Teatrul Municipal din Baia Mare dovedește, cu directorul Radu Macrinici, că are încredere în regizori tineri, cu montări reușite și de succes la public. Premiera din decembrie e o interesantă viziune asupra unui personaj emblematic, „(de)codificând” și pe noi, românii. Zorba’s Dionysos-ul regizorului Marcel Țop caută noi sensuri, implicând întreg ansamblul.
Spectatorii stau pe scenă, spre sala acoperita de o pânză cenușie (marea!), „fâșia” din față e plaja (scenografia și costumele: Anca Cernea): inventiv și cu efect emoțional: vom fi „martorii”… Se aude marea, pescărușii „țipă” – ne simțim „acolo”! O masă mortuară, pe ea Zorba/Vali Doran – vin Văduvele/Inna Andriucă (și Bubulina), Aurora Prodan (și Învățătoarea Aglaia), Wanda Farkaș (și Agapia, Vesna), Diana Podăreanu (și Artemis, Didem) și Rodica Dunca îl bocesc: Uite-l cum doarme… Evanghelina: Era mai bine dezbrăcat! Ele văduvei actuale: Curvă! Veniți în Grecia să ne luați bărbații! O agresează, îi fură poșeta și împart conținutul. Nebunul cu pantalonii jos după ele – modă stil vestic deșucheat. Un taraf condus de Romok Carol (și regia tehnică – a murit la câteva zile după spectacol – să-i fie sufletul împăcat!)
Intră Preotul/Dorin Griguță (și Stareț): toți devin ultra-evlavioși: Domnului să ne rugăm! Femeile împart colaci și spectatorilor. Puțini scapă sarcasmului regizoral – Preotul: Femei, când nu mai puteți, veniți la mine! Pleacă toți, Diaconul/Romok Carol (și Călugăr) și Magdalena/Alexandra Vanci (face un rol de excepție) rămân pe mal… Zorba se ridică. Îl vede Diaconul: Nene Zorba! Zorba: Ce e rău, nu piere! Vine Nebuna/Sanda Savolszky (și Văduva Alexandra, Gherghina) în zdrențe, cu un bebeluș… Zorba: Vino cu noi, va fi bine! Mulți preoți: Sărbătoarea Maicii Domnului. Zorba: Arhiepiscopul a zis ca Patimile să fie organizate de mine! Preot: De ce?! Zorba: Ca să nu vă mai bateți joc de cele sfinte! Voi sta să fie bine pregătite. La masa cu băutură și mâncare, Preotul, Primarul/Ioan Costin (și Călugăr) și Învățătorul/Raul Hotcaș vor doar neamuri/prieteni pentru roluri – bine ați venit în Balcanii de peste tot! – scenă cu șarje de râs la „performanțele teatrale” ale pilelor. Nebunul e cel potrivit ca Iisus – Zorba are ultimul cuvânt. Preotul: Să vină învățătoarea pentru Magdalena! Zorba: E prea bătrână! Aglaia (Aurora Prodan cu umor subtil-debordant): Da’ când ne-am întâlnit demult, eram potrivită! Eram fluture să mă-mplinești… (publicul trepidează de râs). Vânjoasă, îl pune pe masă, se suie pe el – cad icoana Maicii Domnului, farfurii… Preotul: Doamne ferește! Scene de umor frust, slap-stick de calitate. Mulți cred că e de ajuns să te strâmbi, să cazi și e comic – cu totul fals! Vine mama Magdalenei să măture. Zorba: Ce frumoasă e! Vei fi Maica Domnului și fiica ta, Magdalena! Apare furios Sava/Dorin Griguță (și Preot, Călugăr). Preot: Nu fi urâcios… Zorba: E perfect! O scenă-cheie: „alegoria” aranjării „distribuțiilor” prin Teatre Naționale&Co, televiziuni etc. Zorba e, la Marcel Țop, un Robin Hood, un „Iisus” sui-generis! Repetițiile: noi momente de ilaritate delicioasă… Sava ia un cuțit, e violent, abia scapă de el. Preotul: N-avem Iuda! Zorba: Îl luăm pe primar! (hohote de râs)
Trei englezi – Fred/Dragoș Călin, Michel/Mircea Gligor și Johnny/Eduard Bîndiu – urlă Yellow submarine. Noi turiști, bursieri Soros! Zorba: Unde mergeți? Ei: În Creta. Zorba: Luați-mă și pe mine! Regizorul ne mărturisește: „În Casa de pe graniță am prezentat fațeta femeii puternice care așează lumea la loc și o duce mai departe prin naștere, aici arăt femeia sfântă și din carne, în același timp.” Urmează știuta poveste, bine dramatizată de regizor și jucată cu talent și umor de toți actorii. Englezii fac fotografii, le pun pe facebook! Zorba: Am plecat din Grecia, am fost dulgher în România, gigolo în Turcia, petrolist la Marea Caspică, dar și actor… Iată globalizarea actuală! Încep o discuție ilară despre metoda Stanislavski, Grotovsky, patroni… Zorba: Libertatea e cel mai de preț lucru! În Creta, trag la Bubulina: volubilă, simpatică, dar cam lungă scena cu ea „dându-se” tuturor. Ina Andriucă e, cu talent și umor, o femeie energică și romantică… Primește aplauze la scenă deschisă. Ea moare așteptându-l – emoționant. Pauză.
Mănăstire: călugări cu ochelari negri privesc pofticioși la Magdalena călcând strugurii… Magdalena, ridică fusta! Bat, excitați, din picioare. Vine șeful: Jos fusta, nu ți-e rușine?! Duceți-o în chilia mea! (no comment!) Apare Zorba. Ea: Tată, scapă-mă de călugării ăștia îndrăciți! Trăim mizeriile „capitalismului de junglă”: autohtonii lucrează cu 1€/zi, primarul aranjează lemne ieftine, curve etc. Zorba și turiștii fug de răspundere, ajung în Turcia și sud-estul Europei, ca propovăduitori moderni ai „iubirii”, dar muritori de foame. O turcoaică îi ia acasă: atmosferă orientală, e văduvă de doi ani… Zorba îi propune să ia un englez, ea aruncă doliul, dansează din buric și sare în brațele „alesului” – rezolvare deus ex machina! Ceilalți ajung în războaiele balcanice: sunt opriți de doi grăniceri duri – Dușan/Andrei Dinu (și Nebun, Gropar Jancsi) și Vesna. Zorba rezolvă: cântă Bregovici, cei doi îl acompaniază în extaz și cruda „soldatescă” aruncă arma, uniforma și sare, în chiloți și maieu, în brațele altui „stăpân occidental”. Unde mergem?!, întreabă Englezul rămas. Zorba, „hocus-pocus”: Suntem în România! Scoate o sticlă: Asta-i horincă! Aici e Săpânța… Citește: Trei zile de mai trăia, zăceam eu și citea ea… Publicul se delectează. Englez: Vreau o femeie de-aici! Vine Gherghina, clar văduvă: Dă horinca! „Negocieri” de nuntă: Am destule… da’ n-am bărbat. Vine taraful și horesc cu publicul. Long live England și Maramureș! Trebuie patentată metoda și va fi Raiul în lume… Concluzia regizorului e emblematică: „Zorba moare după cele trei căsătorii deoarece, în sfârșit, a făcut ceva bun – și-a împlinit misiunea: să împace Lumea!”
Alte roluri: Servitorul Bubulinei/Andreas Macos, Suedeza/Corina Marchiș, Atalanta/Denisa Blag, Adonis, Aris/Eduard Trifa, Călugări/Doru Fârte, Răzvan Pașca; dansatori: Loredana Maghear, Mădălina Mare, George Pop (și coregrafia), muzica de Călin Ionce, butaforia/Mihai Vălu, lumini/Marin Codrea, Felix Mare, sufleur/Maria Danciu, sonorizare/Dan Prodan, Teo Molnar.
Marcel Țop oferă un spectacol complet, în stil comedia dell’arte, spre a atrage cât mai mult public și a da un impuls benefic artistic. Publicul aplaudă încântat o reușită și antrenantă punere în scenă, răsplătind efortul depus de întreg ansamblul – unicat în istoria! – teatrului.