Nu l-am întâlnit niciodată pe Ion Bălu, al cărui nume îmi era cunoscut încă din anii de liceu. Profesorul nostru de română, de la Liceul Nr. 1 din Luduş, Iosif Pop, ne ținea la curent cu noile apariții editoriale, încât ne-a recomandat să citim cartea de debut a lui Ion Bălu, G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, care apăruse în 1970.
I-am urmărit apoi activitatea de exeget şi biograf literar a profesorului Ion Bălu, manifestată asupra unor autori consacrați: Cezar Petrescu, G. Călinescu, Marin Preda, Geo Dumitrescu, Nicolae Labiş, Ion Creangă, Ioan Alexandru, Mircea Eliade, dar mai ales Lucian Blaga, a cărui viață este reconstituită în patru volume.
Ceea ce m-a impresionat totdeauna la Ion Bălu a fost faptul că şi-a scris cărțile „în afara orelor de serviciu”, cum şi spune într-o scrisoare, că nu a beneficiat, ca alții, de burse sau ani sabatici, pentru scrierea unei cărți. Un asemenea statut îl mai are azi doar Theodor Codreanu, şi el profesor în învățământul secundar, însă cu o remarcabilă activitate de critic literar şi eseist (recent, Theodor Codreanu a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova).
Corespondența cu Ion Bălu a fost ocazionată de invitația mea de a colabora la revista Excelsior, care îi plăcea foarte mult şi unde a şi publicat mai multe comentarii literare.
M-am bucurat că, după Revoluția din 1989, Ion Bălu a avut acces la mediul universitar, acolo unde i-ar fi fost locul de multă vreme, pe măsura activității sale de critic şi istoric literar.
Am fost trist când am aflat că Ion Bălu, la vârsta de 88 de ani, a plecat „în altă galaxie”, cum ar fi spus unul dintre scriitorii săi favoriți, Mircea Eliade.

 

 

*
1. „Succes în activitatea câtuşi de puțin uşoară, pe care o desfăşurați!”

 

 

Câmpina, 5 febr. 1995

Stimate domnule Rad,

Am ales până la urmă! Sunt conferențiar şi predau literatura interbelică şi contemporană la anii III şi IV1.
Vă spun acestea pentru că nu mă mai pot ocupa de revistă. Am vorbit în urmă cu câtva timp cu una din colegele mele, d-na Luminița Mischie2.
Am discutat astăzi din nou cu dânsa şi mi-a spus că a semnat şi v-a expediat contractul3.
Eu vă rog acum să puneți în pachetul cu reviste două exemplare din Gramatica lb. Române4 a d-lui Bejan, una pentru mine, cealaltă pentru ea, şi suma de 24.000 de lei v-o trimitem odată cu banii pe reviste.
Vă urează sănătate şi succes în activitatea câtuşi de puțin uşoară, pe care o desfăşurați,
al dumneavoastră,
Ion Bălu

 

 

Note şi comentarii
1. Deşi era absolvent a două facultăți – Facultatea de Filologie (1956- 1960) şi Facultatea de Ştiințe Juridice (1960-1964), din cadrul Universității din Bucureşti, şi avea o activitate prodigioasă de critic şi istoric literar –, profesorul Ion Bălu a fost, cea mai mare parte a vieții sale, cadru didactic la Liceul (devenit Colegiu) „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Abia după Revoluația din 1989, a devenit conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Litere şi Ştiință din cadrul Universității de Petrol şi Gaze din Ploieşti.
2. Luminița Mischie era profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.
3. Era vorba de un contract privind difuzarea revistei Excelsior, pe care o editam atunci.
4. Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995.

 

 

2. „Sinceritatea scrisorii dumneavoastră este mişcătoare”

 

 

Câmpina, 26 iunie 1995

Stimate domnule Rad,

Sinceritatea scrisorii dumneavoastră este mişcătoare şi regret că ați luat lucrurile atât de tragic. Nu numai dl S.D.1 are o asemenea atitudine față de noi; numeroşi alți universitari – foarte mulți dintre ei nulități, sub raport ştiințific şi pedagogic – consideră un eveniment epocal publicarea unui articol şi un cataclism o greşeală de tipar, cum îmi scrieți că s-a manifestat dl Draşoveanu2.
Nu am ştiut că dumneavoastră cumpărați volumele3; o frază a d-lui Ion Pop, ambiguă, am interpretat-o astfel. În acest caz, gestul are o eleganță intelectuală intrinsecă.
Sintagma „anumită tabără” am deprins-o dintr-un context mai larg. La Cluj, a venit vorba despre Dicționar. Şi, nu unul, ci mai mulți critici clujeni consideră că echipa prof. Zaciu a procedat după trei criterii distincte: toți redactorii au avut o listă de prieteni; toți au avut o listă de „inamici” şi toți, o alta de „indiferenți”4. Nu am ştiut – pentru că nu văzusem Dicț[ionarul] – că faceți parte din echipă. Şi cum d-nii Zaciu, Papahagi, Sasu nu au participat la centenar5, întrebând de dumneavoastră, mi s-a răspuns „cu un zâmbet” că faceți parte dintr-o anume tabără. Nu de chestiuni politice era vorba; acestea nu mă interesează absolut deloc. Am înțeles că până în anul 2000 ne va „conduce” tot Iliescu şi m-am liniştit!6
Vă mulțumesc pentru felicitări; Viața lui Blaga7 am lansat-o la Cluj, unde a fost distinsă cu premiul pentru exegeză. Bat acum la maşină vol. al II-lea, editorul intenționează să-l „scoată” în octombrie8.
Refuzul obstinat al colegilor este determinat de invidie, [de] ciuda imposibilității de a întreprinde o acțiune similară9.
Fiind, în continuare, cu neputință să difuzez revista, nu înseamnă că renunț la colaborare10. Aş vrea să continui, dacă vă interesează, şi fără nicio obligație materială din partea dumneavoastră, numai cu rugămintea de a-mi trimite un exemplar din revistă. V-ar interesa Temele poeziei eminesciene?
Al dumneavoastră,
Ion Bălu

 

 

Note şi comentarii
1. Este vorba de S. Damian, critic literar şi eseist, pe care îl cunoscusem în Germania, la Heidelberg, unde era lector de română la Institutul de Romanistică. Întrebându-mă unde lucrez, i-am spus că sunt profesor la o şcoală generală din Cluj-Napoca. A fost dezamăgit, pe față, de poziția mea, regretând parcă şi faptul că m-a primit în audiența solicitată. Probabil că i-am relatat lui Ion Bălu, în scrisoarea la care se referă, scena respectivă, iar el, care lucrase patru decenii în învățământul preuniversitar, în ciuda valorii sale incontestabile, şi-a exprimat solidaritatea cu mine, făcând aluzie la mulți universitari, care sunt, cum scrie mai sus, „nulități, sub raport ştiințific şi pedagogic”.
2. Nu-mi amintesc la ce anume s-a referit profesorul D.D. Draşoveanu.
3. Probabil că Ion Bălu mi-a cerut să îi procur un exemplar din Dicționarul scriitorilor români, vol. I, coordonat de M. Zaciu, M. Paphagi şi A. Sasu (Editura Fundației Culturale Române, Bucureşti, 1995), unde era publicat şi un articol despre el însuşi, scris de Ştefan Borbély.
4. Afirmație subiectivă a profesorului Ion Bălu, bazată poate pe nemulțumirile unor critici literari clujeni, care nu au fost cooptați în echipa de redactare a Dicționarului scriitorilor români. Sunt absolut convins că altele au fost criteriile coordonatorilor de alegere a celor care au colaborat la dicționar.
5. E vorba de Centenarul naşterii lui Lucian Blaga (n. 9 mai 1895), care se sărbătorise la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”.
6. Previziune greşită! Ion Iliescu, care era atunci Preşedintele României, a fost învins de Emil Constantinescu, la alegerile din 1996, dar a revenit la Cotroceni, pentru mandatul 2000-2004.
7. Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, vol. I, Editura Libra, Bucureşti, 1995.
8. Idem, Viața lui Lucian Blaga, vol. II (aprilie 1935-martie 1944), Editura Libra, Bucureşti, 1996. Aşadar, volumul nu a apărut în octombrie, ci în anul următor.
9. Probabil îmi exprimasem dezamăgirea că nu toți profesorii de română erau interesați de difuzarea revistei Excelsior.
10. Ion Bălu a fost un colaborator constant al revistei Excelsior, unde a publicat: Lucian Blaga, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” (an II, nr. 5, 1993, p. 38-42); G. Bacovia, „Lacustră”; Nichita Stănescu, „Leoaică tânără, iubirea”; Nichita Stănescu, „În dulcele stil clasic”; Nichita Stănescu, „Evocare” (an II, nr. 6, 1993, p. 34-40); Mihai Eminescu, „Epigonii”; Mihai Eminescu, „Sara pe deal”; Mihai Eminescu, „Floare albastră” (an II, nr. 7, 1994, p. 34-40). Studiul Temele poeziei eminesciene nu a apărut în Excelsior.

 

 

3. „Vă felicit, în acelaşi timp, pentru promovarea în funcția de lector universitar”

 

 

Câmpina, 12 febr. 1996

Stimate domnule Rad,

Vă mulțumesc pentru caldele dvs. cuvinte şi vă felicit, în acelaşi timp, pentru promovarea în funcția de lector universitar1. Veți avea mai multe satisfacții profesionale şi mai mult timp pentru excelenta dvs. revistă.
Voi vorbi cu d-na Mischie pentru Excelsior.
Când v-am scris despre volumul d-lui Bejan, nu mi-am dus gândul până la capăt: vreau să fac o cronică volumului, pentru că este întâia gramatică a unui specialist, apărută după atâția ani.
Doamna Marta Petreu m-a invitat mai de mult să redactez cronica literară la Apostrof şi – în ciuda lucrului intens la vol. II din Blaga –, am acceptat; prima cronică va apare în numărul dublu al revistei din acest an. Am citit cu interes capitolele d-lui Bejan din Excelsior şi sunt convins că volumul merită să fie semnalat. Dacă nu se poate altfel, aştept cele câteva săptămâni.
De altfel, înainte de a vă scrie dvs., am trimis o scrisoare Editurii Echinox, rugând să-mi expedieze volumul ramburs, dar nici până azi nu am primit răspuns2.
Vă doresc numai bine, putere de muncă şi sănătate,
al dumneavoastră
Ion Bălu

 

 

Note şi comentarii
1. În toamna anului 1995 am candidat (şi am reuşit) pentru un post de lector universitar, la recent înființata Facultate de Ştiințe Politice şi Administrative, din cadrul Universitătii „Babeş-Bolyai”.
2. Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995.

 

4. „Aş fi vrut să vă cunosc şi personal, deoarece scrisorile dumneavoastră au un timbru afectiv individualizat”

 

 

Câmpina, 29 febr. 1996

Stimate domnule Rad,

Am primit un exemplar din partea editurii1, în aceeaşi zi cu scrisoarea dumneavoastră. Au primit plicul meu cu întârziere, pentru că nu trecusem strada; nu o ştiam atunci.
Mă nedumereşte o sintagmă din textul dumneavoastră: „cealaltă parte a baricadei”. Nu vă cunosc opțiunile politice, dar îl detest pe Ion Iliescu şi cred că există o pedeapsă imanentă şi omul acesta îşi va sfârşi zilele în închisoare, pentru tot răul, material şi spiritual, făcut acestei țări, în ultimii şase ani!2
Revizuiesc textul volumului II din Blaga. Ultimul capitol l-am publicat de acum trei ani în Apostrof, dar materialul documentar, apărut între timp, m-a determinat să rescriu întregul text, aproape 700 de pagini, şi asta, în afara orelor de serviciu.
Când recitesc prefețele cărților lui Mircea Eliade sau, recent, aceea a d-lui Matei Călinescu, la Cinci fețe ale modernității3, şi aflu că au primit o bursă pentru unul sau doi ani, necesară redactării unui anume volum, mă cuprinde aşa o melancolie, căreia îi fac față muncind cu mai multă îndârjire. De aceea, nu cred că voi veni anul acesta la „Zilele” Blaga, fiindcă nu cred ca editura să tipărească un volum atât de compact într-un timp atât de scurt4.
Aş fi vrut să vă cunosc şi personal, deoarece scrisorile dumneavoastră au un timbru afectiv individualizat, ce depăşeşte simplele conveniențe. Poate, altădată!
Cu aceleaşi neschimbate sentimente,
Ion Bălu

Note şi comentarii
1. E vorba de volumul lui Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995. Se explică acum de ce Ion Bălu nu primise niciun răspuns de la Editura Echinox: pentru că trecuse pe plic o adresă incompletă a editurii.
2. Nu am fost şi nu sunt nici anti, nici pro Ion Iliescu, având asupra lumii şi a istoriei o privire cât de cât obiectivă, pe care mi-o dă statutul de profesor, statut pe care îl mai are doar preotul, care trebuie să ofere asistență religioasă atât victimei, cât şi călăului. Celor care gândesc altfel, le ofer un citat din cartea cunoscutului jurnalist şi analist politic american, Robert D. Kaplan, respectiv din cartea lui, În umba Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin Europa şi dincolo de ea. Traducere din engleză de Constantin Ardeleanu şi Oana Celia Gheorghiu, Humanias, Bucureşti, 2026. Cartea a apărut în seria „Istorie contemporană”, serie coordonată de Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu.
Despre Ion Iliescu, „simbolul postdecembrist al stabilității corozive – figura şi liderul compromisului deplin între trecutul comunist şi un viitor neliniştitor”, Robert D. Kaplan scrie că fostul Preşedinte, Ion Iliescu, „a amânat cu înverşunare reforme indispensabile, dar se poate să fi salvat țara de la război civil şi haos, la începutul anilor ‘90” (p. 83). Şi în alt loc: „Unii conducători se remarcă nu atât prin realizări efective, cât prin prevenirea unor evenimente mult mai grave.” (p. 165).
3. Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu Țurcanu. Traducerea textelor din Addenda (2005) de Mona Antohi. Postfață de Mircea Martin, ediția a 2-a, revăzută şi adăugită, Polirom, Iaşi-Bucureşti, 2005.
4. Volumul Viața lui Lucian Blaga, vol. II (aprilie 1935-martie 1944), Editura Libra, Bucureşti, 1996.

 

 

Episodul următor:
Scrisori de la Ana Blandiana