Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

un circuit închis al naturii

un circuit închis al naturii

îmi pot închipui moartea.
un anestezic în doze prea mici
paralizându-mă fără s-oprească durerea.
când toate cuţitele te pătrund până la os
când ce mai rămâne transpiră prin piele.

atunci voi fi sigur
de veşnicia singurătăţii
nu amintire inconştientă
în memoria unor necunoscuţi

se spune că-n ultimele secunde
ne privim viaţa pe nişte oglinzi
atârnate de trup înăuntru

copil. scăunel împletit
curcubeu din care dădeam de mâncare la pui
cana legată cu sfoară la brâu după-masa
când verile culegeam zmeură-n spatele casei
bob lângă bob urzicându-mă
parcă monede sau dinţi aruncaţi în ciuterne

dincolo de perete. pe canapeaua îngustă
mama dormea ruptă făcându-mi în vis tortul

izbeşte-ţi pleoapele cu putere poate sevoruni
cu mâinile de la trei ani împleteşte-ţi genele
fă noduri la capăt fă noduri la capăt

ochii strânge-i până la os

mamă.
la intersecţia ridurilor nu se adună nimic bun
de mâini mă iau şi de mâini mă trag
m-aş înghiţi
fără niciun regret
sunt tânăr doamne şi nu iert

ca-ntr-o piscină.
pe care plutesc libelule cu ochii tumefiaţi
mă scurg. în mine mă zbat
prin gurile de canalizare din piept
mă resorb.
un coş în obrazul adolescentului
care n-am fost
un fibrom în pântecul tău

tata. venea de la lucru pe patru
de regulă nu par pe fază la ore de genul
când îl vedeam nu mai trebuia să salut
ca şi cum n-ar fi plecat niciodată
şi ziua continua fără evenimente

caută-ţi primul dinte. nu vei găsi
decât nucile goale scuipate de ciori
tăt timpu trebe să cauţi ceva după casă
nu mai căta zâua de ieri mama din casă
eu căutam noaptea de mâine

spre gară. pe o ninsoare ca-n basme
cu ghetele de vreme uscată
şi ochelarii uitaţi în cămin
de parcă n-aş fi avut pe mine chiloţi
îmi vedeam. părinţii. previziunea cuiva
despre un accident cu maşina
s-o sun pe mama nu mai veni
de ce ţi-ar fi musai
tu nu vezi că ninge ca-n basmele pe care
nu mi le-ai răscitit la gura niciunei sobe
nu le-ai cântat nu le-ai visat pentru mine

Deschizi uşa. o veste neplăcută. să mă anunţi
că. moşu. pe care nu îl văzusem de doi ani. deja
echipat în costumul de mire al tatei || cu pantofii
mei de la second || cu o bucată lungă de fier
străbătându-i şoldul. s-a dus la naiba.

L-au aruncat în remorcă. ne punem în şir ca
la paradă. mai simplu era să-i fi găsit un loc în
grădină la rădăcina vreunui copac început de
gângănii. la dreapta bisericii groapa e rece şi
primitoare || aduce cu nişte braţe bine deschise.
nu mai ştiu multe. jucam şeptici în bucătăria de
vară.
Şi parcă stai în banca ta îi spunea mamei mereu.
la întoarcere toate femeile să-l primească || să
fie primit. de parcă pământul ar ţine cont de
cuvintele lor. nici măcar ele nu ştiu ce spun ||
de parcă pământul ar avea trebuinţă de vreun
cuvânt.

acum. de la aproape doi metri deasupra
îmi pot zări ca prin ceaţă evaporarea
va fi o gură de aer
cubuzeleşicunărilestrânse
un melc rupând-o la goană
prin carapacea închisă
cenuşa să mi-o suflaţi ca
lumânările de pe tort.
aşa e cumva echitabil

somnul familiei naşte poeme

acasă niciodată nu mă culc primul.
timp să-mi închipui ziua de mâine.
parcă dintotdeauna le-am urmărit respiraţia sforăitul
mereu am stins eu lumina şi focul.
niciodată n-am adormit primul.
niciodată nu m-au privit în timp ce visez.
niciodată nu şi-au închipuit ce visez
de ce naiba nu te visez
de ce nu visez visele lor.

acasă mă culc numai în camera mare.
nu mai avem niciun pat dublu doar canapele.
voi duce cu mine cearşaful perna şi plapuma de-o persoană
părinţii mei nu mai dorm de mult împreună
pe tata l-am exilat cu termopanul deschis
mama visează că vor veni lupii îl vor începe.
aici toată lumea se culcă odată cu găinile.
până când ziua mea vine cu toamna
se anunţă interminabile totmaihulpave nopţi
ca să nu facă atâta căldură s-a repatriat lângă mama.
în patul vecin

dormim.
ca-ntr-un cămin de nefamilişti
băiatul care dimineaţa şi seara făcea paturile pentru toată familia.
pentru mama şi sora lui rupte pentru tatăl plin cu mămăligă şi labe de pui.
se zvoneşte că nu era un băiat rău n-avea cu absolut nimeni nimic.
ajuns la masă după un car de somaţii
muşca din pâine ca dintr-un lemn putred
împins de spate până la semnul întrebării totale
băiatul pe care se opintiseră tancuri de melancolie
bătrâne cu puteri ce purică palma şi duc vertebra la
locul ştiut.

de ce să fac pasul pe care totuşi îl fac
un singur motiv de neîmpietrire.
bărbat singur în devenire
dacă se concentra îşi putea auzi
părul. crescând.

ascultă-mă bine.
acasă ciobită oglinda
copilul din ea priveşte cu răutate.
cu şapte căluşuri în gât
unul. pentru fiecare an

cu siguranţă n-ar observa camera mică
mai strâmtă şi mai feng şuie.
patul a fost pus la fereastră
pentru mai mult zgomot.
nu va şti nimeni c-am zugrăvit în culori calde
pereţii tavanul pervazul ca nimeni alţii.
nu s-ar zgâi nimeni la pozele înrămate cu noi
cât de mici am putut fi cât de stupizi.
n-a văzut nimeni că mama-ncuia porţile noaptea
n-a venit niciodată lupul să ne mănânce.
am dus masa pentru tăiatul porcului în garaj
pentru că tata e măcelar şi fiecare an se sfârşeşte la fel.
în casa noastră nu va ploua niciodată
ţiglele sunt aliniate perfect nicio gaură nicio fisură
toate picăturile curg în ciuterne se scurg în bazine
şi niciodată nu va ploua cu benzină
şi niciodată nu vom scăpa vreun chibrit
păsările nu vor intra niciodată
ne-am pus termopane ghimpate
pereţii sunt căptuşiţi cu polistiren
uşile se trântesc etanş
pereţii sunt goi
mama vânează muşte
mă cheamă să comutăm pe tvr2

suntem acolo în bezna fierbinte.

ratând ştirile nopţii
cugeamurileînchise

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg