Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Scrisului transilvan din ultimele şapte decenii

Scrisului transilvan din ultimele şapte decenii

 

 

Irina Petraș (coordonator)
Almanahul literar / Steaua – 70. 1949-2019
Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2019

 

 

De la înfiinţarea, în februarie-martie 1949, a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România s-au scurs şapte decenii în care literatura Transilvaniei a fost vizibilă la nivel naţional. Vorbim despre cea mai mare filială a ţării şi, cu siguranţă, cea mai activă prin proiectele din ultimii ani. Dinamica s-a înteţit, ca şi cum inima filialei, prin Irina Petraş, are ritmuri ale bătăii cu o frecvenţă mai mare. Vorbim de o energie debordantă şi de un om care a dat un alt puls organizaţiei, proiectul Scriitorul în cetate fiind vizibil în viața comunității, diversificând spaţiile de comunicare. Lecturi publice, colocvii, mese rotunde, conferințe, târguri şi expoziţii de carte, Concursul de debut al Filialei cu cele 30 de titluri în Colecţia Biblioteca tânărului scriitor, ronduri ale poeților, mari Reuniuni (de primăvară-vară și de toamnă-iarnă), Zilele prozei, Festivalul Național de Literatură FestLit Cluj sunt evenimente importante la Cluj. Şi mulţime de antologii, printre care: Clujul literar. 1900-2005, Literatură tânără, Clujul din cuvinte, Promenada scriitorilor, Viața literară la Cluj, Clujul din poveşti, Locuirea cu stil, Scriitori ai Transilvaniei și Transilvania din cuvinte. Cu totul, vreo 30 de titluri (vizibile pe www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro). Cei 290 de membri sunt majoritatea (208) din Cluj, dar şi în judeţele Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Mureş, Satu Mare, Sălaj, Sibiu şi în ţări precum Ungaria, Franţa, Germania, Israel, Suedia, SUA, Canada.
Scrisul Transilvaniei este oglindit în antologia alcătuită de Irina Petraș, editată de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, la aniversarea a 70 de ani de existență a Filialei clujene și a revistei Almanahul literar / Steaua, apărută la Editura Școala Ardeleană: Almanahul literar / Steaua – 70. 1949-2019.
Cine o cunoaşte pe preşedinta USR Cluj ştie că, dincolo de criticul exigent, mereu de veghe întru apărarea limbii române, este şi un om care face ordine în ogradă, aici vorbim despre sediul filialei, acolo unde, de când a venit la conducere, s-a ocupat de punerea la punct a arhivei încercând să contureze, din lucurile puţine care existau, o bază de date care astăzi, putem spune că, este una dintre cele mai solide, atât în ceea ce priveşte fişarea, cât şi partea electronică. „Prima problemă cu care m-am confruntat în 2005, când am devenit președinta Filialei clujene, a fost aceea a arhivei. Am spus-o nu o dată: noi, românii, nu ne situăm cum se cuvine într-o civilizație a urmei. Nu păstrăm cu răspundere arhive, nu le asigurăm durarea, totul se face parțial, superficial, iar la fiecare schimbare de lume se ia totul de la început. Evidenţa la zi a fost una dintre priorităţile mele. Am pus cap la cap tot ce am putut aduna și am alcătuit rapid dicţionarul Clujul literar. 1900-2005. El urma să fie punctul de plecare pentru lucrările viitoare, dar și pentru site (înființat tot în 2005, l-am administrat de atunci străduindu-mă să țin informația la zi, să postez cât mai multe şi mai diversificate date despre viaţa literară transilvană: evenimente, proiecte, aniversări, ştiri importante, dicţionar de scriitori, fototecă, antologie de texte şi aşa mai departe, să-l prefac, cu alte cuvinte, într-o arhivă utilă). Pentru Centenarul Uniunii Scriitorilor, am scotocit în dulapuri cu dosare prăfuite în căutare de informații. Pentru perioada din 2005 până azi, ocupându-mă direct și nemijlocit de viața Filialei – de la evidență și corespondența cu membrii, la evenimente, proiecte editoriale, saloane, festivaluri –, am la îndemână detalii nenumărate (reproduse selectiv în Cronologie) și o arhivă de multe mii de fotografii (pe care o voi folosi pentru albumul Viața literară în imagini care va fi lansat la toamnă). Pentru perioada 1949-2005, am apelat la amintiri, memorii, interviuri ale celor care i-au fost martori implicați” (p. 6).
