoie de o economie americană puternică, la fel de mult pe cât noi trebuie să facem afaceri cu chinezii” și “avem nevoie de chinezi, la fel de mult pe cât au chinezii nevoie de noi”.
Donald J. Trump aduce la Casa Albă consilieri și secretari (miniștrii) versați, cu idei proaspete. Cum a spus un observator, noul președinte nu și-a ales deloc o echipă de “papagali”. A rămas deschisă întrebarea cu privire la cei care vor elabora opțiunile administrației într-o abordare cuprinzătoare și-o vor reprezenta în controversele anilor ce vin.
La întâlnirea cu donatorii campaniei electorale, Donald J. Trump a declarat că, după patru ani la Casa Albă, va câștiga mai detașat, căci, între timp, se va confirma “că am lucrat bine, că ceea ce am făcut este copleșitor, iar felul în care guvernul nostru a performat va fi convingător“.
La încheierea concertului de la Lincoln Memorial, în onoarea sosirii sale la Washington DC, Donald J.Trump a folosit formulări neobișnuit de angajante: “nu veți mai fi uitați”; “vom face lucruri care nu s-au mai făcut de decenii în țara noastră”; vom unifica America “pentru toți, pentru fiecare”.
Discursul inaugural al lui Donald J.Trump a fost unul dintre cele mai radicale de la John F. Kennedy și Ronald Reagan încoace. Noul președinte a vorbit din capul locului nu doar de transferul puterii de la o administrație la alta, ci, oarecum în linia înaintașului său Andrew Jackson, de “transferul puterii din Washington DC înapoi, la poporul american”, și a insistat asupra “controlului guvernării de către popor”.
El a reafirmat, cum era de așteptat, nevoia de unitate a americanilor sub formula “o națiune, un destin glorios”. Nu era în aceasta doar continuarea mesajului predecesorilor, ci și o asumare lucidă a diferențierilor din societatea americană și a nevoii resimțite de nouă direcție.
Discursul a etalat acestă direcție. Ea poate fi captată în formulările cheie folosite de orator. “Bărbații și femeile uitate ale țării noastre nu vor mai fi uitați”, a spus Donald J.Trump, după ce a criticat suficiența esthablishment-ului politic și distanța acestuia de cetățeni. “O națiune există pentru a-și servi cetățenii”, a completat noul președinte. “Am ajuns să apărăm frontierele altor țări, în timp ce refuzam să le apărăm pe ale noastre”, a declarat el critic. “De astăzi, o nouă viziune va guverna țara nostră. Din acest moment, este vorba de America First”, a spus președintele, în continuare, și a reamintit valoarea “patriotism”. “Prin loialitatea față de țara noastră, vom redescoperi loialitatea unuia față de altul”, a asigurat Donald J. Trump. “Vom căuta prietenia și bunăvoința cu națiunile lumii – dar o vom face cu înțelegerea că este dreptul tuturor națiunilor să-și pună propriul lor interes pe primul loc”, a mai spus noul președinte american. “Timpul vorbelor goale a trecut”, a declarat el, amintind că este ora “revenirii la muncă” și anticipând că America “va câștiga precum niciodată înainte”.
Opțiunile discursului se pot de acum privi în relație cu multe întrebări. Ce este de făcut cu globalizarea? Ce profil capătă politica internă a Americii și ce restructurări urmează în politica ei internațională? Care este lumea ce se prefigurează? Dar și multe altele, asupra cărora se va putea reveni cu detalii. Având în vedere implicațiile vaste ale acestor opțiuni, este important însă, spre lămurire, să se observe ansamblul exprimărilor președintelui american
Despre opțiunile lui Donald J.Trump se vorbește adesea fără verificare pe texte. Afirmațiile sale sunt preluate frecvent în șabloane de gândire uzate. Pentru cei mai mulți, rămân încă dificultăți de a-l localiza exact pe Donald J.Trump în spectrul Americii de astăzi.
Noul președinte american aduce o corectură a politicii globalizării și transcende neoliberalismul actual în aproape toate politicile publice. În raport cu neoconservatorii, el a făcut temă cheie din condiția americanului de rând. Față de unii democrați alunecați în retorica noului “război rece”, el propune fructificarea faptului istoric al recunoașterii în constituții a libertăților individuale și drepturilor cetățenești și schimbarea situației internaționale prin acorduri. În peisajul abordării societăților de astăzi, Donald J.Trump aduce în dezbatere teme oportune și îndrăznețe. Față de predecesorii săi recenți, el aduce în plus percepția și intuiția  celui care a construit.
Ce va fi? Poate că mâine nu va fi încă altfel decât azi, dar nu sunt, în clipa de față, motive pentru scepticism sau bănuieli.
Ce are de făcut România după inaugurarea președinției lui Donald J.Trump? Am mai argumentat în ultimii ani că România s-ar cuveni să părăsească politica acefală a ultimei decade și să-și ia cu pricepere soarta în mâini. Faptul că țara este în alianțe puternice nu dispensează de efortul propriu de dezvoltare, cum se crede. România are nevoie de altceva decât de politica externă a voluntarismului fanfaron a deceniului recent sau de politica externă de excursii a ultimilor ani – ea are nevoie de politica externă a satisfacerii intereselor proprii în mijlocul unei lumi dinamice a cooperării. România are nevoie de analize fără clișee (care, din păcate, nu s-au mai făcut de la Gheorghe Brătianu încoace) și de persoane calificate nu doar să o reprezinte, cum se spune destul de vag, ci să-i promoveze interesele. Iar profitul în relația cu Statele Unite ale Americii nu ar mai trebui redus la “sfaturile” unui musafir sau altul, care cunoaște din auzite lucrurile, cu privire la cine este sau nu corupt. Relația aceasta ar trebui exploatată, în profitul cetățenilor României, pe scară mare, economic, instituțional, științific și cultural, cât mai aproape de incomparabilul potențial al Americii și de deschiderea pe care președinția lui Donald J.Trump o promite.
Bunăoară, în ultimele zile se discută aprins la noi reglementările justiției, inclusiv amnistia și grațierea. Ar fi de mare folos ca cei care se pronunță să ia în seamă ce se petrece în America. În Crippled America. How to Make America Great Again (2016), Donald J. Trump afirmă răspicat că legile le elaborează nu altcineva decât parlamentul, la propunerea guvernului. Procurorilor și judecătorilor le revine aplicarea cu competență și bună credință a legilor.  Este indispensabilă – continuă Donald J. Trump – o operație de “ameliorare a calibrului judecătorilor”.
Iar dacă în Statele Unite, care au un sistem de justiție de mult validat și prestigios, se pune problema neintervenției procurorilor și judecătorilor în elaborarea legilor și dacă acolo se consideră că pregătirea judecătorilor ar trebui să fie mai bună, nu ar fi cazul să se ia aminte și la noi? La noi, unde sunt tot mai multe indicii că legile sunt prost elaborate, procedurile încalcă drepturi, iar pregătirea juridică are lacune, unde s-a ajuns ca procurorii și judecătorii să “coopereze” cu seviciile secrete, vârfurile justiției să fie desemnate fără competiție deschisă, iar juriștii de bună calificare să fie marginalizați!

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg