Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

V Ruga

 

Falcă: (se închină) Sfinte Dumnezeule, Slavă Ție!.. Eu sunt profesorul doctor Falcă…
Bătrânul: Te ştiu, domnule Falcă, aveți două doctorate, unul, la Paris, în Industria Vapoarelor de mare tonaj, şi altul, în America, în…
Falcă: … energie atomică. Dar acum am venit în fața Dumnezeului nostru în calitate de preşedinte al Sindicatului Oamenilor de Ştiință şi Cultură… Vreau să vă informez că în ultima vreme sălile bibliotecilor sunt pline de cititori, puşcăriile sunt pline de scriitori şi de oameni de ştiință, spitalele sunt goale, medicii au intrat în vacanțe nelimitate…
Mircea Dorin Lazăr: Generalii s-au pensionat… Mă scuzați, Sfinte Dumnezeule, sunt fostul general Mircea Dorin Lazăr… Ca să fiu precis: generalii au intrat în rezervă şi cultivă ceapă şi usturoi… Războaiele s-au stins, pacea domneşte peste tot globul pământesc, industria de tunuri, tancuri şi avioane a ruginit…
Bătrânul: Bravo!
Ciorbea: Cimitirele au dat faliment!..
Bătrânul: Adică?!..
Ciorbea: Eu sunt Valentin Ciorbea, directorul cimitirelor de stat şi particulare… Au dat faliment, fiindcă nu mai au clienți…
Stela:  Iar noi cântăm doar pe la nunți şi botezuri!.. E drept, în cârciumi şi în baruri, nu mai cântăm, spunem doar bancuri – adică glume destul de nesărate… Nu mai cântăm, fiindcă toți clienții cântă şi dansează tot timpul! Nu mai ai loc de ei să-ntorci!.. Scuze, am vrut să spun că poporenii s-au înmulțit, ca participanți la petreceri, fiindcă în ultima vreme toți umblă – şi bărbații, şi femeile! – cu prezervativele în buzunare şi în poşete! Au o grămadă de prunci fiecare şi se simt surmenați de educația sanitară şi sexuală, pe care trebuie să le-o tot imprime odraslelor, aproape inutil!..
Falcă: Omenirea a intrat într-o criză apocaliptică: nu mai moare nimeni!..
Stela: Nici caprele, nici boii!..
Ciorbea: Nimeni nu mai mănâncă un mic, un ciolan cu fasole, un ficat de gâscă! Spitalele sunt goale, cimitirele au intrat în criza de moarte…
Mircea Lazăr: Fiindcă omenirea s-a dezumanizat, căci nu mai sunt războaie, iar bătrânii nu mai îmbătrânesc odată cu trecerea anilor – şi nu mai mor!
Falcă: E un dezastru pe pământ! Toată lumea cântă, râde şi dansează!
Lazăr: Şi filosofează! După calculele făcute de serviciile noastre speciale, acum, pe pământ, avem – de la începutul lumii, să fie clar! – da, avem cel mai mare număr de filosofi pe metru pătrat! Şi pe cap de locuitori, evident!
Stela: Logica libertății nu mai ține seama de nicio logică, tradițională sau modernă!
Ciorbea: Din clipa când moartea n-a mai avut nicio libertate, Existența libertină a ajuns singurul Destin al omului!
Lazăr: Doamne Dumnezeule Mare, forurile superioare pe care le aveți în subordine n-au observat – şi nu v-au adus la cunoştință că Judecata de Apoi a dat şi ea faliment?! Pe cine să judeci, dacă nu mai moare nimeni?!
Ciorbea: Trăim într-o lume cu adevărat absurdă!
Stela: Nici măcar vipele părăsite de milionari nu mai au libertatea să încerce să se sinucidă, ca să-şi facă reclamă! Una din Italia, de origine danubiano-pontică, şi-a tras zece gloanțe în cap – degeaba! N-a putut muri nici măcar o clipă, ca s-o fotografieze paparazi!.. Sau paparații – că nu ştiu precis cum le mai zice vagabonzilor ăstora… care parcă au intrat şi ei în vacanță, inutili!..
Falcă: Nimeni nu-i mai poate simți durerea – sau duioşia! – morții, fiindcă oamenii nu mai pot să-şi dea ultima răsuflare!..
Ciorbea: Altfel cunoaşterea omenească e lipsită de nonsensurile ei!
Stela: Conştiința a decăzut până la nivelul cunoaşterii animalice!
Lazăr: Omul este lipsit de fericirea de a cunoaşte paradisul!
Falcă: Iadul, pierzându-şi personalitatea, nu mai înfricoşează pe nimeni cu văpăile sale şi a devenit, pentru oameni, un prilej de băşcălie! Du-te-n iadul mămicuței tale! – a devenit ceva banal!
Ciorbea: Dacă nu mori, n-ai şansa să ajungi nici măcar în iad!
Falcă: Şi toate ni se trag de la proasta şi înfumurata aia de moarte, care e închisă de bețivul ăla de Ivan în turbinca sa inumană!
Stela: Dacă moartea putrezeşte în turbinca aia nenorocită, viitorul omenirii e compromis!
Falcă: (închinându-se) Doamne Sfinte, Dumnezeule, nu orice târța-pârța – ca să fim juşti! – are dreptul la o viață veşnică pe pământ!..
Ciorbea: Cum să ajungă oamenii, aceste gunoaie ale pământului, egalii lui Dumnezeu – ca vârstă! Ar fi o neobrăzare!
Lazăr: Vă jur că există soldați chiori – precum nişte chiori, ca să fiu exact! – care trag de zece ori cu tunul şi nu doboară nici măcar o cioară!… Mă refer la cioara-cioară, la pasărea cioară, nu la țigani! V-o spun în calitate de general cu experiență, care nu vrea să-i discrimineze pe țigani, doar sunt rom!
Falcă: Sfinte Dumnezeule, vrem să vă mărturisim… (se închină) Noi, reprezentanții atâtor instituții de stat şi particulare, reprezentanții sindicatelor şi ai organizațiilor neguvernamentale, vă rugăm să nu vă supărați că am îndrăznit să venim la dumneavoastră în dorința rezolvării acestei situații tragice, în care ne aflăm!.. Că în ultima vreme, la noi, pe pământ, moartea s-a făcut nevăzută! Noi şi când ne-am căsătorit – cei dintre noi, care au mai apucat să se însoare! – am jurat în fața altarului că vom fi alături de soața sau de soțul, cu care ne-am cununat… Da, că vom fi alături până la moarte! Acum ne aflăm chiar într-o situație paradoxală, aşa că am cerut sfaturi unor filosofi, moralişti, evanghelişti, atei… întrebându-i ce este de făcut, şi toți s-au dovedit nişte capete pătrate, seci, lăsându-ne în baltă, fără de nici un răspuns, decât acela pe care l-am presupus şi noi, că suntem condamnați să trăim, dacă sărmana moarte nu mai poate să-şi facă meseria – şi datoria! – datorită unui vodcar, care are şi sânge rusesc în el, dacă n-o fi, cumva, în întregime un chefliu sovietic!.. El se dă român, a făcut armata la noi – avem chiar un martor, pe Ion Creangă! – dar pe bețivi nu te poți baza, ei sunt în stare chiar să lupte împotriva morții, dacă i-a ciupit doar un puricel în timpul consumului lor, necurmat, de băuturi alcoolice!
Stela: Pentru noi, instinctul de degenerare, care este inamicul vieții, s-a sfărâmat – şi parcă a venit apa şi l-a luat! Iar noi, bietele femei, nu mai avem dreptul să facem nici măcar un avort! Suntem obligate – atunci când nu suntem atente şi uităm de perspective – adică de prezervative! – să aducem pe lume prunci vii, pe care să-i alăptăm! Iar cum, acum, medicii recomandă să alăptezi un nou născut până la vârsta de şase luni – cel puțin! – ca să fie frumos şi inteligent, vă dați seama ce sarcină grea le revine mamelor, după ce-şi îndeplinesc sarcina inițială!
Lazăr: (închinându-se în fața lui Dumnezeu şi a Sfântului Petre) Vă dați seama ce înseamnă să fii militar şi să rămâi cu conştiința încărcată că nu poți ucide nici măcar un duşman al patriei tale! Eu mă simt vinovat pentru gradele ce mi s-au acordat – şi pe care nu le-am onorat cu nimic! Simt în mine mirosul putrefacției conştiinței mele militare!
Stela: Doamne, iertați-mă!.. (se închină) Nu sunt o egoistă, nu vorbesc doar în numele interesului meu personal! Eu vă rog în numele obştii care m-a ales preşedintă, prin vot secret, să ne ajutați să scăpăm de această Fata Morgana, care este viața fără de moarte!
Lazăr: Făt Frumos, călare pe o rablă de cal, găsită în grajdurile tatălui său, împăratul… După ce-a înzdrăvenit rabla, dându-i dimineața, la prânz şi seara, să mănânce jar, a plecat să ajungă în Țara tinereții fără de bătrânețe şi a vieții fără de moarte! Să laşi o împărăție, unde erai moştenitorul tronului tatălui tău, împăratul, pentru o iluzie, pentru un vis, înseamnă că te-ai născut tra-la-la la cap! Şi ce-a găsit acolo, în geografia aia nemuritoare?.. Nici măcar – scuze! – târfe, cu care să-şi piardă timpul! Şi culmea, acolo şi-a pierdut memoria! Căci aşa se pare că era regulamentul în țara vieții fără de moarte – să trăieşti fără memorie, fără!.. Mă rog, înțelegeți! Făt Frumos, după mine, a fost un măscărici plin de visul visat în uterul mamei sale, vis cu care a venit pe lume, fraier din tălpi până în cap!.. N-a beneficiat nici de vipe altoite la Vama Veche – şi n-a ajuns nici măcar un vipan cu vreo insulă în Baleare!
Ciorbea: Noi am dori să avem parte de moarte – desigur, în primul rând pentru alții, pentru cei care ne-au ales! – ca să-i putem asigura pe cetățenii ce fac parte şi din alte sindicate că moartea nu va rămâne o simplă promisiune!
Falcă: Noi nu dorim funcții noi, sau cine ştie ce grade!.. Dar nu dorim să trăim din inerție, fără noi bucurii!..
Lazăr:  Şi nu lipsiți, fireşte, de bucuria morții – mai ales pe câmpul de luptă, împotriva inamicilor patriei noastre scumpe!
Falcă: Vinovat de această tragedie fără de sfârşit, viața, este, trebuie să repetăm, chefliul Ivan, care în ultima vreme, se pare că s-a cuplat anatomo-fiziologic, şi, evident, moral, cu o!..
Stela: Pfu!.. Una care nu este înscrisă în niciun sindicat! Vodca le-a răsucit mințile atât de profund, încât, acum, fiecare dintre ei, e sigur că deja a păşit într-un viitor fericit, sacru – evident , încă nedovedit!.. Ei doi, cu sticla de vodcă între ei, iubindu-se, cântă mereu, de parcă ar fi, împreună, un singur cântec de dragoste!.. Sunt atât de lipiți, în sufletele lor, unul de altul, încât oricâtă vodcă ar turna în ei, niciodată nu-şi văd elementele vizibile ale dragostei lor! Chiar şi mie mi-a mărturisit, ieri, ea, că în seara când l-a cunoscut pe Ivan, în cârciumă, cântând şi bând vodcă, imaginația ei s-a aprins!.. Mi-a zis, textual: „Imaginația mea livrescă – fiindcă am absolvit cursurile facultății particulare de agronomie şi fructologie! – m-a îndemnat să văd, pe viu, dacă legenda mărului mâncat de Adam şi Eva a fost, sau ba, o realitate… concretă! Iar dimineața – a mai zis ea! – când m-am trezit, am ținut ochii închişi, multă vreme, ca să mă conving că respirația bărbatului de lângă mine nu este un vis!”
Lazăr: Mie mi-a spus el că… Atunci când japița dracului a mângâiat sticla cu vodcă, fără să bea, a spus că nu iubeşte vodca, dar îl iubeşte pe el, deşi nici nu ştia cine este! Şi nici n-o interesează!
Stela: I-a spus japiță?..
Lazăr: Japiță îi spun eu… Căci ea şi el îi fac pe bieții oameni să ducă la nesfârşit în spinare povara vieții!.. Oricum, aşa cum am aflat, pe surse, că Ivan a închis moartea în turbincă, această porcărie descoperită, trebuie remediată! Resetată! Deşi nu va fi uşor, căci Ivan n-are nici voință pentru a scăpa moartea din turbincă, şi nici creier ca să înțeleagă câte pagube aduce societății lipsa de pe teren a morții! Dacă moartea ar fi o femeie neagră, aş spune că Ivan este rasist!
Stela: Totuşi, un vodcangiu autentic nu poate fi rasist! Punct! Sfinte Dumnezeule, eu aş zice să-l mai oprim să gargarisească şi să trecem la problemele cele mai importante, după mine!.. Sfinte Dumnezeule, dacă moarte nu e, nimic nu e! Nu vă supărați că vă spun în față nişte adevăruri! Dacă moarte nu e, nici biserica nu mai există, că doar n-o să intre cineva într-o clădire în care icoanele şi slujbele devin inutile! Unde – aici e aici, zău! – nici Dumnezeu nu mai există! O spune asta o persoană care crede în Dumnezeu – evident, şi în Sfântul Petre! – şi care a insistat să venim aici, noi, reprezentanții maselor populare, şi să discutăm despre pocinogul cu băgarea morții la pârnaie!În turbincă! Fără moarte, trăim o viață pe dos, falsă! Ce să cauți într-o biserică fără de Dumnezeu?! Apoi, să fim serioşi: fără o pulsație a morții tragediile devin nişte scălâmbăieli ridicole! Numai tragediile fac spectatorii să se cutremure, simțind eroziunea timpului! Moartea, regină, roade tot, iar omul agonizează, moare şi înviază ca Iisus! Întunericul din noi, moartea din noi înveleşte cu umbra ei orice iubire fără s-o poată învinge! Ofelia moare, dusă de valuri, dar iubirea ei trăieşte printre florile pârâului!.. Doamne, dezleagă moartea din turbinca lui Ivan, ca viața să reintre în normal… Altfel n-o să mai creadă nimeni în Tine şi în puterea Ta, şi-o să te considere, cum te consideră acum generalul Lazăr, un bufon care-şi bate joc de nişte dobitoci ce mai cred în tainele cele sfinte!.. Dezleagă moartea din turbinca bețivului şi dă-ne libertatea – măcar mie şi morții! – să-l ucidem pe Ivan!.. Căci libertatea de a ucide este sfântă, dacă chiar tu i-ai dat lui Cain libertatea de a-l ucide pe Abel, cel care te adora!..
