MARTINA CAMPI

Autor și performer, a publicat volumele: La saggezza dei corpi (L’arcolaio, 2016), Cotone (Buonesiepi Libri 2014), Estensioni del tempo (Le Voci della Luna Poesia, 2012) și placheta È così l’addio di ogni giorno (Corraino Edizioni 2015), împreună cu V. Masciullo.

*
Lanţurile de ploaie cad, inundă
drumurile de ţară se confundă cu șanţurile fără culturi
și mașinile cu ferestre albastre închise se blochează
iar orașul, văzut de aici, pare un miraj.

Anii lumină folosiţi de timp nu au ţinut seama
de fire, de legături și de o manta plină de apă,
de șireturile încălţămintei, de talpă, de gumă,
alegerea de a nu se păstra în amintire;

aceste anotimpuri, cu forme neprecizate, nu au ţinut seamă
de o bicicletă neagră cu un coșuleţ pentru pâine, un tavan alb
rupt de picioare de copii în fugă.
De un glas care a încetat să se mai facă auzit, din partea aceasta de lume.

Văzut de aici orașul pare un miraj
Și copacii adună ploaie între frunze
Iar noi devenim apă, care picură din haine și de pe chip
Și ne salvăm genţile, de curenţi.

CLAUDIA ZIRONI

Cinci volume publicate în Italia. Cel mai recent este Variazioni sul tema del tempo (2018). În SUA i-a apărut, în 2016, traducerea celui de-al doilea volum al său, Eros and polis.

*
în numărarea doliurilor
prietene
tu care ești mult mai înaintat, spune-mi
se devine imun la durere?
sau durerile se adună într-o inimă
mereu mai umflată și crăpată, îmbătrânită
gata să explodeze. sau o face să se stingă
atâta durere, mică și dură
ca o pietricică dintr-o carieră, opacă
un cheag nemișcat, negru. o, spune-mi
dacă durerea nu o face ușoară
și transparentă, și inima zboară
lăsându-ne singuri.

 

ENRICO GREGORI

S-a născut în 1989. A publicat trei volume de poezii.

Pentru plăcerea de a călători

Alunecă pe nisip
curent subacvatic
traseu recomandat.

Bilă mișcată de nimic altceva
decât o încăpăţânată stângăcie,
inerţie neregulată
mișcare perpetuă
spre golul lipsă.

Pe pielea ta
cea a altora,
în gândurile voastre
în meandrele mele
un segment nesfârșit
concepte de demolat
îndoieli de recucerit.

Plăceri în revoltă
identitate schimbătoare
libertate ușoară
obosită saturaţie fericită.

 

FABIA GHENZOVICH

S-a născut la Veneția. Este interesată de posibiliatea interacțiunii și contaminării dintre limbajul poetic și cel muzical. A obținut mai multe premii și a publicat multe volume de poezie.

Prismă

Ca un puzzle desfăcut se sfărâmă
ceva. Nici măcar eu nu mă recunosc.
Cade un zid și se răstoarnă secolul
spre a se recompune într-o ușurătate
întâmplătoare.

O faţetă a prismei
posibilului creată de o perturbare.

O uimire de stele mătură
pulberea oricărei sfinte
infatuare chiar și o credinţă
se clatină pe goliciunea
trupului rămasă la restul de pas ușor
al trecerii
muzica ascunsă care lipsește

să știi s-o asculţi în schimb
s-o lași să treacă de la unul la altul
înăuntru afară
să reînceapă
de la capăt
acum fără ziduri.

 

NINA NASILLI

Poetă, pictor, trăiește și lucrează la Padova, unde a deschis laboratorul-studio Atelier Interno 7. A obţinut numeroase premii naţionale și internaționale. Colaborează cu editura Book Editore, unde conduce Colecţia de artă „parolatracciaparola” și Biblioteca del Vernacolo „foglie e radici”. Are la activ diverse ediţii de artă și diferite publicaţii, printre care cele mai recente sunt: al buio dei nodi anfratti (Book Editore, 2016) și Tàșighe! (în dialectul venet, Book Editore, IIa ed. 2018).

astăzi cerul nu stă în picioare

cerul nu stă azi în picioare

și tu încerci să înșeli
stânca răsturnată ce te urmărește
deviind în fugă
pasul
pe un plan care nu se înclină

nu e în spatele prăpastiei

ci înalt

Măgarul care șlefuiește
piatra în jur
sapă o brazdă
de pământ bătut
(și aici, și în orice început al Portugaliei):
este o grosime în folosire

și morala
e împinsă la stele
în proporţie perfectă
cu acel grad
de umilinţă care îndoaie
îndoaie genunchiul
mirosind a iarbă și fân
sau cupă amară

CLERY CELESTE

Din 2015 face parte din redacţia Atelier Poesia secţia on-line, din 2018 este directorul ei editorial. A câștigat numeroase premii naționale și internaționale. La traccia delle vene (Lieto Colle editore, Pordenonelegge, 2014) este prima sa carte).

Să te nasc sau mai bine să-ţi expun

Să te nasc sau mai bine să îţi expun
craniul la aer
câteva fire de păr negru și un lichid
care coboară unde poate.
Mă întreb dacă sunt gata să mor
cu aceste oase care se îndoaie
în faţă contra naturii.
De ce trebuie să îţi fac loc
nu te cunosc.

LUCIANO NANNI

S-a născut la Bologna în 1937. Din 1971 locuiește la Padova unde desfășoară și activitate de promovare culturală. Texte experimentale de-ale sale au apărut în reviste internaţionale. Opera sa în proză (1954-2017) a fost publicată în unsprezece volume.

1361 Zâmbete de viaţă

Lucrurile se risipesc,
eu am devenit umil,
mozaicurile tăcute
sunt pline de gânduri.

Abandonat cu apa care urcă,
murdar de resturi,
plin de un verde secret
care roade fortificaţiile la bază.
Este o apă matură, gânditoare;
ici-colo se strecoară porumbei.

Pe faţă a rămas un ram,
un palid argint;
iar ploaia care aluneca în întuneric
mi-a adus zâmbetul ei.

Selecție făcută de
Serena Piccoli și Giorgia Monti

 

În românește de
Ștefan Damian