Mihai Pascaru s-a născut la 2 august 1959 în Topoliceni, comuna Galu (azi, Poiana Teiului), județul Neamț, din părinții Aurelia Aioanei și Ioan Pascaru. A parcurs ciclul primar la școala din satul natal, apoi ciclul gimnazial la școala din Galu. Cursurile liceale le-a urmat la Liceul Industrial Nr. 4 (astăzi, Colegiul Tehnic Forestier) din Piatra Neamț.
Este absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din Cluj-Napoca, specializarea filozofie-istorie, promoția 1983.

 

 

REVELAȚIE

Iată, se despică bolta
de atâta apăsare!

Sfinții cad și curg
pe râuri
până când
se varsă-n mare.

 

 

EVOLUȚII

De la cucută
la plutoniu,
din agora
în pandemoniu.

 

 

CORIDA

La începuturi, corida
era o întrecere între minotauri
pentru ieșirea din labirint
prin coridorul secret.

Mai târziu, taurul
s-a separat de om
dar a rămas în spectacolul
cu pelerină roșie
în labirintul sângelui.

 

 

REFUZ

Mii de ani
creștinătatea s-a extins
prin promisiunea vieții în rai,
dar aztecii refuzau viața de apoi
pentru a nu îi întâlni dincolo
pe conchistadorii creștini.

Mai bine o moarte păgână
decât în același rai cu botezătorii.

 

 

GENOCIDUL

Genocidul nu a început
o dată cu definirea lui
așa cum nimic nu începe
ci mai degrabă poate sfârși
la definire;
genocidul a început o dată cu indienii
și mutarea lor forțată,
pe diferite fâșii tot mai înguste,
din estul sălbatec în vestul sălbatec
până la inventarea acelor
grădini antropologice
numite rezervații.

Istoria ne cere bilete de intrare.

 

 

ODA BUCURIEI

Olimpiadă,
Oda bucuriei
și-un Hitler în tribune agitat.

Trec anii și rămâne Oda
pe locul lui imaculat.

 

 

PERECHE

Mână în mână,
inteligența artificială
și violența extremă
intră în campus
pe ușa din față;
nu-i clar ce-a fost, ce vrem,
ce vine;

Pomul Cunoașterii e sufocat
de feriga pădurilor virgine.

 

 

MEMORIA COLECTIVĂ

Sunt oameni care vor
să fie ținuți minte
și oameni care abia așteaptă
să fie uitați.

Cei care vor cel mai mult
să se pomenească de ei
sunt tocmai dintre cei care
au făcut niște lucruri neapărat
de uitat
pentru a merge mai departe.

 

 

PASTEL

Dealuri otăvite peste mine,
vii pe-aproape gata de cules,
jos în vale – sufletul pe șine
pufăindu-și zbuciumul din mers.

Și-un izvor pe lângă, într-o doară,
tot izbește-n piatră căutând cărare
printre îndoieli ascunse
pentru hibernare.

 

 

ALEEA SCRIITORILOR

Pe Aleea Scriitorilor
nu mai îndrăznesc
să trec prin fața șirului de statui,
nu mai îndrăznesc să îmi aprind țigara
sub ochii lor
și nici să-mi mângâi jumătatea.

Pe băncile din marginea aleii
azi alăptează mamele posteritatea.

 

 

GERUL
lui Ion Mureșan

Gerul Bobotezei a venit
cu câteva zile mai târziu,
a venit chiar de ziua poetului.

Cineva vrea să îl facă
statuie de gheață
uitând de poemele sale încinse.

 

 

(Din volumul Coșul zilnic, în pregătire)