Asta pare să îl pasioneze pe istoricul american Timothy Snyder. Pămîntul negru. Holocaustul ca istorie și avertisment, Tărîmul morții. Europa între Hitler și Stalin, Drumul spre nelibertate: Rusia, Europa, America și, mai ales, dublul decalog Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX pot fi citite și în traducere românească. Profesor la Universitatea Yale, Timothy Snyder deține catedra Bird White Housum și este membru permanent al Institutului de Științe Umane de la Viena. După doctoratul susținut la Oxford, a beneficiat de burse de cercetare la Paris, Viena, Varșovia și Harvard.
Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX a devenit rapid un bestseller internațional, fiind tradus în română în 2018, la editura Trei, de Smaranda Câmpeanu, la numai un an de la apariția ediției originale. Asamblajul cărții e asemănător unei cutii de ceai negru cu douăzeci de plicuri/„lecții”: fiecare din ele enunță o lege/regulă/un imperativ, dezvoltate într-un capitol-minieseu alăturat. Guerilla urbană democratică are nevoie de un instrumentar suplu și de un manual de folosire concis: e ceea ce compune/creează Timothy Snyder în cărticica de față (cca 170 de pagini). Verva de scriitor alergic la metaforită e întrecută, poate, numai de erudiția sa nonșalantă.
Să luăm, de pildă, capitolul 9, intitulat Să te porți frumos cu limba noastră, dezvoltat după enunțarea „legii”: „Evită să repeți expresii pe care le folosește toată lumea. Găsește-ți un fel propriu de a vorbi, chiar dacă vrei să transmiți același lucru pe care îl spune restul lumii. Fă un efort și distanțează-te de internet. Citește cărți.” Autorul aduce în discuție contribuția savantului german de origine evreiască, Victor Klemperer, la deconspirarea nazificăriii limbajului în Germania lui Hitler, limbaj ce „respingea opoziția legitimă” și unde „poporul însemna întotdeauna unii oameni și nu alții”. Nazismul intra în casele și mințile oamenilor prin radio, la fel cum propaganda antidemocratică intră azi în viețile și mințile noastre prin ecrane. „Televiziunea pretinde a contesta limbajul politic prin transmiterea de imagini, dar succesiunea cadrelor poate umbri claritatea. Totul se întîmplă repede, dar de fapt nu se întîmplă nimic. Fiecare reportaj de știri este «de ultimă oră», breaking news, pînă cînd este înlocuit cu următorul.” De aici, categorica, frumoasa concluzie: „Sîntem în permanență loviți de valuri, dar nu vedem niciodată oceanul.” Trăim un fel de „transă colectivă” și lipsesc numai pompierii piromani, distrugători de carte/memorie din romanul lui Ray Bradbury, ca să trăim o distopie (și mai) brutală. Ecranele ne controlează, ne activează „gîndirea-dublă” ca în 1984, profeticul – din păcate – roman orwellian; iar imperativul politicienilor populiști și antidemocrați pare a fi, astăzi, acela de a ne reduce spiritul critic, de a ne desfigura limbajul, ducîndu-l către interjecția brutală, nonumană. Ca în ficțiunea lui George Orwell, despre care scrie Snyder: „Unul dintre proiectele regimului este cel de a limita și mai mult vocabularul, eliminînd din ce în ce mai multe cuvinte cu fiecare ediție a dicționarului oficial.” Seduși cu ecranul, bombardați de imagini, nu mai reușim să înțelegem lumea tridimensională, să ne înțelegem semenii. Lectura ziarelor tradiționale, a romanelor bune ne poate fi de ajutor astăzi mai mult decît oricînd: „Orice roman bun ne sporește capacitatea de a evalua situații ambigue și de a judeca intențiile altora.” Dostoievski, Kundera, Philip Roth sau J.K. Rowling apar în recomandările lui Snyder, împreună cu teoreticieni, gînditori & savanți ca Hannnah Arendt, Kolakowski, Havel, Camus, Tony Judt sau Peter Pomerantsev. Revine undeva apelul la Complotul împotriva Americii, capodopera tîrzie și neașteptată a lui Philip Roth, care imaginează o Americă unde fascismul triumfă în anii 1940, în care limbajul e cretinizat, redus – despre Trump spunea Roth că e mai jos decît Charles Lindbergh, pe care îl nemurise & transfigurase el în chip de prezident filonazist, întrucît Trump ar avea un vocabular de numai 77 de cuvinte. Și, în multe din capitolele -legile-avertismentele cărții de față, Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX, Timothy Snyder combate curajos și deschis populismul, fascismul, îndemnul la violență (nu doar verbală), rasismul și misoginismul lui Trump și ale camarilei sale în timpul alegerilor și imediat după obținerea primului mandat.
Istoricul, excelent interpret al „rinocerizării” Europei din prima parte a secolului XX – îl evidențiază pe Eugen Ionescu în context –, e înspăimîntat și scandalizat să observe germenii fascismului în America zilelor noastre, nu atîta însă încît să nu ne ofere un kit de protecție ori supraviețuire. De conservare a umanului. A libertății noastre. A democrației.
O carte mică, o cutie de ceai cu douăzeci de plicuri – o lectură, în vremurile astea, esențială!