Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Travaux de benedictin

Travaux de benedictin

 

 

Reflexe francofone. Receptarea operei lui
Horia Bădescu în spaţiul cultural francofon
Ediţie îngrijită, prefaţă, notă asupra ediţiei
și indice de nume de Ilie Rad, argument și
traducerea textelor din limba franceză de
Horia Bădescu
Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2018

 

Realizarea unui repertoriu bibliografic, al unui inventar al operei cuiva reprezintă o antrepriză dificilă. Atunci când inventarierea are în centru receptarea critită a scriiturii unui om precum Horia Bădescu, cunoscut, citat și analizat adesea, demersul este unul cu atât mai dificil. Cu toate acestea, domnul profesor Ilie Rad, cunoscut peisajului publicistic clujean și nu numai, atât datorită unor frumoase monografii dedicate istoriei literaturii române și unor personalităţi exponenţiale precum Aron Pumnul (ajunsă deja la a treia ediţie; a se vedea: Ilie Rad, Aron Pumnul (1818-1866), Ediţia a II-a, revizuită și adăugită, prefaţă de V. Fanache, (Școala ardeleană de critică și istorie literară”, Cluj-Napoca, Editura ,,Școala Ardeleană”, 2016), cât și activităţii bogate din sfera jurnalisticii, și a textelor publicate în periodice precum: Tribuna, Făclia, Revista română de istorie a presei, România literară, Scrisul Românesc, Apostrof, Vatra Veche, Transylvanian Review și multe altele, nu s-a sfiit să se înhame la un astfel de «travaux de benedictin» în cadrul lucrării: Reflexe francofone. Receptarea operei lui Horia Bădescu în spaţiul cultural francofon, apărute la editura Școala Ardeleană în anul 2018.
Horia Bădescu este altminteri un om al cărui destin se leagă de spaţiul clujean, din care provine și antologul ediţiei critice de faţă. Absolvent al universităţii din urbe și parte a mișcării echinoxiste, el a cunoscut debutul absolut în revista Tribuna din anul 1964, devenind între timp un autor tradus în mai multe limbi de circulaţie internaţională. La Cluj, evoluţia sa a fost atent monitorizată, reușitele lui fiind mereu evidenţiate, după cum el însuși ţine să menţioneze în argumentul volumului pe care-l avem în vedere:
„E drept că, pe la începutul anului 2013, Petru Poantă constata în Tribuna, având însă doar o cunoaștere parţială a impactului critic: Bădescu este scriitorul român care își asigură după 1990 un anume succes durabil în lumea literelor franceze. Participă consecvent, ca un om al casei, la festivalurile de poezie consacrate din acest spaţiu. Ar fi de precizat că succesul său nu se bazează pe un eventual ingredient exotic ori politic. Poezia sa este una de natură existenţială, în care spaimele și interogaţiile omului contemporan sunt aceleași pretutindeni. Accesul deplin la surse pentru lumea literară de-acasă e întâiul și cel mai solid argument al acestei „vederi” despre mine a unei lumi în care nu m-am simţit niciodată străin, în care nu am avut nicio clipă impresia că aparţin unui alt spaţiu, chiar dacă în realitate așa era, sau că vorbesc o altă limbă în modul de a înţelege lumea, de a o gândi în datele ei esenţiale și perene” (pp. 14-15).
Desigur, dacă în anul avut în vedere, constatările criticului plecat prea devreme dintre noi reușeau să permită întrezărirea unui profil aparte, acum, datorită antologiei coordonate de profesorul Ilie Rad, întreaga lui receptare în spaţiul francez este o certitudine, elementele ei constitutive fiind accesibile publicului larg. Astfel, după cum remarcă editorul ei:
„Lucrarea de față va introduce în circuitul științific românesc o bogată bibliografie critică din spațiul francofon, datorată unor importanţi critici literari și poeți francofoni ai momentului, bibliografie care ar fi rămas inaccesibilă publicului român, în ciuda carierei internaționale recunoscute a scriitorului nostru. În cea mai recentă ediție a monumentalului Dicționar general al literaturii române, în bibliografia critică aferentă scriitorului Horia Bădescu nu este menționată nici măcar o cronică literară din cele incluse în volumul de față.
În egală măsură, prezentele cronici adaugă profilului de autor al lui Horia Bădescu efigia sa de scriitor francofon, de poet, mai ales, care-și asumă actul creator și într-o limbă secundă, «dar perfect stăpânită», franceza, cum remarca profesorul și criticul Jean-Pierre Longre.” (p. 7).
Dacă cercetările dedicate unor autori precum Magda Isanos se adresează mai degrabă consumatorilor de literatură din spaţiul românesc și cu precădere celor cunoscători ai operei autoarei, aspectele ce ţin de contribuţia sa lirică sunt deja de mult recunoscute la nivel internaţional. Între acestea, una la care cercetătorii se referă cu recurenţă este și „ronsetul”. După cum arată mai-sus pomenitul profesor clujean:
„Nu a scăpat exegeţilor din Franţa și Belgia nici amănuntul că Horia Bădescu este creatorul unei noi specii literare: ronsetul (în 1995 a publicat, în românește, un volum intitulat chiar așa: Ronsete): «Surprinzătoare suita de ronsete (scrie Monique Dorsel) – ronsetul fiind o sinteză a sonetului și a rondelului–, pe care au tradus-o minunat Werner Lambersy și Paola Bentz-Fauci. Prin această formă fixă pe care o inventează, Bădescu se înhamă unei munci de asceză, în cadrul căreia poemul iradiază în forma sa cea mai strictă, cea mai radicală. Ne-am putea imagina că Bădescu ne propune un simplu exerciţiu de stil. Cu forţă și convingere, poemul este însă pus aici la proba răsuflării și a ritmului»” (p. 10).
Acestuia, dar și altor elemente definitorii ale operei lui Horia Bădescu le sunt dedicate textele critice conţinute în volumul avut în vedere. Destul de numeroase, ele relevă pe de-o parte valoarea operei sale, iar pe de alta vorbesc despre receptarea ei într-un cadru cultural important, constituindu-se într-un adevărat volum aniversar dedicat lui. După cum ţine să arate Ilie Rad în nota asupra lucrării:
„Ediția de față include, în ordine cronologică, toate cronicile (71 la număr) apărute în spațiul francofon, la 13 dintre volumele lui Horia Bădescu (poezie, proză, eseu), tipărite în Franţa și Belgia și datorate unui număr de 46 de critici literari și poeți, printre cei mai reprezentativi din arealul francofon. La cele 71 de cronici literare se adaugă 7 articole de sinteză, 14 scrisori și 8 e-mailuri primite de autor – ecouri ale volumelor sale –, scrisori care sunt tot un fel de cronici literare, uneori la fel de subtile, de ample și de comprehensive, ca și textele publicate în presă sau reluate în volume” (p. 16).
Statutul de volum bilingv, indcii ce îl preced, aparatul critic păstrat cu rigurozitate și îmbunătăţit cu note editoriale, asemenea caracterului antologic exhaustiv al receptării operei lui Horia Bădescu în spaţiul francofon, se constituie în adevărate atuuri ale lucrării. Ele demonstrează pe de-o parte valoarea culturală a celui omagiat și în același timp sunt o peremptorie dovadă a acribiei știinţifice ce definește, de câteva decenii deja, munca editorului, completând alături de ediţiile de corespondenţă, notele de călătorie, jurnalele, epistolarele și ediţia critică a lui Ion Agârbiceanu, palmaresul său editorial și publicistic.

Leave a reply

© 2019 Tribuna
design: mvg