Multe din documente s-au pierdut de-a lungul vremii, odată cu mutarea Uniunii în diverse spaţii, de la primul sediu de pe strada Jókay Mór (astăzi, Napoca), în Piața Ștefan cel Mare, până în 1964, când Uniunea se mută la sediul de astăzi, str. Universității nr. 1. Aici își are sediul din 1957 și revista Tribuna. În decembrie 1949, se decide înființarea Almanahului literar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, care din 2001 se află pe strada Universității nr. 1, pe același palier cu Filiala Cluj a USR și cu revista Tribuna.
Încă de la înfiinţare, filiala clujeană era socotită cea mai puternică, cu două reviste româneşti şi patru maghiare, cu edituri puternice. Despre această filială şi despre una dintre cele mai importante apariţii revuistice scrie Irina Petraş, alături de colaboratorii ei, în volumul aniversar: „Toate întâmplările celor 70 de ani pot vorbi despre însemnătatea apartenenței, despre maniere de a exista sub vremi, despre conviețuire nelitigioasă, despre rost. Viața literaturii nu a fost niciodată ușoară, dar, vorba lui Eminescu, răul este „colțul vieții” (p. 23).
Antologia cuprinde amintiri şi evocări legate în primul rând de viața Filialei clujene și de revista Almanahul literar/ Steaua. „Am încercat să-i includ cu mărturii, direct ori indirect, pe cei care s-au aflat la cârmă de-a lungul anilor, fiindcă erau mai mari șansele să obțin detalii care să suplinească subțirimea arhivei păstrate” (p. 25). Şi sunt pomeniţi preşedinţii Filialei: Nagy István, Ion Brad, D. R. Popescu, Ion Vlad, Liviu Petrescu, Constantin Cubleșan și Irina Petraș. Au mai avut funcții de conducere Ion Oarcăsu, Dumitru Mircea, Teofil Bușecan, Mircea Zaciu, Augustin Buzura. Trebuie să recunosc că nu eram pus la punct cu toţi aceşti şefi ai filialei şi că volumul poate fi privit şi sub cheia unei pagini de istorie. Nu lipsesc informațiile despre Societatea Culturală Lucian Blaga, revistele din zona Filialei (în primul rând, Tribuna, cu o istorie strâns împletită cu a Filialei și cu cea a Stelei; apoi, Apostrof și Poesis, care aniversează anul acesta 30 de ani de existență, și Echinoxul – care și-a sărbătorit anul trecut semicentenarul), reprezentanțele din Bistrița-Năsăud, Maramureș, Satu Mare, viața literară din Sălaj. Despre revistele maghiare și viața literară din jurul lor din această perioadă, scrie Cseke Petér. Ion Brad vorbeşte despre perioada în care el a fost secretar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1953-1955), iar Ioan Vlad despre Almanahul literar şi prestigiul colaboratorilor. Constantin Cubleşan scrie despre Tribuna a cărei apariţie este de fiecare dată un eveniment şi care era necesară în Clujul universitar: „Intelectualitatea clujeană, oamenii de știință, universitarii nu aveau unde să se exprime publicistic, n-aveau unde să-și publice lucrările, să fie prezențe vii în dinamica societății. Scriitori români, bunăoară, membri ai Uniunii, nu erau mai mult de vreo zece. Restul maghiari. Se punea stringent problema consacrării și a scriitorilor români. Și cum altfel decât creând o revistă în paginile căreia să scrie, să se formeze, să se afirme. Primul Colegiu al revistei arăta destul de bine, deși era mult prea sumar, însă, demarcat, nu prea mult… politic. Așadar, Ioanichie Olteanu – redactor șef. Membri: Acad. Ion Agârbiceanu, Valeriu Bologa, Ioan Ceterchi, Victor Cheresteșiu, Aurel Ciupe, Dumitru Isac, I. D. Mușat, Iosif Pervain, Sigismund Toduță, Mircea Zaciu” (p. 57).
Interesante sunt materialele semnate de Miron Scorobete şi Virgil Stanciu despre două din localurile în care se întâlnea boema clujeană. La Continental erau prezenţi Romulus Rusan, Miron Scorobete, Negoiţă Irimie, Vasile Rebreanu. „Continentalul, fostul New York, pentru Cluj e ceea ce a fost Capşa pentru Bucureşti. De la mari oameni politici, artişti, sportivi de talie internaţională până la maniaci grafomani, genii ratate, femei ce se mai cred frumoase, cu toţii şi-au dat întâlnire aici ca fluturii de noapte în zarea lămpii… Aici s-a zămislit de către Cezar Petrescu, Adrian Maniu şi Gib Mihăescu ideea apariţiei Gândirii, revista ce în istoria literară stă ca importanţă alături de Convorbiri literare. Pe terasa aceasta a băut Octavian Goga ultimul său pahar de vin în care se bănuieşte că se strecuraseră nişte stropi de otravă pentru că poetul a sucombat subit. Aici a poposit uneori prietenul lui Goga, marele poet Ady Endre, de la văduva căruia «Poetul pătimirii noastre», venindu-i în ajutor în împrejurări grele, a cumpărat domeniul de la Ciucea” (Miron Scorobete, p. 60). Arizona este „un loc geometric excelent pentru a găzdui un forum ad-hoc unde să se comenteze arta, literatura, filosofia, poate chiar ştiinţele exacte”. Printre arizoniştii din acei ani premergători înfiinţării Echinox-ului (1959-1965) se numărau Romulus Guga, Aurel Dragoş Munteanu, Nae Prelipceanu, Gheorghe Pituţ. „La Arizona am asistat la discuţia dintre Romi Guga şi Virgil Ardeleanu (pe atunci redactor la Editura Dacia) pe marginea observaţiilor cenzurii la romanul Nebunul şi floarea (Virgil Stanciu, p. 64).
Interviul acordat Luciei Negoiţă de Aurel Rău vorbeşte despre punctul zero de înfiinţare al revistei Steaua: „Am contribuit la pornirea ei la drum, din mers; alături de ceilalți colegi ai mei de redacție amintiți, printre care se numără și criticul George Munteanu. Dar împreună și cu trei scriitori mai tineri, care sunt un critic – Mircea Tomuș, un prozator – D. R. Popescu și un poet – Leonida Neamțu. Redactorul-șef fiind A. E. Baconsky. Am participat toți, cum o arată și sumarele, la înscrierea revistei, care primea un nume nou și își schimba formatul și profilul, într-un program literar care se visa unul de mai mari deschideri și chiar va deveni în viața literară un element de referință, când condițiile o vor îngădui, după prime semne de dezgheț în țările din Est. Steaua apare în aprilie 1954, eu ocupând funcția de secretar general de redacție, iar din aprilie 1957 pe cea de redactor-șef adjunct. Cu un statut de martor de timp, dar şi ca, preţios spus, personaj şi eu într-o poveste mai mare, a unei epoci, sau a unei părţi din ea, am fost invitat, solicitat, să potrivesc un comentariu în legătură cu un Jurnal de redacţie privind activitatea de la Almanahul literar din 1951-1952, preluat din moştenirea rămasă de la poetul Geo Dumitrescu” (p. 75). Bine documentat pe această temă este şi Ion Brad, precum şi directorul actual, Adrian Popescu, care declară: „Steaua are, a avut mereu rădăcini spirituale bine înfipte în realitate, imposibil de tăiat de cineva. Locul revistei Steaua (blazonul, legenda, substanţa) este doar al ei, nu poate fi luat de nimeni, în memoria cititorului” (p. 121).
Despre însemnătatea prezenţei revistelor Tribuna şi Steaua în peisajul cultural românesc, dar şi despre ce însemna să fii redactor la o asemenea publicaţie literară, Petru Poantă spune că „erau atunci nişte adăposturi privilegiate pentru scriitorii care aveau şansa să-şi găsească un loc aici: un salariu onorabil, onorarii consistente, program de lucru redus (oficial, patru ore pe zi), călătorii în străinătate şi un statut social în proximitatea nomenclaturii. A fi redactor la o publicaţie literară însemna mai mult decît o profesie; însemna un loc confortabil în ierarhia sistemului, precum şi oficializarea calităţii de scriitor. Ocuparea unui asemenea loc echivala cu împlinirea unui destin fericit. Dar, dincolo de privilegiile sociale, funcţia legitima şi autoritatea în viaţa literară. Revistele însele erau nişte centre de putere unde se prefigurau ierarhiile literare. În fond, ele şi editurile deţineau controlul asupra întregului fenomen literar” (p. 122).
Mircea Tomuş şi Virgil Mihaiu, alături de Mircea Popa, scriu despre propriile experienţe ca redactori ai revistei, iar Horia Bădescu îşi dedică eseul poetului Lucian Blaga şi festivalului pe care în fiecare an Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj, îl dedică acestuia.
Sub genericul „Someşul se varsă în Cluj”, Andrei Moldovan, preşedintele Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, vorbeşte despre istoria literaturii bistriţene, strâns legată de cea clujeană. Dintre primii scriitori bistriţeni ce au avut contact cu Clujul îi aminteşte pe Gavril Scridon, universitar, traducătoarea Lidia Bote (soţia lui Adrian Marino), ambii din Feldru, Ioan Oarcăsu, de loc din Josenii Bârgăului, monoreanul Teodor Tanco, universitarul Ioan Vlad, decanul de la Literele clujene, născut la Archiud, bârgăuanul Aurel Rău, Vasile Rebreanu, născut la Floreşti, director al Editurii Dacia, scriitorul Valeriu Varvari din Rebrişoara, un mare impact având Cenaclul cultural-istoric „Plaiuri năsăudene şi bistriţene”. În radiografia lui Andrei Moldovan nu sunt excluse nici cenaclurile literare din Bistriţa-Năsăud, amintind aici cenaclurile „George Coşbuc”, „Abecedar”, „Grigore Silaşi”, „Saeculum”, „Cenaculum”, dar şi evenimentele importante precum Zilele „Liviu Rebreanu” şi Zilele „George Coşbuc”. Dintre publicaţii sunt amintite Minerva, Cadran, Mişcarea literară, Litera Nordului, Răsunetul cultural şi Cuibul visurilor.
Olimpiu Nuşfelean are un material despre cea mai importantă publicaţie literară ce apare la Bistriţa – Mişcarea literară, înfiinţată de Liviu Rebreanu şi dusă mai departe de actualul colectiv redacţional. Pe aceeaşi structură sunt şi materialele semnate de alţi conducători de reviste din Transilvania: Gheorghe Pârja şi Săluc Horvat despre Nord Literar, George Vulturescu – Poesis, Daniel Săuca – Caiete silvane.
Rigurozitatea cu care Irina Petraş îşi ţine evidenţele se vede în reperele cronologice care încep în anul 1528, odată cu atestarea tiparului în Transilvania şi continuă până în 2019. La zi este prezentată şi activitatea filialei, ca un jurnal al ultimilor ani, de când Irina Petraş a preluat conducerea, cu întâlniri cu un ritm săptămânal, în care, din centrul Clujului s-a dat de veste despre cele mai importante apariţii editoriale şi despre proiectele scriitorilor. De altfel, în Addenda antologiei, ca o carte de vizită a filialei, sunt prezentate cele mai importante cărţi editate în ultimii ani.
Prin acest volum Irina Petraş a limpezit istoricul scrisului transilvan din ultimele şapte decenii, realizând o piatră de temelie importantă pentru ceea ce înseamnă fresca scrisului. Oricine va avea nevoie de informaţii legate de structura vieţii literare clujene va avea de acum un reper de la care să pornească.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg