Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezia

Poezia

 

 

Marin Dumitrescu

 

MELANCOLIC

 

 

M-am îndrăgostit întotdeauna repede,
Chiar și de pietrele urâte ale străzilor
Și chiar și de ploile reci ale toamnelor
În care am împlinit mereu altă vârstă.

M-am îndrăgostit bineînțeles de toate
Nerealizările mele, de toate eșecurile
Pe care le-am provocat fără să vreau,
Sau din cauza pierderii timpului.

Așa se face că astăzi, răsăritul
M-a surprins la masa de scris,
Melancolic și cu părul cărunt
Însă la fel de tânăr ca în antichitate.

 

 

 

DOR

 

 

Chiar vreau să mă destrăbălez puțin,
Să-mi fac de cap și să mă îmbăt la munte,
Măcar atâta cât să mă simt bine și să îmi alin
Tâmplele un pic bătrâne și cărunte.

Chiar vreau să rup monotonia grea
Și toate hainele să mi le rup ca un nebun nomad,
Să mă fac una cu izvorul rece și așa,
Urlând ca o cascadă cu pești cu tot să cad.

Chiar vreau să sparg tiparele, să ies afară,
Să-mi ies din fiire și să mă supăr rău
Și nările să mi se umfle rele și ca o fiară
Să trag tot aerul de pe pământ în pieptul meu.

Și în ochiul meu căprui și beat să intre
Natura verde și nebună, despletită și cântând,
Cu flori și păsări și cu frunze și cu fluturi printre
Lemnul tânăr și încet, cu rădăcinile-n pământ.

Și din pământ să iasă lavă ca o sângerare,
Ca o amintire istorică a unui timp aprins,
În care am fost lăsat plângând de întâmplare
Pe malul apei limpezi în pădure, dinadins.

 

 

 

VÂNTUL

 

 

Când eram tânăr, ploile
Se dezbrăcau noaptea
Și ieșeau desculțe pe stradă,
Mai ales vara.

Doar părul lor lung și negru
Le acoperea sânii și coapsele
Și dacă deschideam fereastra,
Unele dintre ele mă sărutau.

Eram gelos pe vântul care dansa
Mereu cu ploaia cea mai frumoasă
Printre copaci, pe trotuarul ud,
Chiar în fața casei mele.

O singură dată am îndrăznit
Să ies afară și să dansez
Cu cea mai frumoasă ploaie
Din viața mea.

Și tocmai când mă strângea în brațe
Și mi se dăruia blândă și caldă,
Cineva a început să fulgere și să tune
Și a venit vântul.

 

 

 

SIMPLU

 

 

Îmi cântă liniștea în gând
La flaut.

M-am rătăcit
Și nu știu ce caut
Și vin din nu știu care răsărit,
Că nu mai știu nici cine sunt
În toată rătăcirea,
Cu toate că mă apropii de cuvânt
Și că primăvara îmi place înflorirea
Pe pământ.

Nu pot să fiu timpul care trece,
Chiar dacă trec plictisit prin oraș
Și nici râul cu apă dulce și rece
Care se aruncă de pe stânci în Făgăraș,

Dar pot să fiu dinadins
Și chiar din întâmplare pot să fiu
Un simplu om distins
Și viu.

 

 

Marilena B Matei

 

APPASSIONATO

 

 

am zădărnicit capcana ignoranței
acum nu-mi mai pot limita păcatele
una gîndesc alta zic şi alta fac
uneori dacă durerea îmi dă ghes să cînt
amintiri nevindecate mă doboară
săgeata maliției mă scrutează
am totuşi puterea să găsesc în tot
oaza de vis de la hotarul lumii
poezia-excrescență pe gînd
nocivă sau binefăcătoare
intersecție de idei
compuse în armonia mea
appassionato
cum arta imită viața şi invers
visurile un pot fi executate
de un pistol cu apă

 

 

 

***

PSIHOLOG DE CIRCUMSTANȚĂ

 

 

te machiezi în oglinda aburită
de aceea te vezi o caricatură obeză
neterminată
cauți motiv de plîns şi plîngi
ai băgat frigiderul în depresie
deschizîndu-l din oră în oră
fără să-ți fie foame
nu ai un anturaj pe care să-l şochezi
cîntînd ,,Leliță Ioană” în engleză
zilele nu sînt rotunde
dar reuşeşti să te învîrți în ele
de cînd te-a părăsit iubitul
nu înțelegi că steaua lui
nu era soarele tău
ai cules două sute de anotimpuri
şi tot nu ştii cînd e vremea cireşelor
încearcă ceva înainte de a spune imposibil
mătură-ți gunoaiele de pe gînduri
scoate-ți nurii de la naftalină
fii propriul psiholog de circumstanță
sufletul oglinzii în care te priveşti

 

 

 

***

INSOMNIE

 

parcă îmi încap toate ciudățeniile lumii
în insomnia unei singure nopți
vorbe frumoase din gînduri bolnave
poveşti frumoase azvîrlite la gunoi
frustrare şi curaj sub aceeaşi pătură

m-a scuturat dimineața
dar tot n-am aflat
în ce limbă tace un poliglot
n-am retezat vîrful piramidei
să-i curgă lumina în toate colțurile
n-am devorat un rechin crud
fără să mă şterg la gură
n-am spînzurat maimuțe de jucărie
la capătul patului

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg