Ilustrația, ca gen al graficii, prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având uneori şi rol ornamental. Altfel spus, avem de-a face cu imagini destinate explicării sau completării unor informații scrise. Datorită determinantelor lirice sau narative, dar şi a apartenenței la text, ilustrația pare a se plasa la limita dintre artă şi meserie. Creația pusă de Mircia Dumitrescu în slujba cărților înlătură orice echivoc privitor la posibilitățile de exprimare artistică în domeniul ilustrației.
Pornim discuția despre opera lui Mircia Dumitrescu de la ilustrație deoarece aceasta reprezintă un factor identitar al maestrului grafician. Artistul a găsit formula magistrală de a folosi textele literare păstrându-le sensul şi în acelaşi timp lăsând imaginilor sale o independență maximă față de ele. Numitorul comun al literaturii şi desenului pe care îl propune este întotdeauna plasat în zona metatextului, nu al subtextului, cum se întâmplă în numeroase alte cazuri. Avem de-a face mai degrabă cu semne vizuale decât cu momente narative împietrite. Imaginile lui Mircia Dumitrescu nu au un înainte şi un după; ele sunt însuşi prezentul, acea clipă care nu se va termina niciodată. O butadă spune că potențialul există atâta timp cât nu îl foloseşti. Extrapolând, ilustrația la care ne referim nu îşi va epuiza niciodată potențialul.
O altă caracteristică fundamentală a artistului este că la el stilul prevalează în fața manierei. Faptul de a nu îşi repeta procedeele tehnice ca atare, ci eventual derivate sau transpuse în alte sisteme cu care coincid în parte, dau unicitate imaginilor sale, de la serie la serie şi de la proiect la proiect.
Schimbând parțial perspectiva, Mircia Dumitrescu este un desenator înnăscut. Școala de arte, care nu a împietat asupra acestui aspect constitutiv, i-a adus artistului exclusiv idei complementare, în principiu tehnice. Deprinzând tainele gravurii, creativitatea în desen i-a rămas nealterată. Problemele transpozițiilor şi transpunerii au absorbit în totalitate problemele de calcul, estimare şi interpretare anticipativă. Aşadar desenul, gravura şi sculptura, aceasta din urmă privită de artist ca (lino)gravură tridimensională, reprezintă un parcurs logic şi firesc. Firească este întreaga viață artistică a lui Mircia Dumitrescu, un om înzestrat nu doar în zona semnului grafic, ci şi în cea a observației.
Ne referim la observarea lumii înconjurătoare în cel mai prozaic sens al sintagmei. Această orizontală de la firul ierbii, metaforic vorbind, se instaurează ca fundament al creației sale. Capacitatea de a vedea, de a surprinde şi de pune în semn, linie şi punct, subiectele alese, transcend subiectivismul interpretării personale. Rezultă un desen cumva obiectiv în subiectivismul său. Aici ar fi o cheie a ingeniozității artistului, pe care o păstrează chiar şi când renunță la observația directă în favoarea sursei iconografice. Deosebit de interesante în creația sa sunt şi relațiile iconologice. Mircia Dumitrescu păstrează viu în sufletul său tot ce a văzut, cunoscut şi înțeles, apelând la cele mai surprinzătoare asociații şi referințe, în cele mai puțin aşteptate momente ori detalii.
Toate aceste considerații ne conduc spre concluzia că avem de-a face cu un sistem de gândire artistică, lucrările rezultate nefiind nimic altceva decât materializarea unor proiecte. Mircia Dumitrescu nu are momente bune şi momente rele, ne referim strict la creativitate. Este tot timpul inspirat, are mereu de spus ceva şi acest ceva este de fiecare dată altceva.
Biografia graficianului se intersectează cu cea a numeroşi şi importanți poeți şi scriitori. Prieteniile, să le spunem literare, fac parte în mod activ din viața lui Mircia Dumitrescu, o viață care îşi află în mod coerent extensia în creația sa. Nu dorim însă a îl legitima pe artist prin asocierea cu prietenii săi, deoarece am oferi o pistă falsă cititorului care nu a privit lucrările acestuia. Prin ele şi doar prin ele poate fi evaluat şi implicit apreciat artistul. Ne rezumăm să amintim doar de strânsa prietenie dintre Nichita Stănescu şi Mircia Dumitrescu. Nici unul dintre cei doi nu a dorit vreodată să demonstreze cuiva ceva prin ceea ce a realizat, fiecare în domeniul său. Putem lua în calcul şi modestia, fără nici un echivoc, invers proporțională cu talentul lor.
Una dintre particularitățile stilistice ale artistului este relația dintre geometrie şi anatomie, cea de a doua niciodată geometrizantă. Compozițiile reprezintă întreguri diferențiate, unitare şi inseparabile, la care participă elemente concrete ori abstracte, aparținând adeseori unor regnuri diferite. Regnul vegetal apare în ultimă instanță, doar când tema o cere sau invită la reprezentări de acest tip. Nimic ornamental şi nici artizanal. Spectaculozitatea şi monumentalul sunt înlocuite de firesc. Predomină ordinea şi concizia, atribute ale soluțiilor care preced întotdeauna etapele de lucru, chiar dacă acestea se revelează succesiv în actul creației. Aşadar logică pe toată linia, am adăuga noi, o logică intuitivă.
Creația lui Mircia Dumitrescu nu se înscrie în paradigma şcolii naționale de grafică, ne referim cu predilecție la bulevardul deschis de Vasile Kazar. Munca sa nu este apropiată nici de cea a colegilor de generație. Ceea ce îl diferențiază este, în primul rând, capacitatea de adaptare le temele abordate, raportarea la subiecte, alegerea acestora şi înțelegerea relației dintre narațiune şi reprezentare. Dacă narativul poate fi, şi de multe ori chiar este un inamic al artei, în cazul analizat, problema este valorificată ca avantaj. Mircia Dumitrescu mai degrabă consemnează decât povesteşte. Opera sa are, până la un punct, funcția unei cronici în imagini.
Dincolo de relatarea prin mijloace vizuale, poate fi simțită interogația, o interogație care îmbracă forme meditative. Compozițiile realizate de artist nu gravitează în jurul ideii de sens al vieții, ci de menire a fiecărui lucru, privit într-un context mai larg decât cel al simplelor sale condiții de existență.
Trebuie să punctăm faptul că înainte de a fi gravor sau sculptor, artistul este, conform evidenței dublate de afirmațiile sale, un desenator. Fascinează combinația dintre distanța pe care o ia acesta față de subiectele atacate, mai ales față de cele cu caracter personal şi căldura cu care le abordează.
Pentru a rezuma toate cele afirmate anterior, Mircia Dumitrescu nu face grafică pentru a fi împlinit, ci este împlinit făcând grafică.