Gaetano Mollo a predat Filosofia educaţiei la Universitatea din Perugia. A publicat studii, articole, volume ştiinţifice. Este autorul câtorva volume de poezii, dintre care amintim: Volare alto (1985),
Fede caparbia (1990) şi Oltre (2011), de povestiri şi a două romane istorice: Il Sindaco (2012) şi Al rogo. L’ultimo Gran Mastro dei Templari (2020).

 

 

Le stagioni della vita

 

 

Voglio vivere
tutte le stagioni
per assaporare
passo dopo passo
le diverse epoche
della mia vita.

Voglio percepire
il fremito nascente
della primavera di tutti i sensi.

Voglio assorbire
l’energia veemente
dell’estate delle passioni.

Voglio gustare
tutti i colori
dell’autunno dei sentimenti.

Voglio racchiudere
nella mia anima
l’inverno intimo
dei miei pensieri.

Per ritrovare
nell’ultimo tramonto
la tenerezza
della nuova alba.

 

 

Anotimpurile vieţii

 

 

Vreau să trăiesc
toate perioadele vieţii
să gust
pas cu pas
diferitele perioade
ale vieţii.

Vreau să simt
freamătul ce se naşte
al primăverii tuturor simţurilor.

Vreau să absorb
energia vehementă
a verii pasiunilor.

Vreau să gust
toate culorile
toamnei sentimentelor.

Vreau să închid
în suflet
iarna intimă
a gândurilor mele.

Să regăsesc
la apusul de pe urmă
gingăşia
noilor zori.

 

 

Senza sponsor

 

 

Senza sponsor
nella corsa della vita.

Per correre in prima persona.
Incoraggiato
solo da te stesso
sospinto
solo dal tuo ardore.

Senza sponsor
nella gara per l’amore.

Per farti amare
per quello che sei
per poter dare
solo quello che puoi
per non incarnarti
nelle pretese altrui
per non immedesimarsi
in ciò che non condividi.

Perché
quando diventi
sponsor di te stesso
scopri
il grande promotore
della corsa per l’eternità.

 

 

Fără sponsor

 

 

Fără sponsor
în fuga vieţii.

Să alerg eu.
Încurajat
numai de sinele meu
împins
numai de avântul tău.

Fără sponsor
în întrecerea pentru iubire.

Spre a fi iubit
pentru ceeea ce eşti
ca să poţi da
numai ceea ce poţi
să nu te întrupezi
în pretenţiile altuia
pentru ca să nu te contopeşti
cu ceea ce nu eşti de acord.

Fiindcă
atunci când devii
propriul tău sponsor
îl descoperi
pe marele promotor
al cursei înspre veşnicie.

 

 

Il più bel giorno

 

 

Ogni giorno
il più bel giorno.
Il giorno dell’alba
a colorare vita
con lo stupore del bimbo.
Il giorno del mattino
a risvegliare energie
con l’ardore dell’adolescente.

Ogni giorno
il più bel giorno
con la volontà di farcela
a dolore fresco…
col cuore che s’allarga
ad abbracciare orizzonti.

Ogni giorno
il giorno del sole pieno
a raccogliere passione…
per spartirla con la terra.

Ogni giorno
fino al tramonto…
quando il sublime
si fa paura del buio
e raccogli l’anima
a ritrovare calore
nell’attesa della notte.

Ogni giorno
il tuo giorno
ad esaltare sensi
nella storia
meravigliosa e sofferta
della tua vita.

 

 

Ziua cea mai frumoasă

 

 

Fiecare zi
cea mai frumoasă zi.
Ziua din zori
să dea culoare vieţii
cu uimirea unui copil.
Ziua de dimineaţă
să trezească energiile
cu îndrăzneala unui adolescent.

Fiecare zi
cea mai frumoasă zi
cu voinţa de a reuşi
chiar cu durerea proaspătă…
cu inima ce se deschide
să îmbrăţişeze zările.

Fiecare zi
zi a soarelui deplin
să aduni pasiune…
ca să o împarţi cu pământul.

Fiecare zi
până la apus…
când ceea ce e sublim
se face teamă de întuneric
şi îţi aduni sufletul
să găsească iar căldură
în aşteptarea nopţii.

Fiecare zi
e ziua ta
să exalţi simţurile
în povestea
minunată şi frământată
a vieţii tale.

 

 

Le prove della vita

 

 

Le prove della vita
che affrontiamo
senza accorgercene
giorno dopo giorno
quando l’animo
sa farsi accogliente
e il torrente dei sensi
attraversa ardito
il bosco degli incontri.

Le prove della via
che raccogliamo
giorno dopo giorno
come grano maturo
quando l’inverno
è ricordo lontano.

Continueremo a salire
continueremo a stupirci
continueremo a resistere
fino a che
ci sembrerà ancora
che l’onda venga da lontano
sino a che
continueremo a credere
che il sole sorgerà.

 

 

Încercările vieţii

 

 

Încercările vieţii
pe care le înfruntăm
fără să ştim
zi după zi
când sufletul
ştie să fie primitor
şi torentul simţurilor
străbate îndrăzneţ
hăţişul de întâlniri.

Încercările drumului
pe care le adunăm
zi de zi
ca pe grâul copt
când iarna
e o amintire îndepărtată.

Vom continua să urcăm
vom continua să ne mirăm
vom continua să rezistăm
până când
ni se va mai părea
că valul vine de departe
până când
vom continua să credem
că va ieşi soarele.

 

 

I migliori

 

 

I migliori
s’alzano presto al mattino
ad ascoltare
il sole che sorge
per affrontare poi
passo dopo passo
gli angoli dell’esistenza
senza chiedersi prima
se nascondano insidie.

I migliori
consumano tutte le suole
e spesso
non hanno tempo
per togliersi dalle scarpe
la polvere
lo sguardo avanti
verso i raduni
degli uomini avventurosi.

I migliori
quando si fermano
gustano
paradisiaci momenti
perché in fondo
la vita è sempre bella
quando è tutta spesa.

 

 

Cei mai buni

 

 

Cei mai buni
se scoală devreme dimineaţa
să asculte
soarele ce izvorăşte
spre a înfrunta apoi
pas după pas
colţurile existenţei
fără să se întrebe mai înainte
dacă nu ascunde vreo capcană.

Cei mai buni
rup toate tălpile
şi-adesea
nu au vreme
să-şi scoată din încălţăminte
praful
privirea înainte
la adunările
oamenilor aventuroşi.

Când se opresc
cei mai buni
gustă
clipe de încântare
fiindcă în fond
viaţa e totdeauana frumoasă
când s-a cheltuit în întregime.

 

Uomo informatico

 

 

Barlumi d’umanità
dispersi qua e là
tra la fuga d’una risata
ed il lampo d’un pianto.

Spazi disperati
per trastullare la noia
fra immagini da palestra
e sensazioni da discoteca.

Alla ricerca di se stessi
senza una meta precisa
telefonando dappertutto
senza avere nulla da dire.

Tra il desiderio ed il rimorso
della voglia di ristorante…
tra le partenze ed i ritorni
da viaggi tutti speciali…
disperatamente identici.

Uomo informatico
solitario corridore
che gira ossessivamente
attorno a se stesso.

 

 

Omul informatic

 

 

Străfulgerări de omenie
risipite ici-colo
între graba unui râset
şi fulgerarea unui plânset.

Spaţii disperate
pentru a recrea plictisul
între imagini de sală de sport
şi senzaţii de discotecă.

În căutarea de sine însuşi
fără o ţintă precisă
telefonând peste tot
fără a avea nimic de spus.

Între dorinţa şi remuşcarea
chefului de restaurant…
între plecări şi reveniri
din călătorii cu totul speciale…
disperant de identice.

Omul informatic
un alergător însingurat
care se învârte obsesiv
în jurul său.

 

 

În româneşte de Ştefan Damian