Edward Militonyan este un scriitor, pictor şi şahist profesionist din Armenia.
S-a născut în 1952 la Erevan.
Este autorul a 73 de volume.
Scrie deopotrivă poeme şi povestiri pentru adulți şi copii.
Cărțile sale au cucerit numeroase premii şi au fost traduse în diferite limbi – rusă, franceză etc. Personal, am tradus în limba română povestirea sa „Terapia prin vise”, care a apărut în Antologia de proză contemporană armeană „Pe aici a trecut Dumnezeu”, publicată în 2009 la editura „Ararat” din Bucureşti.
În 2013, a primit Premiul de Stat al Republicii Armenia pentru culegerea de poeme „E”.
Tot în 2013, a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Armenia.
Povestirea „Sfințirea mirului şi povestea cifrelor” face parte din volumul său de povestiri şi piese de teatru inedite „Karcap” (Nodul), publicat în 2017 la editura „Țițernac” din Erevan.

 

 

Într-una din zile, urmărind o emisiune de televiziune, l-am cunoscut cu plăcere pe un savant cu numele de Sinai* care vorbea, de la înălțimea premiului său Abel, despre viața sa, despre noutăți matematice din lume şi despre magia cifrelor şi, apropo de asta, a spus că probabil mai există secrete, care îşi aşteaptă dezvăluitorii. A amintit de unul dintre secrete:
23+77=100
58+42=100
şi tot aşa mai departe, dar aşezând cifrele invers, obținem 109 (32+77=109,
85+24=109).
Dar dacă aş aduna 91+9=100? Nu merge invers; nu, nu există, trebuie de adunat 91+09=100, invers ar fi 19+90=109.
Reiese că zeroul vine în ajutor, astfel că fără zero, cifrelor le lipseşte ceva şi sunt sărăcuțe; nu ştiu de ce, în acest joc, zeroul mi se pare sufletul cifrelor, iar cifrele – trupul. Pentru mine este de neînțeles numai faptul că 80+20=100 sau la fel 70+30, 60+40, 90+10 fac 100, iar dacă le aduni invers fac 10. Iar lipseşte un zero. De ce este aşa? Am adunat două zerouri, a rămas unul singur. Să-l rog pe matematicianul Sinai să adauge un zero la 10, dar cum să obținem 109? Aici trebuie apelat la Dumnezeul cifrelor. Or el spune că există excepții, lucrul şubred în orice joc face distractivă şi mai interesantă goana după secret. Da, dacă totul ar fi fost atât de simplu, ca pentru un scamator al cuvintelor, asemenea mie, să găsească comoara din rămurişul uluitor al junglei cifrelor, atunci matematica s-ar fi contopit cu poezia şi n-am mai fi avut cititori ca acuma.
Stimate domnule Sinai, eram invitat la Ecimiadzin, oraşul sfânt al armenilor, unde domneşte Sfântul Părinte al Bisericii Apostolice Armene.
În curtea plină de lume a Catedralei, plana o lumină sărbătorească şi o linişte inefabilă. În anii tinereții, veneam uneori aici singur şi mă extaziam de uşurătatea, de albastrul cerului.
Iată că în această curte mi-a trecut prin minte să adun cifrele care devin 100, să zicem 64+36=100, 6+4+3+6=19 şi tot aşa mereu se obține 19.
Altă excepție, cifrele care se termină cu zero – 50-50 sau 60+40, iar se încăpățânează şi rămân în cadrul cifrei 10. În sfârşit, cifra 19 îi face semn cu mâna lui 109 cel foarte drag ei, iar la mijloc – lui 100: 19,100, 109; ah, să nu uit cifrele formate în mod excepțional din grelele zerouri, a căror sumă face 100, iar invers – 10, adunarea ambelor – 10. Iată un şir – 100, 109, 19, 10. Aparent cifre atât de asemănătoare în exterior, dacă aş fi scris o poezie, le-aş fi rimat astfel:
*Yakov Sinai (n. 1936), matematician ruso-american, profesor la Universitatea Princeton (New Jersey) din SUA. Este laureat al premiului Abel. (N.Tr.)

100
109
10
19
Sau invers, sau cum vreți dumneavoastră.
Poezia ar fi subliniat neapărat înrudirea interioară şi legătura cifrelor de mai sus, iar ce formulă am deduce din acest grup înrudit de cifre? Mi-e greu să spun. Pot spune doar că dacă adunăm cifrele de la 1 la 9 obținem 45, invers obținem 54, iar dacă acum am socoti 54-45=9, dar nouă este egalul lui 4+5. Încă un secret, şi să adăugăm la şirul nostru – 100,109, 10, 19, 9. Astfel începem un joc absurd :
10×9+19=109
100+9=109
Combinația celor trei cifre – 1,9, 0 – poetului i se pare o magie, poate că în urma unor operații întâmplătoare şi forțate obținem un grup asemănător în aparență, iar în interior sunt existențe îndepărtate şi străine. În ele, prin forța sufletului, zero se transformă în zece, 10 în 100, 10 se înmulțeşte cu 9 şi se adună cu 19.
S-ar putea să vină un moment, când Dumnezeul cifrelor ar reduce la zero eforturile noastre.
În curtea bisericii, stimate domnule Sinai, nu m-am ruşinat că în sfintele clipe ale sfințirii mirului, căzusem în plasa dumneavoastră. Am înțeles. E mai bine să te gândeşti, să aprofundezi procesul în desfăşurare, ți se sugerează nişte amintiri, nu ştii de unde, iar tu care eşti poet sau prozator, sau fost şahist şi actual pictor, planezi prin infinitul cifrelor şi sufletul ți-e cuprins de freamătul de a face ordine în haos.
Dacă în haos n-ar fi fost semănate semințe cu aspect de zerouri, care uneori sunt socotite nimic, atunci să zicem că nu s-ar fi născut nici un număr succesiv, nici 1 cel rebel sau nici 2 cel puternic, cu spirit al dialogului.
Brusc, prin materia cenuşie încordată a creierului meu a vibrat încă un calcul matematic:
24+76=100
şi invers:
42+67=109
Asta cunoaştem deja, acum nu cunoaştem: 24+76=100,42+67=109, 42-24=18, 76-67=9, 18-9=9 şi găsim acea cifră 9, care este diferența dintre 109 şi 100.
Încă un exemplu: 32+68=100, 23+86=109, 32-23=9, 86-68=18, 18-9=9
M-am bucurat pentru cifra 9 care a rezultat. De parcă mărul n-ar fi căzut pe capul lui Newton, ci pe capul meu. Într-o zi sfântă, autoironia este cel mai bun drum spre adevăr şi spre binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar aceasta este simpla rezoluție a poetului.
Vă mulțumesc, domnule Sinai, că ați propus o problemă şi eu m-am aruncat pe drumul acesta greu de străbătut. Eu nu vreau să dau nicio rezoluție, nu doresc să descopăr vreun secret acoperit de vălul vreunui nor. Ele există şi mă mulțumesc cu existența lor. Un lucru e clar, totul este atât de coerent şi magic, încât poetului nu-i rămân decât să se minuneze şi fericirea tristeții luminoase.
Dumnezeu a creat un infinit încheiat. Omul creează infinitul nesfârşit. Dumnezeu este etern, omul – muritor şi astfel cei doi se completează unul pe celălalt. Să zicem că nici n-a existat nimic lipsă, totul este integral şi unic, precum 0, prin care dacă priveşti, se vede necunoscutul, dar dacă priveşti lateral, este evident momentul prezent.

 

 

Prezentare şi traducere din limba armeană de
Madeleine Karacaşian