Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezie italiană contemporană

 

 

MILO DE ANGELIS
S-a născut la Milano în 1951. A debutat cu volumul Somiglianze (1976). Au urmat apoi: Millimetri (1983), Terra del viso (1985), Distante un padre (1989), Biografia sommaria (1999), Tema dell’addio (2005), Quell’andarsene nel buio dei cortili (2010), Incontri e agguati (2015) și Poesie giovanili  (1969 – 1973). A tradus mulți autori francezi moderni și clasici greci.

 

În seara asta se roteşte vâna
universului, şi eu ies, precum vezi,
din piatra mea ca încă să îţi mai vorbesc
de viaţă, despre mine şi tine, de viaţa ta
pe care o observ din marile întunecimi şi te scrutez, te simt,
un gol niciodată şters din fruntea mea, un gol
torenţial care te agita în roşeaţa jocurilor
şi-acum revine şi revine iar
oprind jocul silabelor
unde reveneai cu ritmicitate şi tu
eşti chinuit de un glas monocord şi tu
pierzi ghemul zilelor şi spargi
singura ta clepsidră şi te opreşti şi-aş vrea
să te ajut ca-ntotdeauna dar nu pot
face altceva decât o fugă partizană din cercul acesta
şi să mă uit la întuneric care ți se clatină între tâmple şi te pedepseşte
fiul meu.

*
Aşadar, prietenă, eşti tu această bucurie fără dumnezeu
care ajunge-n dimineaţa asta la un golf gingaş
şi-mi spune la telefon acuma ştiu acuma ştiu
că din sfârşitul cel mai violent
poate să apară binele acesta, un spic
de atomi fericiţi unde nasc
şi văd zorile infantile ale unei cărări şi noi suntem
rodul unui contrast magistral
care pregătește zi după zi scrisoarea de iubire.

(din volumul Incontri e agguati, Tutte le poesie 1969 – 2015, Mondadori)

 

 

SILVIA SECCO
S-a născut în 1978, la Sandrigo (Vicenza). Locuieşte la Bologna. A publicat: L’equilibrio della foglia in caduta (CFR, 2014), Canti di cicale (Samuele Editore, 2016), Amarene (Edizionifolli e KDP Amazon, 2018). Realizează în mod artizanal ediţiile artistice Edizionifolli. face parte din fanzine on line şi din asociaţia culturală Versante Ripido, unde îngrijeşte culegerea poetică bologneză IGiovedìDiVersi.

 

Ascultă-mă, zgomot de pietre peste
pietre, amestec de nisip în rezervoarele
de pulberi nobile. Ascultă, aceasta este vremea
să construieşti casa, construirea
e cea pe care o ascultăm, nisip peste nisip, difuz.
Zgomot difuz de lucruri în formare,
noi îl ascultăm cum se construieşte şi cum ne construieşte,
casa noastră răspândită între oraşe
o construim – piatră peste piatră şi nisip
şi amestecături, conglomerate – ascultă:
e vremea binecuvântată a lucrurilor
care se nasc din lucruri, vremea dimineţii
tuturor lucrurilor care se nasc. Dimineaţa
când îl duci pe fiul meu de mână,
îl aşezi pe pernă, alături, lângă cap
să-l pot vedea.

 

 

ALESSANDRO CABIANCA
S-a născut la Cornedo (Vicenza), în 1949, este absolvent al Universității din Padova, în literatură modernă şi contemporană. În 1989 a fondat GRUPPO 90 di Azione Poetica şi este printre fondatorii, în 1993, al P.I.P. (pronto intervento poetico), grup specializat în intervenţii poetice, acţiuni, incursiuni, operaţiuni multimedia, întâlniri de muzică şi poezie în cafenele, pieţe, librării şi radiouri locale. A publicat multe volume de poezie, atât în Italia cât şi în România.

 

Să dai un nune lucrurilor

Florile de migdali sau de salcâmi,
rododendronul şi roiba îi încântă pe poeţi,
dar niciodată ei nu cântă florile de dovleac,
culoare gălăgioasă şi sărbătoare deplină pentru viespi.
Să aibă oare macii, culoare care grabnic
se ofileşte, ceva mai mult ca florile de cartofi,
flori mici şi de nimic, tuberi aşa plăcuţi?

Aşa îşi cântă poetul ciudăţeniile
uneori nu iubeşte ceea ce se vede
şi ceea ce iubeşte nu vede.
Dar, cel care dă numele-i poet,
este lumină, sunet şi culoare.

Dar tu lasă să vină visele
pe care-nchipuirile le duc în altă parte
ca primăvara să se laude luna,
ca soarele să se întoarcă de fiecare dată cu zorii,
ca fiecare să crească în grădină-un palmier
să reînnoiască dorinţa de fugă,
să cânte trilul slab al vrabiei,
pradă inutilă pentru vânător.

 

 

SERENA PICCOLI
De mulţi ani prietena ei dragă, poeta Giorgia Monti, spune despre ea: „Indefinibilă, suprareală”. Poetă, dramaturg, performer, traducătoare. Cel mai recent volum de poezii al său, în engleză, silviotrump, a fost publicat de Moria Poetry, Chicago (USA), în 2017. Alte poezii în engleză apar în antologii americane şi englezeşti. Este tradusă şi în româneşte şi în spaniolă. Lucrările sale teatrale sunt puse în scenă de mai mulţi ani în toată Italia.

 

Maimuțe încăpățânate

Răsună veşnic cântul aşteptării
goală în jungla deasă
numai eu şi o Maimuţă ofensată.

Înot de alb sub fructe albastre
mai proastă sunt eu şi ea o ştie.
Zbor de aripi violete sub grele ramuri roz
din când în când mâncăm frunze şi scuipăm toamna
ea risipeşte rodia din mâna mea.

Noaptea ne privim
eu, ea, Luna,
până când cea dintâi devine strabică
şi cea doua udă tare.

Câteodată o amintim pe Doamna Tăcerilor:
Luna spune că îi cânta din flaut
Maimuţa se încăpăţânează să spună că nu a auzit
(în spate plante roşii visez ca şi Rousseau)
maimuţa cealaltă se încăpăţânează să spună că a auzit
(berbecul cârlionţat pe iepuroaica neagră).

„O aud, o văd, o aştept!”

Răsună Luna de ceasul ce-o să vină.

Maimuţa are dreptate: cea mai proastă-s eu.

 

 

GIORGIA MONTI   
Autoare de poezii şi povestiri scurte, performer şi organizatoare de evenimente culturale, printre care Il Festival Internazionale di Poesia e Arti Sorelle, pe care îl conduce împreună cu prietena Serena Piccoli. Publică, în 2012, volumul Che razza di mondo – Cicorivolta Edizioni – şi, în 2016, L. P. Tra acqua e acqua. Texte de-ale sale apar în diferite antologii şi în revista Illustrati, cu traducere în limba engleză, la rubrica Poemata, îngrijită de Francesca Del Moro – Logos Edizioni -, ca şi în istorica revistă românească Tribuna.

 

Zăpadă neagră 
(Serenei)

La Alep şi la Damasc
câteva sute de mii
de suflete gemene
sub 110 etaje de zăpadă neagră
înmulţite cu doi
şi tot ceea ce reuşesc să gândesc
este o urzeală de atlaz
şi diferite grade de strălucire.

Cineva cânta din flaut
– e o imagine frumoasă –
altcineva cânta din gură
sub stele dispărute
– atât de mulţi că ştiu numai să se despartă –
dar cei mai mulţi nu simţeau decât
o teamă naturală.
Copiii ne-ar sări în braţe
dacă nu ar exploda mai înainte
alergând pe pământ.
Am un singur pântec sfâşiat virgin
pentru toţi aceşti copii.
Câte unul se salvează apoi se înăbuşă
ca să fie toate elementele.

Celor mai mulţi, apoi, florile de iasomie
li s-au părut nedemne
dar când se-mprăştie de miros şi de alb
pe peretele casei mamei mele
eu plâng.

 

 

Selecție făcută de
Serena Piccoli și Giorgia Monti

 

În românește de
Ștefan Damian

 

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg