Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezie italiană contemporană

Poezie italiană contemporană

 

 

Anna Lombardo trăiește și lucrează ca profesoară la Veneția. Traduce poezie contemporană, publicând de-a lungul timpului mai multe culegeri bilingve de poezie și studii critice, printre alții despre Ami Lowell, Jack Hirschman, Joice Lussu și Pasolini. Din 2011 este directoarea artistică a Festivalului Palabra en el Mundo, care are loc în fiecare an în luna mai la Veneția. Este mereu invitată la multe festivaluri internaționale. Con candide mani este cel mai recent volum de poezii al Annei Lombardo, dedicat partenerului ei de viață Mario Geymonat, cunoscut clasicist și profesor universitar în Universitățile din Venezia, Milano, Calabria și Siena, mort în 2012. Cartea a fost publicată de Editura Proget în 2020.

 

 

*
Vezi Emily acel trântit
și închis al ferestrelor
acele dungi albe
de transpirație la colțurile gurii

tremurul genei în faptul serii
mâinile care se îndoaie și se răsucesc
deasupra Nimicului, acel important Nimic
pe care camera acum îl umple în casa unui mort

doar acum am înțeles, Emily
mișcarea sării
și retragerea sa secătuită
sub soarele încă crud

*
Trandafirul, și din nou trandafirul
desăvârșita sa frumusețe, acea roșeață
de încarcerare, trandafirul

și mă supără acea înșelăciune
privindu-l așa cum se deslușește
între mâinile îndrăgostiților.
*
Eu încă în mijlocul groapei
ce se învârte ca acea frunză
— odată te făcuse să râzi mult-
din nou eu care împing vântul
pentru ca totul să redevină fapt

*
Cuvintele dragi
de rămas bun le
ascultă doar unul
celălalt le-a uitat.

*
Ora este mereu aceeași
aceea mai ștearsă
care te atacă pe la spate

zadarnic până și să vomiți.

*
Acea tendință deosebită
oblicitatea luminii pe masă
de acum tăcută, și hârtiile rămase așa

încă îngreunează pe fotoliu umbra ta
vorbește prin fiecare lucru, romanțează
răsună

certuri absurde și liniștite
țin apoi noaptea în asediu
ultimul sărut ce se făcu marmură

*
Privirea prizonieră
în zâmbetele tale care se
ascund peste tot
lângă vaze de flori, ziare șifonate
lecții de orice fel și acum

ceea ce trebuie să înțeleg
o spune vocea mea care alternează
tonuri joase cu cele ale unghiilor
pe geamurile uscate

*
Dacă am fi fost doar furnici, pietre
copaci, văcari, profesioniști, pitici
poeți, benzinari, revoluționari
tu recunoaște-mă

când ne vom reîntâlni
de-am fi doar furnici, pietre, pitici

tu, recunoaște-mă

 

 

Traducerea din limba italiană de Claudia Albu-Gelli

Selecție texte și prezentare de Serena Piccoli și Giorgia Monti

 

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg