Participați: Ioannis Anastasiou (Grecia), Snezhina Biserova (Bulgaria), Sasho Blazes (Macedonia de Nord), Josip Butković (Croația), ZuZu Caratanase (România), Inci Cokneșeli (Turcia), Németh Mária Deák (Serbia), Nada Denić (Serbia), Željko Djurović (Serbia), Dajana Džafo (Croația), Črtomir Frelih (Slovenia), Taida Jašarević Hefford (Bosnia și Herțegovina), Jelena Jovančov (Muntenegru), Nikola Kašterović (Bosnia și Herțegovina), Tzvetan Kazandzhiev (Bulgaria), Fatmir Krypa (Kosovo), Peter Lazarov (Bulgaria), Dragan Momirov (Serbia), Dominika Morariu (Serbia), Bojan Otašević (Serbia), Stefania Patrikiou (Grecia), Dimitrije Pecić (Serbia), Zora Stančič (Slovenia), Nicos Terzis (Grecia), Bojidar Toneff (Bulgaria), Goran Trickovski (Bulgaria), Vicky Tsalamata (Grecia), Mihail Voicu (România), Lidija Vujisić (Macedonia de Nord), Iris Xilas Xanalatos (Grecia), Sanja Žigić (Serbia)

 

 

La finele lunii noiembrie și începutul lunii decembrie (16.11-04.12), Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a găzduit a treisprezecea ediție a expoziției internaționale de grafică contemporană ,,Tribuna Graphic”. Inițiată de Revista clujeană ,,Tribuna” și sprijinită de Consiliul Județean Cluj, expoziția se înscrie în seria manifestărilor organizate începând cu 2010 de artistul vizual și curatorul Ovidiu Petca, cu scopul vădit de a promova arta grafică și pe cei mai relevanți artiști care activează pe piața de artă internațională, inclusiv români. De această dată, expoziția Tribuna Graphic este dedicată graficienilor din Peninsula Balcanică. Această alegere este importantă pentru că permite imersiunea în laboratorul de creație a artiștilor provenind dintr-un spațiu ce beneficiază de o grafică care păstrează o direcție de creație impregnată de elemente narative, simboluri, arhetipuri și o expresivitate specifică. În expoziție au fost invitați 31 de artiști din Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Grecia, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia și Turcia cu lucrări care reflectă inovațiile apărute în realizarea lor și felul în care artiștii reușesc să reflecteze asupra problemelor contemporaneității și a spațiului geografic în care s-au format. Prin selecția îndrăzneață și aranjarea lucrărilor în expoziție, curatorii expoziției au reușit să creeze un spațiu de reflecție asupra artei contemporane.
Vernisajul expoziției a beneficiat de prezența artistului vizual Ovidiu Petca, curator dr. Dan Octavian Breaz, a artistului vizual Ioan Sbârciu și a artistei de recunoaștere internațională, Vicky Tsalamata din Grecia. Vernisajul a oferit publicului întâlnirea cu specialiști, artiști și operele lor, care dezvăluie nivelul de dezvoltare a graficii moderne, în concordanță cu dinamismul și efervescența altor forme de artă contemporană.
Merită să detaliem și să exemplificăm operele realizate de artiști prin noile metode de exprimare a realității și de imprimare a lucrărilor prin tehnici, aspecte care permit incursiunea publicului în lumea artei digitale. Dacă observăm schimbările petrecute în lumea artei în ultimele decenii, constatăm că artiștii au încercat prin arta lor să răspundă orizontului de așteptare al contemporanilor, ceea ce a condus, treptat, la intensificarea eforturilor de a ilustra disfuncționalitățile din societate, de a contesta anumite convenții sociale, de a pune întrebări, de a șoca, cu scopul de a provoca conștientizarea acestor neajunsuri și a incita membrii societății să reacționeze și să răspundă la problemele complexe care au configurat realitatea, la finele secolului trecut și la începutul acestui mileniu.
Mare parte a lucrărilor grafice selectate pentru a fi expuse exprimă drama existențială și detalii ale vieții indivizilor însingurați, care se confruntă cu o realitate agresivă și distorsionată, ce ridică bariere în calea realizării personale și provoacă presimțiri apocaliptice a unei lumi carbonizate, lipsită de prezența oamenilor. Mă refer la lucrările artiștilor: Bojidar Toneff – ,,Geneză” (Bulgaria), Ioannis Anastasiou – ,,Trihotomie” (Grecia), Mihail Voicu – ,,Sens giratoriu” (România), Dajana Džafo – ,,Formă” (Croația), Jelena Jovančov – ,,Podul II” (Muntenegru), Sanja Žigić – ,,Bariere” (Serbia), Nikos Terzis – ,,Orizonturile câinelui” (Grecia), Nikola Kašterović – ,,Ei nu vor să știm” (Bosnia și Herțegovina), Goran Trickovski – ,,Totul va fi bine” (Bulgaria), Inci Cokneșeli – ,,Înainte” (Turcia), Stefania Patrikiou – ,,Abandonat” (Grecia).
Alte lucrări grafice surprind schimbările survenite în diferite niveluri temporale, atât în ce privește destinul societății, cât și al ființei umane Črtomir Frelih – ,,Nu e frumos, dar e bun” (Slovenia), Zuzu Caratanase – ,,Incertus II” (România), Josip Butkovic – ,,Curțile” (Croația), Mária Deák Németh – ,Straturi ale memoriei” (Serbia) cât și intersecțiile cu varii metode de creație exprimate prin preluarea unor elemente din curente și stiluri artistice anterioare. Amintim, în acest sens: elemente suprarealiste la Željko Djurović – ,,Societatea liberilor” (Serbia), pulsații expresioniste la Jelena Jovančov – ,,Podul” (Muntenegru), aspecte cinetice și suprematiste în grafica artistei Nada Denić – ,,Val” (Serbia), forme și culori împrumutate din Pop Art în lucrarea ,,Pianistul de jazz” a artistei Lidija Vujisić (Macedonia de Nord), stilul minimalist al artistului Dragan Momirov – ,,Fără titlu” (Serbia).
Moștenirea arhetipală, simbolică și narativă a spațiului geografic din care provin artiștii construiește alături de alte influențe artistice substanța plină de melancolie difuză la Taida Jašarević Hefford – ,,Coalescență” (Bosnia și Herțegovina), ,,Visul” la Snezhina Biserova – ,,Natura sacră” (Bulgaria), lirism, mister și elemente poetice și minimale la Zora Stančič – ,,Formă” (Slovenia), Sasho Blazes – ,,Înger” (Macedonia de Nord), Dimitrie Pecić – ”Vedere din Fereastră” (Serbia), și la Iris Xilas Xanalatos – ,,Navigând la apusul soarelui” (Grecia) ideea de sacrificiu, de eliberare spirituală la Peter Lazarov – ,,Electra” (Bulgaria), elemente și culori simbolice la Dominika Morariu – ,,Ierbar” (Serbia), Bojan Otašević – ,,Decizie” (Serbia) și bogate straturi arhetipale la Fatmir Krypa – ,,Forme structurale” (Kosovo).
Prin astfel de lucrări, artiștii dovedesc că sunt membrii acelei părți a societății care are menirea de a comenta și a propune un stil de viață, cu mijloacele artei, pentru realitatea în care trăim. Ei propun societății modele noi de atitudine în fața vieții, de înfruntare a neajunsurilor sau de sublimare a revoltei și nemulțumirii prin navigare în diverse dimensiuni temporale, prin lirism și eliberare spirituală, iar, în particular, propun un nou model de relaționare între indivizi, o formulă care poate să-i ajute să iasă din izolarea fizică și mentală la care predispune viața și activitatea în societatea postindustrială la finele secolului XX și începutul noului mileniu. Astfel de lucrări constituie un comentariu politic și artistic, la adresa societății noastre, care permite crearea unui spațiu de întâlnire între artiști și public. Amintim aici două lucrări grafice ale artistei din Atena, Vicky Tsalamata ,,La comedie Humaine, Far to the Future” și ,,La comedie Humaine, Far to another world”, realizate în 2021, dar expuse cu ocazia actualei ediții a expoziției Tribuna Graphic. Ambele lucrări sunt realizate din șiruri de siluete umane, pe un fond verde sau albastru închis. Una dintre lucrări vorbește despre imposibilitatea oamenilor de a interacționa, iar prin cealaltă artista dorește să evidențieze necesitatea contactelor între indivizi, a renunțării la egoism și însingurare. Lucrarea constă în șiruri ordonate de oameni care se repetă regulat, despărțite de un spațiu la fiecare două rânduri, populate cu siluete umane schematice, scanate după o matrice inițială din metal vopsit și utilizat pentru crerea imaginii digitale. Acestea îmi amintesc siluetele fusiforme, personajele ,,chibrit” care erau folosite de artistul britanic LS Lowry (1877-1976) în prima jumătate a secolului al XX-lea în peisajele sale urbane, pentru a ilustra pulsul și amănuntele vieții din orașele industriale. În lucrarea artistei Viky Tsalamata, abordarea minimalistă, repetiția pe orizontală a grupurilor de câte nouă siluete identice așezate în sens opus pe verticală în fiecare șir de oameni și a spațiilor care separă șirurile de siluete umane favorizează concentrarea atenției pe liniile verticale și întretăierea lor cu șirurile orizontale care formează legături între șiruri și siluetele umane conținute. Lucrarea expusă este un print digital prin care artista dorește să demonstreze că interrelaționarea umană este posibilă datorită interacțiunilor umane care se realizează în ciuda izolării impuse de viață în societatea postindustrială.
Cu acest comentariu vreau să introduc demonstrația mea în cadrul mai larg al unei noi paradigme culturale care a apărut în siajul esteticii postmoderne. Este vorba despre emergența unei modernități globale, numit și altermodern, după titlul expoziției organizate de criticul de artă francez Nicolas Bourriaud la Tate Britan, în 2009 (Nicolas Bourriaud, The Radicant, Sterberg Press, New York, 2009). Criticul se referă la artiștii care lucrează într-o lume supermodernă, în care, datorită noilor tehnologii, este posibilă interrelaționarea și comunicarea la modul general. Este o modernitate posibilă în care dinamismul producției artistice facilitează preluarea, combinarea și prelucrarea formelor artistice din varii culturi, opere de artă, forme și curente artistice. Este vorba de un mod de producție și consum cultural, bazat pe producția artistică și care permite publicului construirea de noi semnificații ale producției culturale care, eventual ar putea constitui punctul de plecare pentru alte lucrări artistice. Așa cum am văzut în exemplele invocate mai sus, acest mod de producție a lucrărilor de artă este deja larg întâlnit în arta contemporană. Credem că asemeni oricărui text vizual, opera de artă trebuie să se adreseze unui anumit public țintă și să conțină acele elemente în care publicul se poate recunoaște ca individ, comunitate, mediu social și aspirații. Astfel el poate înțelege și se poate angaja într-o stategie interpretativă sau alta, contribuind la crearea unei semnificații adecvate semnificației intenționate de autor și potrivită orizontului de așteptare al indivizilor și împlinit de mesajul operei. Astfel relația publicului cu opera vizualizată este mai profundă cu accente personale care permit publicului să participe la continuarea și întregirea lucrării de artă în sensul propus de artist.