Lazăr: Să fiu bine înțeles!.. Stela n-a înțeles nuanța ironică… Voiam să spun că bufonul!.. Mă rog, clovnul, imită nişte situații pe care nu le trăieşte, pe viu, când rămâne singur… Ori noi n-am vrea ca Dumnezeu să rămână singur, fără credincioşi, fără speranța că vor avea şi ei – mâine-poimâine! – o cruce la cap… Şi apoi vor aştepta, relaxați, Învierea! Acum, tragedia este clară: nu mai înviază nimeni! Dacă nu moare nimeni, aşa ceva devine absurd! Cum să înviezi, dacă nu mori?! Iisus a devenit o poveste pentru copii! Un basm! Noi dorim să păstrăm taina Credinței… Credința în Dumnezeu, vreau să spun! Căci ar fi extrem de ridicol să trăim, la nesfârşit, fără Dumnezeu, într-o țară a tinereții, într-o țară fără de Dumnezeu! Noi îl iubim pe Cristos, apreciem din tot sufletul răstignirea sa, care ne-a dat speranța să înviem… După ce vom muri, evident! Dar să trăieşti fără să mori – fără Iisus, fără credință în Dumnezeu – e ceva absurd! !..Țara tinereții fără de bătrânețe şi a vieții fără de moarte a fost – chiar pentru Făt Frumos, care a visat-o – încă din burta mamei sale, trebuie să repetăm! – un eşec!
Stela: Ce groaznic este să trăieşti la nesfârşit, fără speranța – repet şi eu! – că poți da ortul popii într-o zi, ca să înviezi! Şi ca să ai şansa, la Judecata de Apoi, să-l vezi, față în față, pe Dumnezeu! Să-l vezi pe cel nevăzut – lumina nevăzută!
Ciorbea: Adevărul e clar: să simți această mutilare sufletească!.. Zilnic! E ceva monstruos! Fără moarte, nu putem crede în Dumnezeu – că unii ne-ar face nişte simpli bufoni!.. Totul ar deveni… un timp personal tragic! Am beneficia… trăind o viață inutilă, fără gândul de a munci, de a învăța – măcar la o universitate particulară! – bucuria de a câştiga un ban!.. În vederea prosperității materiale… Pentru a putea şi noi înălța, din temelii, o biserică!.. Închinându-ne la icoanele, plătite de noi, ca să le lăsăm moştenire urmaşilor urmaşilor noştri, am înțelege mai adânc efemeritatea lumii de pe pământ!..
Falcă: Eliberați Moartea din tirania acelei turbinci!.. Trimiteți-l unde se simte bine, în cârciuma cu draci beți – iadul!.. Eu nu beau vodcă, eu sunt un profund căutător al sinelui meu – gândindu-mă la veşnicia, de după moarte, a Creației lui Dumnezeu!..
Stela: Sigur, Doamne, că ne lăsați să ne perpelim, cerşindu-ne dreptul la moarte, ca să vedeți până unde poate ajunge prostia omenească! Dar noi, parol, ne-am săturat să mai trăim într-un cimitir al vieții! Omul este, totuşi, o ființă limitată, nu poate suporta o miştocăreală, ca în vreun Studiou de la Hollywood, unde s-ar putea turna un film despre oamenii pedepsiți să nu moară!.. Igiena spiritului nostru vă roagă să nu ne mai lăsați pe pământ, egali în nemoarte!..
Ciorbea: Biografiile noastre sunt aproximativ egale – adică sunt extraordinare! Dar de ce moartea să fie în altă parte – şi nu şi pe pământ!?
Falcă: Dacă eu îmi pierd zilnic timpul iubind o femeie… extraconjugală, de ce să n-am dreptul, dacă şi ea mă iubeşte, s-o omor?! Ca să fim îngropați în acelaşi mormânt, fericiți! Ar fi vorba de o iubire ieşită din canoanele deja uzate ale vieții, ar putea fi un subiect de film extraordinar! Ar bate povestea Ofeliei şi a lui Hamlet! Ei se iubeau – dar el a trădat-o, mințind că n-o iubeşte, ca să-şi bată joc de Polonius şi Claudius!.. Şi minciuna lui – inocentă! – a împins-o pe ea spre nebunie! Şi ca să nu moară conştientă, ca o virgină banală, şi-a pierdut mințile – şi a intrat în moarte ca într-o grădină cu flori plutitoare pe apă!.. Eu tot visez să pun în scenă „Hamlet” – ca să-i pot înmormânta pe Hamlet şi pe Ofelia în acelaşi mormânt! Uite, sunt sigur că acum, dacă aş cere-o pe Stela în căsătorie, promițându-i că vom fi înmormântați în acelaşi cimitir şi în acelaşi mormânt – ar fi extrem de fericită!
