Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Poezie italiană contemporană

 

 

CRISTINA BOVE

(S-a născut la Napoli și locuiește la Roma. Pictează și sculptează. Se ocupă de scris, fotografie și artă digitală. A publicat cărți de narațiune și poezie.)

 

 

Discurs despre dreptatea pietrelor

paznicii timpului
marchează crestăturile celor vii
pe podeaua punților.

_avertizare candidaților la sinucidere: fiți prudenți_
furtunile dărâmă pe neașteptate
trebuie să părăsim orice proiect
să înșfăcăm cerul
înainte ca apa să se transforme în piatră.

nu ne putem ascunde de noi înșine
totuși
se poate încerca o redimensionare
a spune că eu-l ce se uită peste baricade
este o dublură ipocrită
să neglijezi
și să mergi spre armonia întregului
care din fericire ignoră mărunțișurile
noastre și pe cele ale firului de nisip.

 

 

LUCIANNA ARGENTINO

(S-a născut la Roma. A publicat poezie: Gli argini del tempo (1991); Biografia a margine (1994); Mutamento (1999); Verso Penuel (2003); Diario inverso (2006); L’ospite indocile (2012); Le stanze inquiete (2016); L’ombra dell’attesa (2018); Il volo dell’allodola (2019). În 2009 a publicat placheta Favola (Lietocolle), cu acuarele de Marco Sebastiani.) 

 

În absență cuprinsă atâta viață cât trebuie
ca să înțelegi cum-ul și ce-ul dragostei,
însă câte pulsații pierdute, câtă căldură risipită.
Le-am învățat sustrăgându-mă adevărului.
Au reapărut apoi. El departe –
un nume reținut pe vârful limbii.
Eu în spaimă, în teorie
am fost iuda pentru mine însămi
atunci nu știam cum poate să fie
în numele unei umbre toată lumina pe care el acum
o aduce înapoi pe malul meu.

(Din In canto a te, Samuele Editore, 2019)

 

 

IDA TRAVI

(S-a născut în regiunea Brescia. Poetica sa se situează în raportul dintre oralitate și scriitură, descrisă în eseurile L’aspetto orale della poesia (Selezione Premio Viareggio, 2001) și Poetica del basso continuo. A câștigat premii prestigioase pentru poezie. A scris și opere teatrale.)

 

 

(dar care provizii)

Dar care provizii, Olin
Marfa suntem noi, suntem marfa
care poate să cumpere.

Ți-o spun la ureche
și tu dă-mi urechea

Când achiziția include pâinea
timpurile sunt aproape de mântuire.

 

(Din Tà poesia dello spiraglio e della neve, ©Moretti&Vitali Editori, 2011)

 

 

 MARIA LAURA VALENTE

(Este membră a World Haiku Association și a British Haiku Society, de mai multe ori inclusă printre cei mai creativi 100 haijin din Europa, premiată în concursuri literare, publicată în antologii și reviste de poezie internaționale. Un english haiku i-a fost expus la Washington. A publicat Giochi d’Aria (Rupe Mutevole, 2010), Lustralia (LunaNera, 2016), La carezza del vento (LunaNera, 2018) și Hatsuyume (La Ruota Edizioni, 2019).

 

 

zori de iarnă –
în prima sorbitură de ceai
toată lumina

pădure de iarnă –
în fiecare pas sunetul
a ceea ce am pierdut

vânt sclipitor
și umbra mea
plină de lumină.

 

(Din antologia Hatsuyume, La Ruota Edizioni, 2019)

 

ELISABETTA DESTASIO

(A publicat multe cărți de poezie. Lucrează în domeniul producțiilor teatrale și muzicale din 1995. Din 2013 este consilier editorial și editor. Raportoare în conferințe pe tema luptei împotriva violenței de gen, în cadrul Colegiului Medicilor, Roma. Poeziile sale sunt traduse în engleză și arabă. Este inclusă în Atlasul poeților creat de Griselda, site de literatură al Catedrei de Italianistică la Universitatea din Bologna.)

 

 

***
în interiorul Romei
ere pierdute au pus și au luat pecetea
de pe cuvinte
și pe coapsele mele așteaptă timpul
să cadă deasupra

apoi au creat un firicel de apă
și apoi, seara un pârâu, însă
nicio derivă
niciun altar al cerului.

voiam să simt care cutremur
ar fi cedat
cu toată delta mea
pe versantul plăcerii,
operă precisă și totuși imperfectă,
eu, stând deasupra ta

dă-mi gura, înconjoară aceste șolduri
să plouă cu putere, vreau să fiu neajutorată
și ca febra, transpiră harul fiecărui dumnezeu
și dacă nu a existat niciodată,
fă-l să se nască
din acest pântec.

privește binecuvântarea pământului
cum înflorește
pacea și apoi războiul
și din nou pacea
în timp ce ești cu mine
împreunare de suflet și de trup.

nu contează zilele
și ar putea să fie luni, ani,
stăpânește-mă
pe balustradele tale pline de vânătăi,
vino, ajunge
în brațe aprinse și pâlpâire de foc

apoi dormi aici, rămâi:

rămâi în vidul meu cu trupul tău,
cu vertebrele să-mi atingi viscerele
așa cum nu ți se întâmplă
cum nu, nu ți se întâmplă.

 

 

Selecție făcută de
Serena Piccoli și Giorgia Monti

Traducerea din limba italiană de
Claudia Albu-Gelli

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg