Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezie à la Brussolo

Poezie à la Brussolo

 

 

C. Suditu
Poeme carnivore
Pitești, Editura Paralela 45, 2016

 

În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre fenomenul Qpoem, un proiect iniţiat cu mult optimism de neobositul editor şi scriitor Călin Vlasie. Chiar dacă în ultimii 15 ani au existat nenumărate proiecte şi site-uri de creaţie literară care s-au dus pe apa sâmbetei (în special din cauza proastei administrări), acest nou proiect (transformat într-o revistă online aflată sub egida Uniunii Scriitorilor din România) are un avantaj palpabil faţă de celelalte. Mă refer, în special, la cărţile de hârtie care sunt publicate de editura Paralela 45 în cadrul colecţiei Qpoem. Călin Vlasie oferă o şansă reală debutanţilor sau poeţilor care încă nu au reuşit să se afirme, iar acest lucru înseamnă enorm pentru cultura noastră. O astfel de şansă primeşte în 2016 şi C. Suditu, autorul volumului Poeme carnivore (Ed. Paralela 45) şi membru al cenaclului Qpoem din 2015.
Despre acest poet nu ştim prea multe, dar aflăm de pe coperta a patra că s-a născut pe 12 martie 1970, în satul Băjani, comuna Vadu Paşii, judeţul Buzău, şi a debutat în 2012 cu volumul de poezii Sub gutui (Editura Naţiunea, Bucureşti). A mai publicat în 2014 volumul Terra Nobilis (Editura Eikon), iar poemele sale au apărut în câteva antologii şi publicaţii (Romeo şi Julieta la Mizil, Citadela, Cartelul Metaforelor, Don Quijote, Oglinda Literară etc.)
Tot de pe coperta a patra aflăm de la criticul Felix Nicolau că poetul „…adună în stradă tot arhondaricul european şi tribal în vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: raţiune şi dezmăţ, hazard şi bariere. Lorelinele şi Carmelinele asigură migraţia dinspre austeritatea sceptică către fierbinţeli acrobatice. Vitalismul cu perspective à la Picasso este ţinut în frâu de o luciditate cinică. Rezultă mitologii urbane şi comploturi galactice proferate la modul cârcotaş şi cu imaginaţie năucitoare, carnivoră…”
Ce-i drept, descrierea de mai sus mi-a stârnit curiozitatea, ba chiar m-a provocat să aflu care este dimensiunea metaforică şi filozofică a acestui volum. Oare chiar atât de năucitoare şi carnivoră este imaginaţia poetului? Un prim răspuns l-am primit după ce am citit poemul metamorfoză: „rătăceam printre ciuperci urbane în care pândeau monştri canceroşi/ peste carcasa bituminoasă flegmele străluceau translucide/ în ochii visătoarei de serviciu/ măgarul răgea de zece ori seara/ mai blând mai înţelept mai sincer…”
Aceste versuri nu-mi amintesc de vreun poet contemporan cunoscut, ci mă trimit, undeva, prin epoca dansului macabru baudelairian. Sau, mai recent (şi cu referire la alt gen literar), îmi amintesc de prozatorul francez Serge Brussolo, cel care a revoluționat science-fiction-ul printr-un stil distinctiv şi absolut original. Numai Brussolo a fost capabil să construiască universuri literare atât de halucinante, folosind doze excesive de violență, sexualitate, morbiditate şi alte orori culminând cu grotescul. Romanele Lacăte carnivore şi Haita sunt doar două exemple. Iată câteva cadre asemănătoare cu cele brussoliene pe care C. Suditu le foloseşte în poezia plictisit şi prăfuit: „în vintre simţeam cum se rostogolea un bolovan/ peste organele şi maţele uitate de zile bune/ în maşina de spălat creieri// aiurea îmi era o foame de lup trebuia să-mi găsesc o haită/ singur nu reuşeam…”. Astfel de descrieri mă fac să mă întreb dacă nu cumva C. Suditu ar fi trebuit să-şi dedice energia şi talentul pentru scrierea unor romane science-fiction de succes, mergând pe linia lui Brussolo, Koontz sau Lovecraft.
Totuşi, există şi câteva situaţii în care poetul încearcă să ne convingă prin sensibilitatea şi afectivitatea sa: „de multe ori mi-am zis că bărbatul / poate fi un cer pentru femeie / pentru mai multe deodată sau pe rând / cum şi femeia poate fi altceva decât amantă / mai mult albastru mai mult senin” (cer pustiu decolorat). Numai că, din punctul meu de vedere, contrastul izbitor dintre versurile de dragoste şi versurile care au suferit ample mutaţii organoleptice, trădează un autor care e indecis în privinţa alegerii unui gen literar în care să exceleze. Dar poate că ordinea în literatură şi alegerile cele mai bune vor fi dictate de viaţă.

 

Leave a reply

© 2019 Tribuna
design: mvg