Stela: Să nu credeți că noi vă rugăm să eliberați Moartea din puterea lui Ivan Turbincă, româno-rusnacul, sau ce-o fi acest duşman al morții, pentru că el ar dori mai apoi să ne bage pe noi în turbinca sa nenorocită – şi să ne închidă în nişte racle, cărora le va da drumul să plutească în veci pe Apa Sâmbetei! Nu vrem să vă păcălim, Doamne Sfinte! Nouă ne e frică de altceva, îngrozitor! Dacă Ivan a scăpat pământul de moarte – să nu-i treacă prin gămălie să-l bage şi pe Dumnezeu în turbincă, apoi să-l încuie într-un sicriu şi să-i dea drumul pe Apa Sâmbetei! Cum să rămână pământul fără Dumnezeu?! Cum am putea noi îndura o viață fără de moarte – şi fără de Dumnezeu?! Am intra într-o istorie atipică – şi ne-am chinui în banalitatea vieții!.. N-am mai putea avea parte nici de minipopulismul sexual! Ne-ar seca şi lacrimile, neavând nici măcar un mort pe care să-l plângem! N-am mai avea nevoie nici de funcția centrală a inteligenței – să înțelegem esența fenomenului vieții! Am ajunge nişte rable fără de moarte, nişte racle pe picioare – iar pe pământ ar domni Ivan, bețivul ăsta cu elemente identitare nesigure!.. Am trăi între nişte adevăruri iraționale!
Falcă: Nu mai spun că ştiința nu ne va mai folosi la nimic! Grădinăritul – zero! Inutil! Nici brânză n-o să mai ştim să facem!.. Dacă n-o să ne bucurăm de previzibila tragedie a morții, n-o să ne mai preocupe nici teoriile abstracte, nici gândirea matematică, nimic!.. Nu ne va atrage nici plăcerea de a încerca să înțelegem tainele incalculabilului! Nici crima nu-i va mai conferi cuiva o stare confortabilă!
Ciorbea: Falcă, prietenul meu, care este un umanist cam rebel în privința dezlegării instinctelor femeilor, va deveni şomer!.. El chiar scria până zilele trecute o carte despre adevărul matematic al numărului de paşi făcuți în Infern, de Dante, în căutarea întâlnirii cu Beatrice! E o temă cu care acum câțiva ani şi-a luat doctoratul în Numărul de paşi necesari în iubire, chiar în Infern!
Falcă: Stela voia să joace în filmul – al cărui scenariu îl terminase! – ce are un titlu semnificativ: „Iubirea necondiționată a Ofeliei”. Ivan crezând că Moartea este o femeie posibilă – pentru toate cele! – neizbutindu-i planul, a băgat-o în raclă!
Stela: Am şi terminat un scenariu despre nebunia acestui fustangiu vodcar, cu titlul „Demența unui violator rusofil”. Ortodox, pe deasupra!
Falcă: Doamne, noi ne gândim şi la rolul uriaş pe care l-a avut moartea în cultură! Dacă n-ar mai fi existat moarte pe pământ, Shakespeare n-ar fi existat! Nici grecii ăia!.. Moartea lui Agamemnon, a Antigonei etc. etc. – i-a făcut nemuritori! Şi arta lor ne-a emoționat sufleteşte!.. Cum ar fi arătat cultura fără prezența morții? Ca un bâlci! Bufonii mâzgăliți pe față cu vopsele, mergând pe picioroange, ca în bâlciul de la Sibiu! Păi, fără răstignirea lui Iisus, cum ar fi arătat pictura atâtor geniali din timpul Renaşterii?! Prezența morții în viața cea de toate zilele a luminat spiritele!.. Chiar Hamlet ar fi rămas un terchea-berchea!
