Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezie italiană contemporană

Poezie italiană contemporană

 

 

S-a născut la Florența, în 1984. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi și au fost publicate în reviste naționale și internaționale. În 2010 i-a apărut volumul Il porcospino in pegaso (Felici Editore), republicat în 2017 de cunoscuta editură din Roma, Ensemble, volum cu care s-a clasificat pe locul al treilea la Premiul „Carver”, în 2011. Tot la Ensemble i-a apărut și R: exist-stance, volum ajuns în finala aceluiași Premiu, câștigând însă a XII-a ediție a Premiului „Nabokov”. Și tot Ensamble îi publică și Stagioni scalene, volum cu care a ajuns în finala Premiului „Prato Poesia”, ediția a V-a, și a câștigat Premiul „Il Delfino”, ediția a XIX-a. Creațiile sale au apărut, printre altele, în două antologii internaționale ce aparțin de Revolutionary Poets Brigade.
Poeziile selectate pentru Tribuna sunt preluate din prima sa antologie de autor, Poesie scelte (2003 – 2021), apărută la editura Ensemble din Roma, în anul 2023.

 

 

Roma*****

nepoeticul tutunului vostru
de la ferestruica vulnerabilităților
fluturi nocturni vibrează
focurilor în perspectivă

scormonind în gunoi
la Termini până și pescărușul se împiedică
și își înfoaie aripile;
de acum pubelele
salută militar –

masturbarea ontologică
a politicii

a umbla vine înaintea
unui sfat de lectură,
o a cincea în Casilina, două sesiuni open mic
și un sărut
celei mai frumoase fete.

împotriva unei stângi în felul social network
să râzi, pentru că trec până și tirurile;
democrația vă fură sentimentele –
septembrie nu este
un cimitir pentru țânțari.

revăzută poetica
plimbării noastre,
apele ne vorbesc
de-a lungul pașilor unei femei în gol
împușcând ură cu amortizorul de sunet;

atât de mult iubiți a voastră furie
ca pe un sân de dezvăluit
în mijlocul întunericului.

împotriva unui soare pudrat
nu se pot spune multe despre Dumnezeu –
deodorantul îndrăzneț
pe fundul closetului, în tren.

centristă cât un pahar cu apă
nu am alte justificări în fața ta;
ai iubit mai mult pe timp de iarnă decât în vară

doamna noastră
a metroului.

 

 

Cântări de la Elba

la Chiessi peștele sosea de pe mare dimineața
după apusurile de la Costa del Sole,

unde se face dragoste pe faleza mării Tireniene
evitând căderile de stâncă din Capanne.

te iei la întrecere de pescuit cu cormoranii
în timp ce vântul din sud-vest ne zdrobește ecoul pe stânci

și înțelegi de ce Corsica nu se vede niciodată
de pe malurile franceze
— poteci cățărate pe vițele de vie
cu miros de leandru și de ienupăr

împrăștiate printre smochine indiene pe terasamente
ce urcă pe ruinele de la Sfântul Bartolomeo –

de îndată ce accepți provocarea
ești numai tu, înainte orizontul

de pe culmea munților
chiar și uriașii s-au îndrăgostit de ele
și traverseaza epocile pierduți în abise

cu tristețea
sprijinită pe un șold.

 

 

21 decembrie

mâini de stejar crăpate
pentru toastul reducerilor de toamnă;
sus cupa albelor anotimpuri
fiecare vă spune povestea sa.

fagii flutură în vânt
cât e suficient din calviția ce a rămas pe pământ –
plutește deasupra unui pârâu
înalt cât o sticlă,
între malurile
gentrificării.

Crăciunul aprinde frunzele artificiale ale brazilor,
le stinge cu întreruperi pe ramurile din poiană;
este dovada nudului unui dumnezeu predominant
în academia naturilor moarte în vanitate –

salcia se apleacă la o Canossa de 12 luni
pe solfegiul gâfâitor
al unui Suflet al lumii.

așteaptă zăpada
să cadă peste remușcări

și bucură-te de frig
ca și sfiala –

februarie îți va spune
dacă a supraviețuit.
graurii se lărgesc și se strâng
la focul de artificii al solstițiului de iarnă

forța cromatică, foame sincronică
— râul Sieve deja plin cercetează somnoros

(dar ce facem
dinaintea magentei sale;

culorile civilizației
se sfărâmă pe voi)
mai multă poezie decât într-o Săgeată tricoloră

din acest motiv primăria le-a declarat ilegale,
din vis apoi a făcut o mulțime de termite
în întunericul orbitor de pe șoseaua de centură.

 

 

Scalene

a sui cu elan
în momentul decolării;

dacă îți vine să râgâi
trebuie să te oprești să mai gândești.

până când simți fără să dezvolți
ești pur precum copilașul
pe care anii l-au siluit.

adevărul fiecărei adolescențe
— mai adevărată decât știința –
este să nu finalizezi
nicio teorie:

podul țeapăn
între brațele serii

dedesubtul pârâului în zăpadă
ce de acum s-a făcut puhoi.

fericita deplinătate
să izvorască de dimineață
deasupra câmpurilor de amintiri,
ducând către sine sedimentele
imaturității

dacă în delta a ceea ce a fost făcut
rămâne sarea a ceea ce e de făcut.
— bâtlani ondulează dorințe în vânt
și grauri ca și mâini
pe vițele de vie adormite.

în timp ce soarele la amiază
nu știe ce zi este

(în acea noapte ceața
subția muntele).
o lumină rămase aprinsă
întredeschisă la parter,
focul cel care te întrebase –

în întuneric misterul nedenumit
ce transformă somnul în săturare.

pădurile în liniște inspiră
râurile la căderea nopții
condensând ca o piele
uscată deasupra râului.

cerurile arborează pânzele –
și se sparg de zăgazurile
ochilor tăi.

o stea înfrigurată
se stinge întretăiat;
ocolește în tăcere
înspre zorile clandestine…

vâltorile vor îneca ale noastre trupuri
agățate de un țărm de durere;
estuar
al unei îmbrățișări răsturnate

apoi în mare certitudinea fără un nume
că la ceea ce a fost făcut nu se mai poate întoarce niciodată.

 

 

Traducerea din limba italiană de Claudia Albu-Gelli

 

 

Selecție texte și prezentare: Serena Piccoli

 

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg