Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

weekly magazine in english,
romanian and italian

Spre simfonia brâncușiană… (III)

Spre simfonia brâncușiană… (III)

Motto: „Sunt doar un oaspete, născut în această lume pentru a cunoaște secretele care se află dincolo de ea.” Jalaluddin Rumi

Doar privită, ca o cuplare la lumescul de afară, „Coloana fără de sfârșit” este silueta unui vârtej metalic într-o grupare de aproximativ 16 „elemente” ce au tendința de a se apropia măsurii de 1,80 metri (zic aproximativ, întrucât sunt într-o nesfârșire, de „sus” în „jos”, a lui 16,18033…! „Secțiunea de Aur”!…iar „statura” înseși nu e 1,80 metri, ci stă în nemărginirea lui 1,7999…! adică, niciun „modul” nu seamănă cu vreun altul fie antecedent, fie succedent!…), cadență ce subsumează câte două trunchiuri de piramidă patrulateră, având în total aparența de 29,1246117975…metri (64,72 coți egipțieni obișnuiți, cei de 45 centimetri, care pleacă de la „Degetul” lui Hermes („Dj”, Djeba)!… Adică acela de: 1,875 centimetri europenești.
Însă Văzută, „Coloana fără de sfârșit”, drept o „cunoaștere gliptică”, revelează înțelesul unei staturi de Energie providențială de 18Φ metri, adică, 29,1246…! Prin „sigiile” sale upanișadice acest „Stâlp cosmic” re-încorporează Ascultarea, legătura între sens și nume, întrucât sigiliile-nume sunt, vedea-vom, un Ceasornic Magic ce are rolul ieșit din comun de a sorbi timpul, revelându-i irositatea, asemeni unei mereu reînnoite clepsidre ce ucide fenomenala măsură a succesivității. „Coloana fără de sfârșit”, unde „fără sfârșit-ul” este, în fond, necuntenul Depănătoarei timpului, Cadența Facerii, așadar, ea, recunoscând sunetul „fără sunet”, este aceea a aducerii aminte a Neclintirii din oceanul nediferențiat al clintirilor. Căci în „Columnă” momentul „morții” unei semi-clepsidre (tăieturi de piramidă patrulateră) este simultan cu „nașterea” alteia noi, aceasta întâmplându-se sub matca „Secțiunii de Aur” și a „Numărului Numelui”. Cioplind în tulpina piramidei, Brâncuși a făcut-o, în simultaneitate, să cânte! La El numai simpla atingere a formelor face să vibreze Forma, cea a chipului fără de chip…
În legătură cu cele 16,18033… „prototipuri” (căci atâtea sunt ale Vederii, deși ale privirii trec în șirul mărginirii celor „16”!). Așadar, nu avem 15 „elemente” și două jumătăți, ci sunt, așa cum le-a ordonat Brâncuși de „Sus în Jos”, ale „nesfârșirii” lui: 16,18033…, 10Φ! – Energia Spiritului. De la început trebuie subliniat că „modulul” de aproape 1,80 metri (întrucât el este al „nemăsurii” de 1,7999…!), care alătură două trunchiuri de piramidă nu este cel înfățișat în mai toate comentariile despre „Coloana fără de sfârșit”, adică cel ce adună deasupra secvența de piramidă cu vârful spre sus iar dedesubt secvența de piramidă cu vârful spre jos. Anume acela pus în „chip” de făurarii și calfele gorjene în 1937, care-l așează pe om în lupta marginilor, fie ale Cerului, fie ale Pământului, spre a trece ca al reflexiilor oglinzilor, al ecoului vremii, al minții, deci. Adevăratul „modul”, asemeni celui din vortexul „Coloanei”(întâiul, cel din „creștet”), este acela ce unește deasupra secvența de piramidă cu vârful în jos (de data aceasta!), iar dedesubt secvența de piramidă cu vârful în sus. Deoarece creația aievea, știe Brâncuși, începe totdeauna de Sus în Jos!… Căci de „sus” vezi, de „jos” doar „privești”. Prin „sigiliu”, de sus, se vede Arborele Vieții, din Rădăcina sa aflată în Cer spre Ramurile aflate pe Pământ. Ca urmare, trebuie să numărăm „sigiliile” de sus în jos spre a vedea că sunt pecete divină: 16,180338…, 10Φ (Energia Spirituală, despre care vom vobi în lucrare!). Prin acest veritabil „modul” Omul este chiar în nemărginirea mijlocului, Centrului, acum și aici, între Cerul de sus și Pământul de jos, este Amintirea Oglinzii, Seninătatea, Lumina, Calea, libertatea de a alege. Și ce a ales?… Imparțialitatea!… Hiero-gliful a intuit că în Clepsidra sa nu curge timpul vremelniciei, întrucât în ea este statornicită chiar Amintirea Lumii. El ne-a lăsat să înțelegem că între „module” nu este o luptă a răspunsurilor simpatiei lui Eros , ci o înseninare/liniștire a Întrebării empatice a lui Anteros.
(Urmează jos… Desenul no:1, Crâmpei din „Geneză” între Cercul 1 și Cercul 2, Ziua a II-a!). Citim Dreptunghiul de Aur cu laturile în secțiunea lui 46/23 – Cromozomii umani…iar cercul cu raza drept diagonală a acestui dreptunghi are perimetrul 20Φ! Tot aici primim înțelegerea înțelepciunii: „a fost seară a fost dimineață, Ziua…”). Energia Creatorului = G x Φ = A/I…, unde „A” este Vibrația creaturii, iar „I” este Frecvența Creației.
– Ascultă și vezi, Omule, Frecvența!… I = 2√5Φ!… I = 10√Φ/√5 … spune Brâncuși, esoterizând adevărul estetic într-o pânză de simboluri a glifometriei. Acolo e măsura absolută, apropierea de Penta-dimensiune… Constanta Frumuseții Genezei!… Printre acestea, însăși Înălțimea „Coloanei fără de sfârșit” ce, în metri, stă în ecuația Zămislirii Dintâi: 10 x 1,8 x Φ, deci 10 x 1,8 x 1.618033… = 29,1246117975…!!!… Sau formula: 32,36 : „111”, unde „32,36”, adică 20Φ, e o gradație din Frecvența divină a Omului ce va fi mereu întâlnită la Târgu Jiu („5,6886…!”). E Ouroboros, Omul-șarpe așezat destinal în ciclurile cosmice ale nașterii și morții, omul-Mercur, trup al celor patru elemente, care poate transcende numai dacă își regăsește Sinea, Sufletul pur („10”!), prin cunoașterea Spiritului („Φ!), matricea primordiilor, „Sal sapiente”, armonia Creației. Calea întoarcerii la arhetip!… Corpus, Anima, Spiritus… Trinitara legătură între om, suflet și spirit… Trupul uman devine un atanor alchimic ce, prin recristalizări (10xΦ), purifică elementaritarea aurorală, ajungând la Piatra filosofală de sus (cea care „încă” nu se vede!). Spre a accede acolo, la echilibru, trebuie parcursă scara cu 16,18033…trepte, 10Φ!… ADN-ul spiritual („arbor caelum”!).
– De unde vine acest 180 (de centimetri)?… sau 18 decimetri …sau 1,8 metri…
Un prim răspuns este: – Din Enigma Sphinxului egiptean!… unde omul enneadic, spre a deveni Omul Decadei, are a transla prin „toarcere” și în „Întoarcere” cele nouă misterii/principii într-Unul, Nouă ritualuri șamanice, Enneada în Decadă!… Omul și cei 9 Pași pe Calea Înturnării la Obârșia-i divină (5!)… Steaua înflăcărată!… Dimineața patru pași, la Amiază doi pași, Seara trei pași… Însă, toți pașii deodată, simultan!… Așadar, 18: nouă (9) pași ai „toarcerii” nodurilor ființării (1/2, 1/4, 1/8, 1/16, 1/32, 1/64 și treitatea complinitoare, ascunsă de 1/64 din Ochiul lui Horus) și nouă (9) pași ai „Întoarcerii”/Iluminării la Ființă, ai Deznodământului, ai acceptării Veșniciei…
Drept dublare, în „asemănare”, a celor 90 de Petale Albastre din „Floarea Vieții”…
Ca fracție, el reprezintă cu aproximație Lungimea/Perimetrul Cercului ce înscrie Fagurele divin al Albinei (acesta însemnând: 5,69 x „Π” = 17,9…mm, unde 5,69 mm (2√5Φ, sau 10√Φ/√5), este Diametrul „Celulei” și totodată, vom vedea, „Cadența/Frecvența operei brâncușiene!). Putem afirma că Albina Cerească i-a fost un bun sfetnic.
Optsprezece este cel mai eficace mod de a crea într-o moleculă înmănuncherea/contingența…
Ea (înălțarea de 1,80 metri!) e în „Trestia de Aur”, „după măsura oamenilor”, cu ajutorul căreia Îngerul Apcalipsei compară chibzuitor Zidurile Cetății Noului Ierusalim și află că acestea înseamnă 144 „coți” (64,8metri, 40Φ). Îngerul are la sine de la Ierarhia Spirituală a Adevăratului Soare Trei Călăuziri: „Cheia Adâncului” în Cuvânt și Număr (în Apocalipsa 20:1), o „Trestie de Aur” ca arcan al Omului (în Ap.21:15) și Învățătura Sophiei, cea a metamorfozelor alchimice. Un om are 4 coți comuni, pe când Zidul este cât 36 oameni. Însă această dimensiune (36 oameni!) e chiar Cheia Adâncului, adică Pecetea Numărului, 2 x 20Φ!…(cu care ne vom revedea!). Iar 36 poartă totodată în adâncul său, ca „Trei (de) Șase”, noima Numărului „6.6.6.”… El a fost descoperit de către Adam atunci când a adunat șirul numerelor naturale până la 36 („Trei de Șase” al său! Mai târziu al lui David!…), adică 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 +….+ 36! și a văzut în rezultat „Numărul Omului” ca atare: „6.6.6.”!… pe care-l vom întâlni dintru început la așezarea în Geometria profetică a „Mesei Tăcerii”… În frântură îl vedem drept 9 triunghiuri pe fiece față (din Patru!) triunghiulară, la rându-i, a Tetraktysului!…
Survenind, la această statură a Omului se ajunge folosind raportul între: 1000 x Φ supra 9, unde 9 este enneada purificărilor/înseninărilor inițiatice ale sale către Lumina Serii, cea a adevăratului Soare!… La căutarea Frumuseții participă Theometria (theo, zeu) Esoteră a Celui Singur… Acest „180”, ca asimptotă (aproape de coincidență!), mai este rezultatul unei „formule” fără de sfârșit: 180 = 100xΦ + 10xΦ + Φ + Φ/10 + Φ/100 + Φ/1000 + Φ/10000 + ……..
Iar statura de „180” mai semnifică în profunzimea-i: „Φ” x „111”… sau, altfel: 16,18033… împărțit la 9. Simultan, încă o dezlegare a „ Măsurii Îngerului” și anume: 1,80 metri = Doi împărțit la „1,11”… Concomitent Ea e raportul dintre Diametrul lui Mercur/Hermes supra Trei la puterea a 3-a ori Zece la puterea a 5-a.
Ea mai este Radical din fracția dintre 360 (Cercul!) și „111” (Numărul Numelui!)…
De altfel, Ea, ca 18%, desemnează proporția ideală a Apei în Miere. Știu albinele!…
Totodată această înălțime a Omului de 180 centimetri, ca lungime a , „Trestiei de Aur”, adică 4 „coți” egipteni comuni, este dată și de ecuația mistică: „Π” x „1,11” x „Φ”, toate la puterea a Treia!… Cea a Treimii, ca atare…
Ocultul Optsprezece, „18”, (înălțimea „sigiilor”, ca 18 decimetri!) mai desemna, la vechii egipțieni,: 3 x 6 = 18, adică situația după care „Tripla” Zeiță se unește cu Zeul Suprem (reprezentat de Șase!), (Ra!). Căci „Tripla” Lună (cea „Nouă”, cea „Plină” și, apoi, cea a „Descreșterii”), care, în miez, aduce Lumină primită, se desfășoară mereu „treimic” în jurul „Coloanei Cerului” (Djed!), putem șopti, Djet… Get!… Getia… purtătoare, așadar, a numelor: Djed… Ptah… cei ai „Trezirii”, ai zamolxității… spre a așeza ordine în tot și în toate…
Îl întrezărim, pe acest „180”, prin Renaștere în schițele lui Francesco Goirgio Martini și ale lui Giacomo Andrea da Ferrara, în gândurile lui Luca Pacioli, în meditațiile despre Arta divină ale lui Francisco de Holanda…
Apoi îl găsim doar citind în Oglindă desenul vitruvian al lui Leonardo Vinci ( cel în realitatea sa fizică Leonardo da Vinci!), care deslușește de la „Vechii egipteni ai Orionului” că Înălțimea unui Om e alcătuită din: Patru Cubiți, (Cotul comun!…), unde un Cubit („meh nedjes”) are Șase Palme („shesep”), pe când o Palmă strânge Patru Degete („djeba”), iar Degetul (lui Hermes!), se știe, înseamnă 1, 875 centimetri „europenești”. Reluând, vom înțelege că: o Palmă de Patru Degete are: 1,875cm x 4 = 7,5 centimetri, mai departe, un „Cot” (comun!) cuprinde Șase Palme: 7,5 x 6 = 45 centimetri și, în sfârșit, Înălțimea Omului vitruviano-egipteano-orionic având Patru Coți măsoară: 45 x 4 coți = 180 centimetri!!!…
… „Degetul” lui Hermes/Jupiter!… Este raportul dintre Diametrul planetei Mercur/Hermes (4.860 km) și Metacosmesis-ul lui Platon (25.920) înmulțit, acesta din urmă, cu Zece la puterea a Patra!… Și este 1,875 cm!… E Dactilul din „Cântecul Harpistului”, primul model cunoscut de poesie din Valea Nilului.
Mai este reprezentat („degetul”!) și de formula magică a proporției între Viteza Luminii în vid în kilometri pe secundă ( 299.792,458) și înmulțirea dintre Zece la puterea a 2-a ori 4Φ ori Diametrul Pământului (12.723)… adică tot 1,875 cm!…
El, „Degetul lui Hermes”, se află și în proporția dintre 25.920 (Respirațiile unui Om într-o Zi!… ca atare, Ziua primită ca dar divin!) înmulțit cu (Φ supra Zece la puterea a 4-a înmulțit, în continuare cu √5, anume cu 2,236!…). Hermes Trismegistul, prin urmare, arată Omului, cu „Dactilul”, Vălul Precesiei!… Taina Soarelui-Frate… Sirius, Alfa „Canis Maior”…
… ( Matei, 13:16. „Fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud!”)
În concluzie, Înălțimea „Coloanei fără de sfârșit” stă în ne-corporala formulă divină: „Zece” ori „Φ” la puterea a doua înmulțit cu „111”, în centimetri, adică 2912,46 !… ( 29,1246 metri!). Comparând-o cu Marea Piramidă, zisă a lui Keops, ea reprezintă a Cincea parte din înălțimea acesteia (145,6 metri : 5 = 29,1246! metri)… Ea mai are semnificația unei formule de numere nesfârșite/transcendentale: 10 x radical din produsul dintre „constanta” „e” (Euler: 2,718) și „Π” (Ritmul Circulaturii Cvadratului, 3,1446…)… cu rezultatul misteriosului 29,2…, Corola „Stâlpului fără de sfârșit”… Prin această „ideo-gliptică” Cel Bătrân de Zile hotărăște cine să-i fie asemenea, în Număr, Idee și Ritm… Adică hotărăște cine „vede” în substantive verbe în amintirea Mâinii care scrie tainic: „- Mane, Thekel, Phares!…” Cu ce trebuie să rămânem din aceasta?… Cu aflarea că, mai presus de toate, Caligrafia sculpturală (inscripția Zeului) se citește „ca în oglindă”, ținând seama de șarpele-verb ce se descolăcește (revelând, astfel, Vidul din „încolăcire”) într-o ascendere către Cuvântul ce vede Tăcerea. Deci, mai întâi este de dezvăluit Ritmul (cadența), apoi Ideea (cântarul „esenței”), iar la urma ne-urmei Numărul (Unul, Monada). Căci hiero-gliful, sculptorul autentic, (aici Brâncuși!), este, se înțelege, cel ce inscripționează/gliptizează Venerata Creație… într-o consecutivă recreare. El nu a fost consacrat, cum mulți susțin, ci s-a consacrat singur pe sine când la Inițierea osirisiană a fost ales și nu i s-a arătat ușa închisă, ci Cheia, astfel aflând secretul zeilor: Învierea!
Ca o digresiune melancolică, în legătură cu această „Înălțime”, avem de sugerat totodată și drama unor ambiguități de rezolvare inginerească, fizică, impusă de faptul că „meșterii „ (calfele) nu au ascultat, cum se cuvenea, de Marele Maestru Hiram-Abif, aici, Constantin Brâncuși, atenuând autonomia Spiritului Lucrării. De urmărit smintirea legată de bordura primului trunchi de piramidă de jos, cel de la pământ, care nu ține seamă de ideea că Dumnezeu a făcut din asemănarea-i chip, iar Omul, la rându-i, e musai să facă din chipu-i asemănare, și nu altceva… „Coloana”, stând în ecuația: 10 x 1,61803389 x 1,80…, ar trebui tehnic să fie în proximitatea înălțimii de 29,1246…metri! Așa a închipuit-o Constantin Brâncuși! …Și nu altfel!… Trunchiul de piramidă de jos, deci „jumătatea” ultimului „modul”, se impunea a fi de 1,2246… metri (însemnând 0,90 metri plus 0,3246…metri, ce survin ca diferență continuă de la 0, 01803389… misterul din nesfârșirea Numărului de Aur). În schimb meșterii neascultării l-au făcut de 1,4300 metri, adăugându-i fără noimă încă 0,20540 metri…

Leave a reply

© 2018 Tribuna
design: mvg