Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Sculptura atmosferică

Sculptura atmosferică

Fiinţa umană, dintotdeauna, a avut o mare fascinaţie faţă de orice tip de obiecte care au apărut pe bolta cerească: zmee, baloane, lampioane, dirijabile, avioane, rachete, construcţii înălţate care se leagă în diferite moduri de sol… faţă de compunerile rare de nori, cu cromatica deosebită… Fiind o problemă de tridimensionalitate, cu care operez de peste 40 de ani, întrebându-mă cum ar fi posibilă exaltarea acestui sentiment uman, care ar putea fi considerat, cumva, ciudat, pe de altă parte nefiind vorba decât de marea obsesie a zborului şi evadării spre alte lumi, am fost determinat să caut soluţii pentru obiecte care să joace rolul aşteptat, concepute, de data aceasta după legităţile artistice, care să fie clar destinate îmbogăţirii atmosferei din locurile ocupate de către populaţii, oraşe, sate… Am înţeles că nu poate fi nimic mai potrivit decât un tip nou de sculptură, care să poată fi ridicată în atmosferă. Astfel, cercetând, am ajuns la ceea ce am numit SCULPTURA ATMOSFERICĂ.
Sculptura atmosferică va fi diferită conceptual faţă de ceea ce cunoaştem despre sculptura trecutului şi prezentului. De asemenea, nu putem ajunge la nicio analogie între sculptura atmosferică şi obiectele enumerate anterior, care nu au scop şi construcţie artistică, având alte destinaţii.
Poziţionarea unor astfel de sculpturi nu va mai fi cea clasică, pe socluri, pe spaţii verzi din parcuri dedicate sculpturii, în spații citadine… ci vor fi instalate la înălţimi de peste 1 km, în atmosferă, având dimensiuni de peste o sută de metri, creându-se spectacolul pe raze foarte mari, de mulţi kilometri, cu un număr de spectatori pe măsură, de sute de mii sau mai mulţi deodată, ceea ce, astăzi e imposibil, putând chiar părea aberant.
Poziţionarea la înălţime a unei lucrări sculpturale atmosferice presupune un alt tip de concepţie, având în vedere faptul că nu va mai fi vizionată în plan orizontal, sau oblic, ci vertical, sau oblic-vertical. În consecinţă, totul va trebui regândit, dar folosindu-se cunoaşterea, experienţa artistică anterioară, talentul şi inteligenţa, astfel încât
compoziţiile să funcţioneze atât în vederile laterale, dar mai ales la vizionarea de jos în sus, problemă ce nu a mai fost dezbatută de către creatori. Baza oricărei sculpturi clasice nu este nimic, este doar suprafaţa de sprijin invizibilă spectatorilor, pe când în noua compunere aceasta are cea mai mare importanţă.

HOUSE_ON_PLANET__.Q.,_granit,_260_x_115_x_60_cm,_Hyuga,___Japonia,_2006
Acest tip de sculptură va fi expusă doar în atmosfera terestră, care, având o cromatică anume, o materialitate deosebită, uşoară, transparentă, obligă la o relaţionare nouă între sculptură şi mediul de expunere.
Nu vor fi placabile, indicate, agresiunile materiale şi cromatice, grele, care nu şi-ar atinge scopul pozitiv, normal, care ar disturba publicul, chiar panica, ajungându-se la a nu se mai dori un astfel de tip de artă.
Lucrările vor fi prevăzute cu surse de lumină cromatic diferite şi dinamice, schimbându-se periodic, în diverse moduri, gândite artistic şi cu surse de sunete muzicale sau compoziţii special căutate, corelate compoziţiei sculpturale în care vor fi integrate, lucrările în ansamblul lor fiind statice, sau dinamice, în mişcare de translaţie, giratorie sau diferit gândită. Şi acestea vor trebui supuse unui control pentru a obţine doar efecte pozitive, neagresante. Creaţiile respective se vor schimba de la un loc public la altul, asigurându-se astfel, aceluiaşi loc, mai multe lucrări programatic, putându-se muta de la un oraş la altul, de la o ţară la alta…
În vederea obţinerii câmpurilor luminoase vor putea fi folosite surse fotonice dirijate, pulberi reflectorizante de cromatică diferită în relaţie cu lumina solară, acaparate dirijat în câmpul de atracţie al lucrării, gaze colorate închise în spaţii transparente…
Distribuirea în atmosferă se va face prin relaţionare artistică cu mediul citadin, căutându-se un fel de empatizare între construcţii, parcuri, lacuri, mări… şi concepţia lucrărilor atmosferice. De exemplu, de pe malul Mării Negre se poate admira o astfel de lucrare, deasupra apei, la înălţimea
calculată, îmbogăţindu-se mediul, sporind starea de inedit, admiraţie, plăcere, mister, dorinţa de decriptare a mesajului… prin compoziţii care să conţină ceva din structura şi energia marină.

FILOSTELLA,_Carrara_marble,_150_x_80_x_50_cm,_Oulx,_Italy,____2010
Lucrările, intenţionat, nu vor avea (prin mijloacele informative) niciun titlu. Astfel intenţionez să obţin un efect maxim de curiozitate şi mister, sperând în interesul spectatorilor de a gândi, decripta, de a căuta valenţe ideatice…
În sculptură, de regulă, se operează cu materiale grele, ceea ce ridică, gândindu-ne la sculptura nouă pe care o prezint, mari probleme tehnice. Este un non sens să se creeze nişte compoziţii costisitoare şi care să nu mai justifice dorinţa omului de spectacol. De aceea lansez acum aceasta idee bazându-mă pe viitorul tehnic al civilizaţiei noastre, în care cred cu multă tărie, colaborându-se cu inginerii, ca şi astăzi dealtfel, sperând în descoperirea reţetelor de învingere a gravitaţiei. Pot fi găsite surse de energii de lungă durată, fiabile, de materiale care nu se vor supune forţei gravitationale (terestre, obţinute prin cercetare, şi, de ce nu, extraterestre), vor putea fi create câmpuri antigravitaţionale proprii fiecărei lucrări. Vor fi posibile şi descoperiri de noi forme energetice care, prin fluxuri dirijate asupra unui obiect din atmosferă, să-l facă să rămână în plutire, static, sau dinamic, în funcţie de interesul avut. Viitorul, presupunând şi multe descoperiri la care nu putem avea acces nici măcar cu gândul, mă face să am şi mai multă încredere în posibilitatea de a construi compoziţii sculpturale atmosferice, spun aceasta bazându-mă şi pe păstrarea unui anume fond spiritual al nostru, genetic, care nu va cunoaşte mari schimbări, de tipul celor tehnice, aşa încât nevoia de mediu artistic să dispară. Intuiesc, gândindu-mă la lumile mult mai avansate din galaxia noastră, sau din afara ei că, în mod sigur, acestea au construit o diversitate de lucruri incluzând gândirea de tip artistic. Dacă privim cu gândul doritor de estetic, de frumos, tipic nouă, vom observa că şi Universul este conceput asemănător, fără a ne lega de problemele, legităţile de ordin fizic. Cum arta e de sorginte Divină, cum clar observăm ca Dumnezeu crează prin noi în această lume, de ce nu ar face acelaşi lucru şi în lumile mult mai avansate?! Dacă o face, atunci, sub ce forme de exprimare, de construcţie, cu ce materiale şi energii, sub ce feluri cromatice…?! Eu sunt ferm convins că în anumite lumi şi în lumea noastră viitoare, o face și cu SCULPTURA ATMOSFERICĂ !
Dirijându-mi imaginaţia, gândirea către aceste tipuri de construcţii sculpturale, am trecut la reprezentarea grafică a unor posibile compoziţii, respectând cerinţele unui cuplaj care să ţină de estetica mixării atmosferei cu astfel de construcţii materiale care sunt, într-un fel, sugestii, din trecut, pentru posibile lucrări viitoare. Aşa am ajuns să fac o mică expoziţie cu astfel de sculpturi atmosferice, sperând în reacţia pozitivă a celor ce au sensibilitatea necesară pentru astfel de construcţii. Ar putea exista persoane care să spună că deja se lucrează cu holograme şi ca ar fi inutil ceea ce gândesc eu. Nu cred că impactul va fi acelaşi ! Ştiindu-se că e vorba de o hologramă, deja vom privi o lucrare ca la televizor sau cinema. Mizez pe faptul că omul, trăitor în real, simte nevoia de concreteţe. Vrem să vedem o lucrare de artă reală şi nu reproducerile ei fotografice, vrem teatrul, pentru că e viu, vrem concerte în sălile cu specificul respectiv şi nu suntem la fel de încântaţi ascultând un CD etc. Fiinţa umană, precis creată, are destulă inteligenţă şi simţire încât să nu ajungă la căutarea trăirilor sale în virtual.
În tipul de sculptură pe care o propun ar trebui să depistăm o complexitate de valenţe, nu numai de ordin estetic, plastic ci şi de ordin ideatic, chiar antropologic cosmic, extrapolând trăirile către alte lumi. Poate că nu este lejeră decriptarea mesajelor transmise de aceste megasculpturi din primul moment, dar răsplata efortului sentimental şi raţional va fi deosebită.
Îndreptăţit, ne-am putea întreba dacă nu ar fi mai bine să lăsăm cerul aşa cum este. Dar cum să ne împăcăm cu ideea că dacă pe cerul senin apare un avion, îl urmărim cu plăcere, dacă apar nori denşi, cu jocuri de culori şi lumini solare, la fel, îi analizăm plini de bucurie căutând similitudini cu diverse forme cunoscute… (Să nu uităm că un cer foarte senin aproape că nu este băgat în seamă!). Aşadar, de ce să nu fim convinşi de efectul unei construcţii artistice special creată care ne va cuceri ajungându-se la categoria de spectacol artistic celest.
Efectul maxim este obţinut atunci când cerul este senin dar, în situaţii de înnorări, vânturi… se va face o înseninare zonală artificială, care tehnic este posibilă şi astăzi.
Când va fi posibilă construirea de sculpturi atmosferice, cu siguranţă, lumea va cunoaşte sub alte forme Universul şi va simţi şi nevoia existenţei într-un mediu planetar diferit, de ce nu extraplanetar, având posibilitatea de a-l influenţa estetic în relaţie cu trăirile ei spirituale, cu nivelul ei de cunoaştere. Fac acestă afirmaţie cu convingerea că frumosul este o categorie valorică ce intră în structura misterioasă a codului nostru genetic spiritual la care doar Dumnezeu va putea interveni. Gândirea mea artistică este expresia potenţialului cuiva care, trăind în această perioadă de timp, se supune firesc nivelului tehnic al lumii sale. Cât de mult aş vrea să pot vedea cu nivelul artistic de peste 300 de ani, cum va arăta o sculptură atmosferică ! Ştiind că Dumnezeu nu-şi amestecă lumile, că are o planificare clară, după o logică la care nu putem noi întrupaţii să ajungem, acum fiind aici, să căutăm forme de înţelegere şi stăpânire a materiei şi a energiilor ei şi din afara ei.
Precizez că nu am căutat noul cu orice preţ, aşa cum este moda acum. Intenţia mea este şi de a provoca, invita din trecut, pe viitorii artişti să colaboreze cu inginerii şi să creeze lucrări sculpturale atmosferice. Totul a venit firesc, ca rezultat şi răsplată (gândindu-mă la ce trăiri am avut şi am) a gândurilor mele asupra Terrei, civilizaţiei, Universului, pe care am dorit să le văd în viitorul lor, trăiri şi dorinţe ce mă vor arde până la marea mea călătorie către alte lumi sau momente temporale ale lumii actuale în care voi fi autorul multor SCULPTURI ATMOSFERICE.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg