Înființată în 1919, Universitatea Clujeană a fost gândită ca o instituție academică de formare și afirmare a unei intelectualități românești de înaltă ținută profesională și de conștiință națională, cu un standard ridicat în pregătirea studenților, dar și în formarea de cadre didactice de aleasă calitate. Exemplu a fost dat chiar de primii ei daclăli, somități ale momentului, ca Sextil Pușcariu în calitate de rector, Nicolae Drăganu, Gheorghe Bogdan Duică și Dimitrie Călugăreanu, în funcție de decani ai celor patru facultăți inițiale: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filozofie. De atunci încoace, în timp, Universitatea și-a îmbogățit domeniile de pregătire didactică, adăugând noi și noi facultăți, secții și departamente, pentru care a adus din țară și din străinătate specialiști de prestigiu dar și formând, pe băncile sale, profesori de aleasă competență. Nu vreau să fac, nici nu este aici cazul, o trecere în revistă a acestora, dar vreau să punctez momentul de după 1989 când preocuparea pentru o nouă dimensiune de altitudine științifică a acesteia a devenit, cu evidență, un program de lucru. Astfel, în 1995 a luat ființă Facultatea de studii în Administrație Publică, Comunicare și Relații publice, cu un Departament de Jurnalism, atât de necesar în formarea generațiilor de ziariști ai zilelor noastre. Între primii profesori chemați la catedrele acesteia s-a numărat și tânărul, pe aunci, profesor Ilie Rad, venind din domeniul cercetărilor filologice. S-a implicat imediat cu toată forța sa creatoate în procesul de elaborare a unor metodolgii de studiu, scriind și publicând cărți cu aplicații: Manual de jurnalism (199?); Stilistică și mass media (1999); Jurnalismul cultural în actualitate (2004); Limba de lemn în presă – ieri și azi (2008); Industria media și învățământul jurnalistic (2014); ș.a., la care se adaugă reportaje de călătorie: De la Moskova la New York (2005); O călătorie în țara kangurului (2012); În Peru pe urmele incașilor (2024) ș.a., apoi, ca metodă de lucru, ample dialoguri cu importanți oameni de cultură: Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan (2011); Convorbiri cu Ion Brad (2013) etc, precum și îngrijiri de ediții la corespondență între scriitori, memorialistică etc, în total peste șaptezeci de volume originale. Plus ediții-reeditări din mari scriitori români: cu totul aparte trebuie amintită realizarea seriei de opere Ion Agârbiceanu în 14 volume ș.a. Toate acestea atestă pasiunea și calitatea excepțională a scriitorului și profesorului care, prin pilda angajamentelor proprii, a contribuit esențial la formarea de tineri gazetari și viitori scriitori, la Cluj. Despre personalitatea profesorului și scriitorului Ilie Rad dă seama, cum se spunea de către publiciștii secolului al XIX-lea, un masiv volum bio-bibliografic, o monografie: Ilie Rad 70. Un om, O viață, Un destin, realizat de discipolii săi: Carmen Țâgșorean și Ada Blendea (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2025).
Vorbind despre contribuția profesorului Ilie Rad la dezvoltarea jurnalisticii Clujene actuale, de după 1989, trebuie să spunem că domnia sa se confundă cu instituția presei la Cluj (a realizat ani buni o revistă de istoria presei în România), fiind un permanent inițiator de acțiuni și întreprinderi semnificative în domeniu. Ajuns la vârsta seniorială, se dovedește că munca sistematică și organizarea metodică a vieții devine garanția longevității. El face parte astfel dintr-o generație excepțională de (tineri) intelectuali care s-au implicat destinal în edificarea unei noi culturi naționale în perioada de după revoluție, el însuși făcând dovada renașterii, cuvântul nu este prea mare, a tradiției gazetăriei românești și de mare anvergură. În acest sens se și exprimă președintele Academiei, Ioan-Aurel Pop, considerându-l „un nume foarte important în peisajul jurnalisticii și istoriei literare contemporane”. Sau acad. Ioan Bolovan: „Cu rară artă a elocinței, pe care o posedă și pe care o etalează cu naturalețe și nu numai la catedră când preda, dar și la conferințe publice, Ilie Rad transformă până și banalele conversații personale într-o captivantă aventură intelectuală”. Sau, într-o amplă caracterizare, acad. Ion Pop: „este un nume cunoscut și autor de ediții critice de mare acuratețe filologică, inițiator de dialoguri revelatoare cu câteva ilustre personalități ale culturii noastre, evocator inspirat de spații geografice străbătute de-a lungul anilor, și nu în ultimul rând, de memorialist, care a știut să-și reconstituie inspirat propria biografie, situată expresiv în «lumea prin care a trecut» – ca să preiau formula lui Ioan Slavici (…) omul de caracter, în cuvântul căruia te poți încrede fără nici o ezitare, un om al muncii perseverente, al lucrului bine făcut, bun gospodar în toate – trăsături moștenite de la țăranii ardeleni între care s-a născut și de care s-a simțit legat pentru totdeauna”.
Aniversarea prof. Ilie Rad reprezintă, de fapt, un motiv jubiliar nimerit pentru o reverență adusă construcției jurnalismului Clujului post-revoluționar, perioadă pe care o ilustrează exemplar.