Stela: Căzută din balamale, Danemarca tace! Iar Claudius, regele Danemarcei, merge mai departe şi face tot ce-i place. Se însoară cu soția rigăi Hamlet, fratele său, pe care l-a ucis într-un cimitir, şi pune la cale moartea nepotului său Hamlet, pe care-l trimite în Anglia, unde trebuia să fie ucis. Reuşeşte, mai apoi, prin nepăsare în fața morții, să n-o oprească pe soția sa, Gertruda, să bea apă din paharul în care chiar el presărase otravă… Şi organizează un fel de antrenament sportiv, cu săbii, în care Hamlet să fie răpus cu o sabie mai lungită şi otrăvită. Claudius este regele celor ucişi de geniul său maladiv, în timp ce Danemarca tace, căzută din țâțâni! Singura gură care vorbeşte şi spune adevărul este gura mortului, riga Hamlet. Dar cine să creadă ce spune Moartea prin gura Stafiei rigăi Hamlet?! Hamlet nu crede în ce spune moartea şi vrea să se convingă singur de adevărul otrăvirii tatălui său, într-un cimitir! Şi se convinge de acest adevăr spus de gura mortului – când chiar el moare, ca să se împlinească definitiv căderea Danemarcei din balamale! Dacă eu aş fi moartea, ce-aş spune? M-aş revolta!.. Păi!.. Dacă eu, Moartea, spun de mii de ani cum oamenii mor la nesfârşit, faci din mine o gargaragioaică, o clovnăreasă – căci nu pentru asta a făcut Dumnezeu lumea, ca să moară! Şi chiar dacă unii se-nghesuie prin mormintele din cimitire, toți vor învia, aşa cum a spus Iisus. Care a mai zis că a omorât moartea, cu moartea sa… omorând-o, călcând-o!.. Ei, eliberată din turbincă, moartea ce ne-ar putea spune, cu bucurie?!.. Ei, iată că eu sunt vie, rusnacule, şi chiar Dumnezeu recunoaşte că sunt vie, dacă ți-a dat ție puterea să te distrezi băgându-mă în turbinca ta imbecilă!.. Degeaba te strâmbi şi-ți mai aprinzi, satisfăcut, învingător, o țigară, eu sunt vie!.. Şi sunt o dovadă vie – scuză-mă pentru repetiția acestui cuvânt! – că imaginația ta de bețiv falsifică – şi înlocuieşte definitiv! – realitatea! Doar nu te-ai scrântit de tot la cap, ca să-ți imaginezi că eşti un fel de al doilea Iisus, care va omorî moartea! După cum vezi, sunt vie şi-ți spun pe şleau ce eşti, Ivane, bețivule, de dimineață până seara, bând vodcă şi fumând!.. Eşti, eşti, pur şi simplu un activist!..” Şi Ivan ar spune: „Nu pot fi activist, fiindcă n-am fost niciodată membru de partid!” Şi moartea i-ar răspunde…
Doamna: (apare) „Eşti, eşti un activist al imposibilului!”
Mircea Dorin Lazăr: Doamne, Dumnezeule, vă rog să mă ascultați şapte secunde: vă vorbeşte un general – nu în general, ci la concret, sincer cât poate fi un militar cu decorații primire pentru apărarea patriei noastre scumpe – de afgani, în primul rând!.. Doamne, Dumnezeule, cu mâna pe inimă, stând drepți, vă spun, cu deosebit respect: Moartea nu poate muri! Moartea nu trebuie să moară! Nu e drept! Dacă ar muri, s-ar desființa războaiele, şi noi, generalii, am rămâne şomeri! Iar noi cei de aici, reprezentanții sindicatelor nealiniate politic, idilic, la niciun partid de stat, sau la vreun oengeu de partid, lipsiți de speranța apariției morții noastre izbăvitoare, nu ne clătinăm pe picioare datorită Stelei, Steluței noastre voluntare, care ne luminează zilele şi nopțile de azi, precum şi pe cele viitoare!..
Falcă: În această lume doldora de!.. (lui Mircea Dorin Lazăr) Spune tu, domn general, doar melodia şi versurile vă aparțin!.. Doamne Dumnezeule, maestrul Lazăr şi-a făcut studiile la Facultatea de generali din Afganistan… Şi are o voce!.. Țâță de mâță! De adevărat, autentic, general-manelist!.. Mai ales că el nu e rom din naştere, ca să zici că s-a născut cu o ureche muzicală din străbunii săi țigani!.. El este de-al nostru, bucureştean beget-get!.. Hai, bre, cântă!..
Lazăr: În această lume doldora de fiere
Stela este o muiere
Cu inima de sfântă miere
Care are drept axă –
Democrată şi fierbinte –
O iubire laxă,
Fără nicio taxă!
Noi toți, cei de față,
Suntem o familie unită,
Datorită
Generozității ei embrionare,
Căci ne-a dăruit la fiecare
Câte două fete, gemene,
Care să ne semene!
Ea încă din adolescență
În toate cele ale vieții
A fost plină de atitudini generoase.
Falcă: Şi mizericordioase!
Iar aceste ale noastre fete
În fiecare zi de sărbătoare,
Ciorbea: Cochete,
Lazăr: Poartă aceleaşi perechi de ghete!
Falcă: Dar ce deranjează sfânta noastră familie
Pe care o dorim, desigur, în veci, fără de moarte…
Lazăr: Sunt turmele de microbi!..
Falcă: Aerobi şi anaerobi!..
Ciorbea: Care, de proşti ce sunt,
Au capetele sparte…
Lazăr: Şi sunt lipsite de augusta moarte!
Falcă: Orice medicamente îi îngraşă!..
Ciorbea: Şi-i urcă până departe!..
Falcă: În scaune parlamentare!..
Ciorbea: Şi financiare!..
Lazăr: Pentru noi deşarte!
Falcă: De unde ne mănâncă de cur
Zi şi noapte!
Lazăr: Fiindcă bețivul,
Rusnacul de Ivan Turbincă,
A încuiat scumpa noastră moarte
Într-o turbincă!
Falcă: Noi vă rugăm Sfinte Dumnezeule, să dezrobiți moartea, ca să ne recăpătăm şi noi statutul de oameni adevărați!..
Ciorbea: Trăiască Moartea?
Lazăr: Trăiască şi înflorească!..
Falcă: Scumpa noastră moarte!
Doamna: Vă mulțumesc din tot sufletul meu candid!
Ivan: De babă castrată!..
Lazăr: Ce se aude?!.. Cine a găvărit?!
Ivan: (apare, urmat de Irina) Deci tu nu eşti nici măcar un coşmar de-al meu – idiot! – că pot sfinți tot universul! Dar, bre, moarteo, eu nu vreau să sfințesc lumea, eu vreau doar să arăt că tu exişti, dacă-ți dai seama că eu vreau să-mi bat joc de tine!..
Falcă: Stela nu e moartea! Şi nici eu… nu sunt moartea! Mai bea o gură de vin!
Ivan: Asta şi fac! Mulțumesc pentru grija ce mi-o porți! Îți dai seama cât de groaznic te-ai plictisi, dacă n-aş fi eu?! Doar nimeni nu vorbeşte cu tine!..
Doamna:  (cu capul scos din turbincă) Dumnezeu vorbeşte!..
Ivan: O, da, Dumnezeu stă de vorbă şi cu toate lichelele! Îi iartă azi, mâine, de zeci de ori… Speră să mai găsească în orice jigodie măcar o umbră de căldură umană! Pe toți, ca să-i mai alinte, îi cheamă, la judecată, pe numele mic! „Bre, Costele! Alo, Nicolițo!” „Georgică, băiete, ce-ți mai fac gagicile?” Dar tu n-ai nici nume mic! Moarte – şi gata! Până şi pe ticăloşi îi mai alintă… „Bă, Eugene, cum mama dracului de-ai ajuns atât de ticălos, încât, pentru tine, banul este singura icoană?!”
Doamna: O, eu nu cer bani de la nimeni, pentru munca mea, nici la barosani, nici la sărăntoci!
Ivan: Asta ar mai trebui, să le ceri bacşiş pentru că le iei viața! Vrei să-i păcăleşti că le mai prelungeşti zilele?! Nu, n-ai timp, eşti foarte ocupată!.. Dar ce vrei o mai mare păcăleală… decât atunci când ți-ai bătut joc de Creația lui Dumnezeu – cu un măr?!.. Ai mai râs vreodată atât de tare ca în ziua păcălelii cu mărul sfânt?!
Doamna: Da, la Bucureşti, când i-am făcut pe unii viitori deputați să plângă de atâta râs!..
Ivan: Râdeau, pentru că ei voiau să intre într-un parlament al cărui viitor – de țară! – aplaudat de ei – deja îl distruseseră!
Doamna: Bine, bine, dar dacă oamenii ies din visul de a crede în Dumnezeu, în ce mai pot crede?!
Ivan: În oameni!
Doamna: Demagogie ieftină! Mai înainte ai spus că oamenii râd până la lacrimi, în credința în care se prefac – ticăloşii – că le va bucura viața!
Ivan: Cum să nu râdă de o evanghelie în care ei nu cred?! O, dar sunt şi oameni serioşi care se închină în fața celor în care cred! Iată, bunăoară, în comuna Petreşti, de lângă Alba Iulia, preotul se închină, împreună cu enoriaşii săi, în dreptul frescei care îi prezintă pe Papă, pe Bush şi pe Gorbaciov! Bat mătănii şi le pupă picioarele celor trei sfinți cu chip de oameni!..
Falcă: Doamne Dumnezeule, închideți-i gura acestui bețiv!.. Care acum mai spune un adevăr, acum o bazaconie!..
Ciorbea: Spune adevărul, sau minte, în funcție de circumstanțe?!..
Lazăr: Vedeți, moartea, şi stând sugrumată în bezna din turbincă, spune adevărul: vrea să fie liberă!.. Ea a rămas un model sacru pentru oameni – îndemnându-i mereu să lupte pentru libertate şi democrație!
Falcă: Trăiască libertatea!
Lazăr: Şi democrația!
Ciorbea: (închinându-se) Doamne, avem încredere în marea Ta înțelepciune!
Stela: Noi credem în Înviere!.. Căci după ce-i evaluezi şi pe păcătoşi, gândeşti rațional,nemțeşte!..
Falcă: Noi nu-l simțim pe Dumnezeu, ca reprezentanți ai sindicatelor, străin de noi!.. Dar ne îngrozim, Doamne, dacă o să te vedem băgat de Ivan în turbincă, în locul morții!
Ivan: Doamne, rugăciunea lor e o autocondamnare la moarte!.. Căci pentru ei ar fi mai bine dacă ai sta Tu în turbincă, nu moartea! Cu moartea s-ar mai descurca, dar de tine le este o frică mai mare decât de dracu! Fă ce vrei, eu mă duc, de mână cu Irina, să ardem o vodcă! (dispare)
Stela: Of, Doamne Dumnezeule, ăsta şi asta pleacă fără să vă ceară nimic!.. Doar n-or fi atei româno-sovietici?!.. E ceva impardonabil – şi incorect religios! – să nu-i ceri lui Dumnezeu nimic! Doar ştiu şi preoții că pentru progresul istoriei, în războaie şi în revoluții, moartea cetățenilor devine necesară!.. Apoi, dacă Ioan Botezătorul n-ar fi fost decapitat, şi dacă Iisus n-ar fi fost răstignit, ne-am mai putea noi bucura astăzi de religia creştină?! Trebuie măcar să atingem rațiunea divină!.. Dar asta nu e uşor! Hegel chiar ne spune că Iisus a fost întâi fiu al rațiunii umane şi abia prin aceasta el a devenit un fiu al rațiunii divine! Dar de ce să-i mai ceri unui chefliu şi unei vipe de piață să aibă cât de cât o rațiunea umană?!
Irina: (revine) Tu ai, înțeleapto?!..
Stela: Ce?!..
Irina: Chestia aia!?..
Stela: Poftim, mă face să roşesc! Am şi rațiune umană şi… şi corectitudine politică! Şi mă rog Tătânelui Ceresc!.. Doamne, dă-ne nouă moartea ce ni se cuvine… după dragostea ce cu multă smerenie ți-o purtăm!.. (apare Ivan) Şi ne izbăveşte de cel viclean, Ivan, rusnacul ăsta corcit – şi bețivan!
Ivan: Stai, stai, daragaia maia!.. Că şi eu mă rog în fiecare dimineață! Zic… Tatăl nostru… care eşti în ceruri… dă-ne nouă vodca noastră cea de toate zilele… şi ne iartă nouă zilele petrecute în lumina decrepită a acestor inşi cu căpuțurile pline de rațiuni umanoide!..
Stela: OK! Dar doar atât ai de găvărit?!
Ivan: Doamne Dumnezeule, asta şi cu ăştia se tem de moarte mai rău decât de diavol! Fiindcă vor ca moartea să-i ierte, căci ei nu cred nici în Iisus cel Nerăstignit! Şi nici în Iisus cel Răstignit! O!.. Câtă prefăcută smerenie în bezna lor de nepătruns!..
Falcă: Sictireşte-ne, ca să te audă şi Dumnezeu cât eşti de evlavios! Noi ce-i cerem Tătânelui Ceresc?!.. În mare sa Milă… Să aibă milă… să aibă milă şi de viața morții!.. Atât!
Ivan: Milă de babornița asta fără chiloți, de biciclista asta care n-a iubit niciodată pe nimeni!.. Nici ca cât!.. N-a iubit nici boii, nici măgarii pe două picioare!..
Ciorbea: Asta e filosofia ta?!..
Ivan: Asta e realitatea…
Stela: Filosofia chefliului cu soare în păr este vodca!
Ivan: Trebuie şi vodca să aibă filosofia ei personală!.. Dar țineți minte nebăutorilor evlavioşi!.. Repet: cotoroanța asta n-a iubit pe nimeni! Ptiu! Doamne Dumnezeule, iubirea este totul în lume! Asta e învățătura divină pe care noi, eu cu tovarăşa Irinuca, o respectăm până în prăsele, zi şi noapte!.. Fără iubire trăieşte numai moartea!
Lazăr: Vei muri într-o morgă, pe jumătate matol, cu un ochi căscat spre o sticlă – din visul adus de moarte!
Irina: Nicagda! Ivan n-o să viseze moartea nici mort, căci el rămâne viu, fiindcă niciodată nu se îmbată doar pe jumătate!.. Nu se îmbată deloc, Doamne Dumnezeule, doar se chercheleşte!.. Ivan n-o să moară, desigur cu ajutorul Tău Doamne Dumnezeule!… (lui Ivan) Nicagda!.. Căci… Ia liubliu tebea, milâi moi!
Stela: A, uite-o, ştoarfa a învățat şi ruseşte! Când tovărăşico?!..
Irina: Noaptea!..
Stela: Noaptea te-a învățat rusnacul ruseşte?!..
Irina: Bien sur!
Falcă: Da, da, noaptea se învață cel mai bine limbile străine!
Ivan: Doamne Dumnezeule, iubirea este totul în lume! De la Parije până la Irkuțk! Asta e învățătura divină, pe care noi o respectăm până în prăsele, zi şi noapte!
Ciorbea: Ai mai spus asta!
Ivan: Repet!.. Ca să vă intre şi vouă în căpățână! Fără iubire trăieşte numai moartea!.. Hai să plecăm, daragaia maia faină!..
Irina: Plecăm, dar ce urmează!..
Ivan: Urmează actul V! Gata, zarurile au fost aruncate! Alea jacta est!

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg