S-a născut în Elveția, dar din 2002 se împarte între Elveția și Brazilia, unde muncește ca profesoară asociată de Literatură italiană și comparată, dar și ca traducătoare. Scrie poezie în italiană, franceză și portugheză. A publicat mai multe volume, printre care: L’ora zero (Lietocolle, Coll. La gialla, 2020); Lingua sommersa (Coll. Isola, 2021); Verso la ruggine (Interlinea, 2022, Premiul Elvețian de Literatură; Finalistă Premiul F. Fortini). Următoarele poezii sunt extrase din volumul Lingua sommersa (Collana Isola, 2021).

 

 

I

Suntem o specie care migrează
fără urme nici resturi prin memoria
oamenilor. Doar umbre,
cuvinte în schimbare, secrete
aceste trei cuie în stern.
Într-o zi ne prinde vijelia
pe povârniș, unde am făcut popas.
Animale dorm în jurul focului,
în timp ce mame cultivă grădina de legume.
Apoi sosește ploaia și teama.
Și ne pornim din nou la drum:
ne urmărește doar un câine, aproape omenesc,
spre nord:
o tăcută caravană ce urcă
de-a lungul timpului până-n vremea ecranului.

 

 

îII

Suntem fiicele unei limbi
schimbătoare, coloana noastră
dorsală și amfibie:

locuim prezentul
așa cum se locuiește granița
dintre pământ și mare

sau unghia soarelui
care încet corodează umbra
și translucid pârguiește

dezvăluind memoria
dantelată, plină
de cuvinte lăsate la uscat

: suntem scrierea
ivită din timpul sau simpla
traducere a viitorului?

 

 

III

cuvinte dromaderice
preistorice
migrează odată cu lumea

coboară de la fiordurile din nord
sau de la ciulinii alpilor
și se duc de-a lungul deșertului

vikingi sau tuaregi

frați de fier sau de zăpadă
peregrini ai nouă înșine

hotar între ceea ce strălucește
și ceea ce arde

 

 

IV

Explodează gustul unui mango
ce are trăsăturile unei inimi

puternic și dulce, gălbui:
este miezul pe care-l mestec

când folosesc cuvintele
unui alt dicționar,

și îmi agită, îmi angoasează
gustul care oricum rămâne

în gură, această rămășiță
de limbă tropicală

care strânge totul într-o menghină
cu fibrele și firele
între dinți,

un sunet care vopsește
cu galben întreg limbajul,

unde totul este o livadă
ce se încadrează printre versuri

 

 

V

(din Sparsa memoria [2012])

Au dus-o pe tăcute
să nască în oraș

preotul s-a îngrijit
de documente

fiica a vizitat zidurile
Munster și podul istoric

în timp ce în sat nimeni
nu a întrebat de ea luni întregi.

Din sâni i se prelingea
un ciudat sânge alb

în timp ce buzele fiului
au rămas închise luni de-a rândul,

fragede petale de trandafir
în pântec fosile și tufișuri.

Cele dintâi cuvinte însă, tremurătoare
s-au deschis așa cum se deschid ciulinii

sau ca dințișorii de lapte
care mijesc deja cariați.

 

 

Traducerea din limba italiană
de Claudia Albu-Gelli

 

 

Selecție texte și prezentare:
Serena Piccoli