Poet și artist vizual originar din Varese (Lombardia), care se declară „posedat” de cultura de avangardă din secolul XX, Sardella a fost de mai multe ori tradus în SUA de Jack Hirshman și în 2012 a fost invitat la San Francisco la International Poetry Festival. A publicat mai multe volume de poezie și artă, scrie rubrica poetică pentru pagina La Bottega del Barbieri.

 

 

iviri 3

„Liniștea este atât de exactă” (Mark Rothko)

 

 

doar zgomot de ploaie acel cânt tace
un bec deschide radioul
golește scrumiera de mușchii ostentați
în industria războiului profiturilor
a rupe pașii liniștea
în adâncul inimii se afla babel era babilon
era cer căzut poți să îl întrebi pe vânt
era deșert era asfințit
era goala stea a occidentului deasupra orașului ce arde
ceva cineva abia scânteieri
cu fața îndreptată către stele
apa curge lumină înceată
ce vrei să fac cu cuvintele mele?
ce trebuie să scriu?
în peisaje gri cu otrăvite ape
molozuri de schelete de cimenturi
mă dor ochii povești muncitorești
prăbușire de șantier la Florența apoi urletele
fiecare număr ascunde nume și povești
scandaloasa clasificare a morților
bule de săpun
în vacarmul lui a defeca bani
nu poate nu trebuie sa tacă poezia
a urmări soarele
un fior rugăciunea
auzi broaștele cum cântă
unde se dansează ca să se încălzească după frig
să îmi scrii atunci când ajungi acasă
mă hrănesc cu absența ta
ating conturul gurii tale
deschisă către libertate
zâmbește degetelor mele
care se scufundă în adâncimea
părului tău
un gest amplu brațele
ochii nemișcați pe cer
și înăuntru totul strigăte pentru război imediat
pe trotuarul denivelat
frunze cuvinte
de ale lui dacă ale lui probabil ale lui posibil
cu urgență neprevăzută
și este imediat încă ziuă
și uimirea arde
să reziste
și mă precipit la semaforul roșu
zbor sar
însetat

 

în noapte occidentală discant

 

1
mușcăturile întunericului hrănesc chestii de lumină
și eu care scriu obosit de ziua de lucru
într-un cimitir de cicatrici
scriu pentru ca să se facă ceva
scriu nu știu dacă este puțin sau mult
este gestul meu de dragoste
mintea sare
limba nu tace
în noapte se aude goana șoarecilor
ieșiți din haznale
furtuna de foc iluminează
acest timp nemernic
marea Istorie tună în carne și table
cotropește și ne locuiește viețile

ce dezastru!
consumăm catastrofe pandemii
criză climatică și războaie
cu nepăsare
fără rușine
fără griji

2
în opacul metal al mașinilor de război
sunt scrise cele mai negre și sângeroase povești
truda exploatarea complicitatea
constructorilor
profitul fără tihnă al stăpânilor
aroganța zdrobitoare a puterii

într-un mare teatru la Est
se spintecă ceața
o ploaie de bombe
prezentă în mod tiranic
ne vorbește
despre vise
despre speranțe
despre demnitate umană
despre dragoste
striviți
într-un mod de a trăi necivilizat
într-un al nostru fals rai.

3
cu disperată vioiciune ca a lui Pasolini

ca străzile să redevină întruniri omenești

ca trupurile să reînceapă a se întâlni

ca familiarul și politica să se amestece
pentru un nou imaginar colectiv

ca tinerii să izbucnească din nou
înflăcărate voci
într-un cânt deasupra lui blablabla

 

 

Gaza City – rasa discant

 

 

„În timp ce în depărtare bubuia tunetul artileriei,
noi lipeam, recitam, compuneam versuri și
cântam din tot sufletul. Ne aflam în căutarea
unei arte de bază despre care credeam că ar fi salvat
omenirea de la furioasa nebunie a acelor vremuri.
Aspiram la o nouă ordine care ar fi putut să restabilească
echilibrul între cer și iad.” (Jean Arp)

 

 

inima a tremurat
fluxul impudicului a obligat
un occidental cotidian consumnarcotizat

a ta inimă
dragă prietenă
a tremurat
tulburată de
mici ochi întrebători înfricoșați
aprinsă de
urlete și plânsete
zdruncinată de
o indiferență devastatoare

flăcări pe plaja Gaza City
fuga ambulanțelor este scurtă
asediul rămâne prezent
neascultat
crunt
nimicitor

copiii sar și se joacă
sub un soare clătinător
mingea
zboară
plutește
dincolo de
ideea de piatră și de cimenturi

măslinele cad necoapte și putrede
precum câinii de vânătoare
se împrăștie
vânătorii învestiți
cu oarecare valoare spirituală
se îndoapă
fac baie
fac curățenie

privirea nemișcată în gol
unde o bubuitură a lăsat
amprenta sa de neșters
de pulberi strigăte și fâșii de cer

cina a fumegat și a ars
printre molozurile încăperilor
deasupra balconului cel nou
mâini și voci
luminile și golful
nisipul are o bună aromă
dincolo mareea

mirosul pieței
ascultând sirenele
unui firav răgaz
încă atunci când
plouă plumb
și de pe dealurile sterpe
imediat după- amiază
tancuri și blindate
fără limite de timp
revarsă
un foc biblic
ca să purifice pământul
ca să aibă sigură și deplină stăpânire
corpuri calde și umede
prăfuite
femeile strigă
către avioanele în zbor
un bocet presant
se împrăștie
într-un ritm aprins
printre ziduri și cărnuri calcinate

praful plutește
fum care vomită
zgomote de-ale vieții
însorite și împușcate

este un iulie de judecată
neînduplecat
de neoprit

îi simțim mirosul

vântul usucă stările
înăuntru flori invizibile
scoicile țipă

pe ecran
urletul cărnii
se rupe
se îneacă

cum să tolerezi acel cer
aceste nopți înroșite
această animalică propagandă
această neputință a mea

și vorbim
dragă prietenă
de ocupație
de genocid
de nesfârșite nedreptăți
de rușinoase complicități
de indignare
de
de
de

și privim
zmeii văratici
cum se agită în aer
deasupra capetelor rezistente

în iulie focul din Gaza City
lacrimile tale
pete de soare
înăuntrul vocilor de clopote rupte

 

 

Traducerea din limba italiană de Claudia Albu-Gelli

 

 

Selecție texte și prezentare: Serena Piccoli