Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Transilvania din… Israel!

Acesta e un titlu pus așa, la plesneală, vor zice unii. Numai bun pentru vreun tabloid, mai cu pretenții. Dă bine, sună incitant, încearcă să facă rating! Da, chiar așa pare la o primă vedere. Dar ne vom lămuri, în curînd, că nimic din cele înșirate mai sus nu sînt adevărate. Doar titlul, care dorește să conțină și o mică doză de surpriză. Plăcută, desigur. Sper.

Ce este Oranim?

Așa se numește Colegiul Academic al Științelor Educației din Tivon, o localitate de lîngă Haifa. Amplasat pe o colină, complexul de clădiri se află într-un parc plin de flori și verdeață, cu palmieri, ficuși și alți arbori specifici locului. (Ca o informație demnă de…luat în seamă: în Israel, de-a lungul secolului trecut s-au plantat peste 200 de milioane de copaci).
La începuturi, colegiul a avut strînse legături cu chibuțurile, care au ajutat mult la dezvoltarea acestuia. Acum este o instituție independentă dar coordonată de legile Ministerului Educației și Învățămîntului. Bugetul este de stat însă și din surse independente. Aici se pregătesc cadre didactice pentru orice nivel și tip de învățămînt. Cadre didactice pentru gradul întîi și pentru master. Decanul departamentului pentru master este profesorul Moshe Itzhaki care predă literatura și poezia ebraică iar unul dintre colaboratorii săi apropiați este profesorul de engleză Paul Farkaș.

Doi prieteni care iubesc România

Moshe Itzhaki este și poet, are numeroase volume publicate și conduce o revistă de literatură și artă din cadrul colegiului. Anul trecut i-a apărut o antologie din opera sa poetică tradusă în limba română de Paul Farkaș și tipărită la editura Galaxia Gutenberg. S-a născut în Israel, din părinți veniți din România. În casă se vorbea românește, ceea ce pe micul Moshe nu-l prea încînta. La școală, pe toți cei veniți din alte țări (România, Polonia, Maroc etc., etc.) colegii de clasă îi cam luau peste picior, atitudine tipic adolescentină. Asta l-a determinat pe Moshe să refuze a mai vorbi românește acasă, spre supărarea părinților, mai ales a tatălui care-l certa din această cauză cu destulă vehemență. După ce au murit părinții, pe cînd Moshe Itzhaki ajunsese la deplina maturitate, el descoperă în casa părintească un cufăr plin cu cărți și scrisori în limba română. Fu ca un cufăr fermecat, mărturisi el mai tîrziu. Curiozitatea i-a trezit interesul iar apoi pasiunea. Din momentul acela începu să învețe limba română și s-o îndrăgească. Prietenia cu Paul Farkaș i-a deschis noi orizonturi în acest sens. Paul Farkaș a absolvit filologia la Cluj, a fost redactor radio și profesor de engleză, și-a luat doctoratul la mult apreciatul traducător și eseist, profesorul Virgil Stanciu iar din 1984 s-a stabilit în Israel. Împreună cu Moshe Itzhaki au tradus masiv din opera poetică a Anei Blandiana, au făcut interviuri, au scris eseuri iar acum pregătesc o antologie cu zece poeți echinoxiști. Și, bineînțeles, nu au de gînd să se oprească aici.

Se pregătește o excursie…

Mai mulți masteranzi se hotărăsc, în luna aprilie a anului 2016, să înființeze un grup social de comunicație pe care-l numesc… Transilvania! Primul pas al acestei hotărîri fu făcut, evident, pe whattsap. Fără vreo influență ori sugestie exterioară, grupul a hotărît să facă o excursie în România, (țară pe care nici unul dintre ei nu o vizitase vreodată pînă atunci ). Domeniile masteranzilor (cadre didactice cu vîrste între 28-38 de ani) sînt limbile ebraice, arabe, geografie, istorie, arte plastice etc. Ei aparțin tuturor grupurilor etnice din Israel: evrei, musulmani, druizi și creștini. Cursurile de pregătire pentru excursia planificată au fost: istoria neamului românesc, în special a Transilvaniei, istoria evreilor din România, literatura română în comunism și în post comunism, viața socio-politică în timpul dictaturii comuniste, geografie fizică, flora și fauna țării, arta și cinematografia.
Studenții și-au ales subiectele pe care le dezvoltă în două etape: prezentări în timpul excursiei iar apoi redactarea mai amplă a lucrării care va fi notată de către profesor.
Timp de o săptămînă, grupul de masteranzi conduși de prof. Moshe Itzhaki, conf. Hani Rom, prof. Paul Farkaș și Elia Demeter, șeful administrativ, a colindat ținuturi transilvane făcînd sute de poze, filmînd, stînd de vorbă cu oamenii locului. Unii dintre masteranzi și-au susținut prelegerile pregătite pe diverse domenii, după cum am amintit mai sus, uneori în locuri pitorești, neconvenționale, ca de exemplu Poiana Soarelui de lîngă Tîrgu-Lăpuș, printre numeroase sculpturi în piatră. De altfel, Maramureșul a fost una dintre zonele cele mai apreciate, punctul final fiind, desigur, Sighetu Marmației orașul în care a existat o mare comunitate evreiască și în care s-a născut Elie Wiesel.

Două tinere artiste

Au absolvit amîndouă Universitatea de arte la Tel Aviv. Fatima Abu Roomi, secția pictură iar Iris Barnea, secția foto. Și ele fac parte din grupul Transilvania al masteranzilor de la Colegiul academic Oranim. Fatima Abu Roomi a deschis expoziții personale la cele mai importante galerii de artă din Haifa și din Tel Aviv. Are un stil care pare, la o primă vedere, simplu, nesofisticat. Autoportrete ori portrete de familie, toate învăluite într-un discret aer de mister. Este o manieră cu rădăcini clare în arta tradițională musulmană. Liniștea și calmul tușelor întinse pe pînză în difuze degradeuri ascund clocotul abia stăpînit al vieții dincolo de aparențe. Simple șuvițe de păr răsucite în diverse forme pot avea multiple conotații. Este un joc, în multe din lucrările sale, între ceea ce se vede și ceea ce se bănuiește. La Iris Barnea, imaginile irump în crîmpeie din viața cotideană. Alteori apar întrupări care țin de vis, de visare, de imaginație. Corpuri în mișcare ori plutind printre ierburi de apă. Păsări înșirate geometric pe cabluri, structuri geologice ori pur și simplu frînturi ale naturii, fotografiate din unghiuri „incomode”, pentru un plus de expresivitate. Experiența lor din Transilvania, mi-au mărturisit amîndouă, a fost fascinantă. O adevărată explozie de culori, de nuanțe, de forme geometrice și geografice noi, de gesturi și chipuri umane. E ceea ce au acumulat și înmagazinat, e ceea ce apoi vor prelucra pentru noi creații artistice.
Colegiul Academic al Științelor Educației Oranim organizează, în fiecare an, excursii de studii în urmărirea comunităților evreiești din țările europene. Dar grupul despre care am vorbit pînă acuma este hotărît să se întoarcă (nu doar încă o dată) în locul pe care și l-au ales drept generic: Transilvania.

Cuvintele poetului

Conducătorul grupului de masteranzi din colegiului academic Oranim, după cum am mai spus, este profesorul și poetul Moshe Itzhaki. El se afla pentru a doua oară în Maramureș. Participase, în urmă cu un an, la Festivalul internațional de poezie de la Sighet. Acolo vizitase, printre altele, și Muzeul Memorialul de la Sighet împreună cu Ana Blandiana. Impresionat profund de cele văzute și aflate, întors acasă a scris un lung poem intitulat În muzeul gîndirii încătușate. Consider firesc să închei rîndurile mele cu un fragment din acest poem tradus din limba ebraică de Paul Farkaș.

[…]
În aceste zile rătăcesc împreună cu Ana
printre celulele Memorialului din Sighet,
unde gândurile au fost încătușate din pricina prea orbitoarei lumini a
popoarelor
agățate de ziduri și pereți, de acoperișurile
caselor, de copaci, de firmele
magazinelor și de tramvaie.
Prinse de dictator precum un vierme
distrugãtor de gânduri, consumând
și putrezind mințile lingăilor regimului
și a hăitașilor săi.
De unde vin atâția viermi ai răului
să-ncătușeze gândurile libere între ziduri
groase și-ntunecate ce-nghit în
sinea lor strigătele celor schingiuiți
precum lupii-nfometați?
Până ce-i secătuiesc de ultima fărâmă a
mărului gândirii,
Căzând și îngrășând pământul cu carnea
trupurilor lor.
În aceste ceasuri când încă mă plimb cu Ana pe culoarele muzeului printre pașii
victimelor luptătorilor libertății,
În bătălia lor împotriva întunericului provocat de prea mult soare,
ce-ți seacă văzul și te orbește până la moarte,
În aceste ore îl pot zări pe medicul închisorii
croșetând poezii de durere, în cuvinte-ncifrate, pe pansamente
desfășurate.
Cuvinte de dor și de dragoste, cuvinte de
alinare,
ce reușesc să pătrundã sub uniforme, cizme, lanțuri de fier și bice care
plesnesc umbre de oameni,
de parcă ar fi vite de povară.

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg