DINCOLO DE LINIA DREAPTĂ

uneori trebuie
s-o eviți
ca și cum
ai trece
de un dig spart
imprudent ți-ai uitat
stelele în buzunar
— împărțire fără rest —

și ai ales între
răsunetul cornului
sau cântecul sirenei
…și sfinții tac.

 

 

ÎNTÂLNIREA CU VERBUL DIVIN

asemeni focului
mi-aș dori
o ardere lentă,
purificatoare
precum
iscoada visată
— discern —
între binele cenușiu
și răul incolor
curcubeul.

ce păcat!
am întârziat
prea mult
de la întâlnirea
cu marele
Răscumpărător

 

 

FORȚA DE CONSTRÂNGERE

I. cuvintele —
un roi de păsări mici
cu aripile fâlfâinde
într-o lume lăuntrică,
anticipată.

II. argument —
nu se poate
spune nimic
cu litere
și vorbe.

III. corolar —
să te ascult
încă o dată…
inimă împovărată ?

 

 

IMAGINARA DISECȚIE

e roata de pâine
a zilei de mâine
tăiată în mii de bucăți
… mai întâi întrezărești
boaba de grâu
mai apoi
din ochii Morarului
se cerne făina
— imaginea originară —
sentimente dospite latent
și nu cred
că v-ar interesa
momentul când
bucățile de pâine
se vor chema
lăcrămând
între ele.

 

 

GONG!

poți încă să zâmbești
nesațiu licitat, repetat
— o claustrare perpetuă —
pe seama descompunerii
precum sâmburele
într-o cireașă
dintr-o atavică
presimțire a sângelui
să joci totul
pe un singur
zar.

 

 

CÂND INIMA SE DESPARTE

întâi vorbești cu aerul
(dar nu trebuie
să te audă cineva)
ia seama:
gândul de care
omu se teme
un spațiu mort
între stele
cu ambele mâini
e timpul.
să împarți
alte speranțe…
și să construiești
un alt fel
de balanțe.

 

 

UN POEM GREU
CA O PIATRĂ DE MOARĂ

zboară uneori lin
— zbor fără margini —
ca pe vremea când
cuvintele erau puse
la încercare
între povara
legământului nerăscumpărat
alături de fiicele cântecului
zămislind tăcerea…
între ceartă și ispită
amărăciunea care
te vindecă.