Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Revelațiile lui Sorin Dumitrescu Mihăești

Revelațiile lui  Sorin Dumitrescu Mihăești

Cu aproximativ un an și jumătate în urmă, pentru numărul din 1 august 2019 al Tribunei, realizam un interviu cu pictorul Sorin Dumitrescu Mihăești. Revista avea să fie ilustrată cu fotografii ale unor lucrări aparținând artistului. A urmat apoi tipărirea unui album de 130 de pagini, cu cele mai reprezentative picturi din opera lui Sorin Dumitrescu Mihăești, un album operă de artă în sine, apărut în condiții grafice deosebite la Editura Tribuna, în 2019.
O afirmație a pictorului din acel interviu m-a urmărit mereu, fiindu-mi readusă în minte de fiecare tabloul semnat de Mihăești pe care l-am văzut ulterior: „Eu pictez revelații, și nicio revelație nu seamănă la față cu alta.” În 2 martie 2021, la invitația Revistei de cultură Tribuna, au ajuns la Cluj-Napoca, într-o expoziție personală, peste treizeci de lucrări ale artistului. Văzându-le împreună, în sălile, scăldate de un soare primăvăratic, ale Palatului Bánffy (sediul Muzeului de artă clujean), am avut, la rându-mi, revelația acelei afirmații a pictorului. Pentru că ceea ce izbește, în primul rând, privitorul care pășește în sălile de expunere este sentimentul întâlnirii, brusc, fără niciun fel de avertizare, cu o colecție de stări și sentimente atât de vii, de pregnante și imprevizibile, încât tulbură, emoționează și cuceresc instantaneu. Eu am avut senzația că pe pereții albi atârnă cioburi de: furie, tristețe, regret, speranță, sau, dimpotrivă, resemnare, toate aceste sentimente ca parte ale unui puzzle care, compus pas cu pas în expoziție, facilitează trecerea dincolo de imaginea propriu-zisă, în universul creator al artistului. Doar că acel dincolo are o dimensiune necunoscută atât pentru privitor cât și pentru artist, cu excepția faptului că acesta din urmă propune mereu porți și ferestre spre un univers-speranță, spre lumi necercetate, intuite doar, care însă pot fi o alternativă a lumii dramatice, violente în care trăim. Unele tablouri sunt adevărate viziuni, confirmate chiar (având în vedere fraptul că au fost pictate cu câțiva ani în urmă) ceea ce conferă întregii creații a lui Mihăești o caracteristică profetică.
Despre lumile artistului, Mircea Arman, în prefața albumului apărut la Editura Tribuna în 2019, scria: „Lumile lui Sorin Dumitrescu Mihăești ca lumi ale sensului au în prim plan omul ca noțiune generală surprinsă în persoana omului-copil, a cărui generalitate conceptuală este dată tocmai de lipsa aproape totală a dimensiunilor particulare ale feței personajelor, sugerând astfel universalitatea, conceptul, omul ca Dasein în sensul strict heideggerian de stare de deschidere (întotdeauna interioară, transcendentă, n.n.) care prin imaginativ transcede spațiile în căutarea propriului sine. Acestea sunt și sensurile «albastrului» culoarea preponderentă a maestrului «lumilor» multiplu colorate și îmbibate de sensuri profund filosofice”.
Și astfel, prin acest citat, am ajuns la a doua particularitate a lucrărilor lui Mihăești, anume cromatica bogată și intensă. Artistul este îndrăgostit de culoare, după cum mărturisea în interviul la care făceam referire la începutul acestui text: „M-am «apucat» de pictură pentru că am fost și sunt fascinat de culoare! Nu am o culoare preferată, pun în pictura mea culorile stării pe care o am atunci, la momentul creației. Pictura este în primul rând culoare. […] Eu comunic prin formă și culoare. Lucrările sunt secvențe din trăiri și stări. Acestea trebuie să incite privitorul, să îl determine să își pună întrebări, să vibreze la un roșu, să se emoționeze la un galben, să devină exaltat la un violet, etc. Credința mea este că acesta e rolul picturii.”
Într-adevăr „revelațiile” lui Sorin Dumitrescu Mihăești sunt intens colorate, fiecare stare cu cromatica ei, doar că un tablou este, de obicei, o corolă de stări și sentimente, intens (uneori violent) redate de tușele puternice, de un gestualism nervos care depersonalizează, decorporalizează actorii scenelor de gen, dând impresia de desprindere a sufletelor, de eliberare din închistarea unui trup și, implicit, a unei lumi prea greu de suportat. Iar alternativa se intuiește mereu în hăul, prăpastia luminos-colorată spre care privește personajul, sau viziunea, cerul de deasupra, la fel de intens cromatizat. Lumile lui Sorin Dumitrescu Mihăești sunt mai mereu catastrofale, personajele sale sunt, în cele mai multe dintre tablouri, în căutarea unui refugiu, a unei evadări dintr-o realitate finită, sau pe cale de a se sfârși. În viziunea regretatului poet Marius Dumitrescu, fratele artistului, pictura lui Sorin Dumitrescu este „o încercare de a reconstitui realitatea în jurul unor obsesii personale asupra înconjurătorului, întotdeauna acordată cu visele proprii, descompunând-o aproape brutal pentru a o recompune apoi într-o altă logică, după alte reguli, care aparțin unei adevărate poetici, de care artistul nu este pe deplin conștient”.
Dincolo de toate aceste căutări, explicații și interpretări este cert faptul că „în fiecare tablou al lui Sorin Dumitrescu Mihăești lumea lumește, cum frumos spunea odată Heidegger” și cum sugestiv cuprinde, într-o singură frază, esența creației artistului, Mircea Arman, în finalului textului din albumul editat de Tribuna.

 

 

Expoziția personală de pictură a lui Sorin Dumitrescu Mihăești rămâne deschisă până pe 21 martie 2021 și poate fi vizitată în intervalul orar 10-17, de miercuri până duminică inclusiv, în sălile de la parter ale Palatului Bánffy din Cluj-Napoca.

Edgar Degas și micile balerine

Edgar Degas și micile balerine

Conform dorinței tatălui, Edgar Degas (1834-1917) trebuia să ajungă avocat și a urmat doi ani Facultatea de Drept din Paris; în paralel, realizează cópii pentru Muzeul Luvru. În 1855, întâlnirea cu Jean-Auguste-Dominique Ingres a fost hotărâtoare pentru drumul pe care avea să-l urmeze; a renunțat la drept și a fost admis la École des Beaux-Art… Continue Reading

„Petroșani 100” – veritabil spectacol emoționant-empatic!

„Petroșani 100” – veritabil spectacol emoționant-empatic!

Sincer să fiu, n-am văzut spectacole de calitate ocazionate de vreo aniversare jubiliară, astfel că am plecat cu mari dubii la fieful teatral al Văii Jiului: Teatrul Dramatic „Ion D. Sârbu”. Cunoaștem obișnuitele șabloane artificiale, efuziunile găunoase, „empatia de operetă” a interpreților… Va fi, oare, altcumva?! Greu de crezut! Un licăr de speranță știind valoarea… Continue Reading

Nostalgia paradisului

Nostalgia paradisului

    „Mi-e frică să reintegrez paradisul”. (Cioran)     Dincolo de opera sa de gânditor și de eseist admirabil, se poate vorbi de un alt Cioran, acela din confesiuni și din scrisorile către prieteni și către cei de acasă, un Cioran a cărui lectură nu este deloc lipsită de interes și nu doar din… Continue Reading

Dacă noi ne oprim

Dacă noi ne oprim

    Concursul Național de Literatură „Ioan Slavici”, 2020 Premiul III, Secțiunea Roman     (fragmente)     4 Mai 1992, Gura Bîcului1, la Nistru — Vii? — Stai tati, stai, trebuie s-o culc de-amiazi mai întâi. Adoarme greu, are fierbințeală și tușește tare. Cum pune capul pe pernă, cum o ia de piept. O… Continue Reading

Absolut mortal popa, da…

Absolut mortal popa, da…

I-am spus, cum să nu-i fi spus, despre tărășenia cu tămâia. Amânasem o vreme să-l chem. Mă reținea o poveste cu dus și întors despre o icoană dusă și întoarsă. Sfântul Nicolae de la mine din odaie, icoana copilăriei. S-ar fi putut isca un sâmbure de conflict. Să-i zicem sfadă sau gâlceavă, poate că sună… Continue Reading

Poezie italiană contemporană

Poezie italiană contemporană

    PIERLUIGI CAPPELLO (1967- 2017) Viața sa scurtă și zbuciumată nu l-a împiedicat să devină un poet cu o voce limpede și clară, foarte iubit și urmărit deși era timid și discret. Poeziile din acest grupaj sunt extrase din Azzurro elementare. Poesie 1992-2010 (Rizzoli, 2013), o antologie de autor îngrijită de el însuși.  … Continue Reading

Despre cauza actului juridic

Despre cauza actului juridic

Codul civil reglementează principiul libertății contractuale, părțile având posibilitatea să încheie orice act juridic atât timp cât sunt respectate legea, ordinea publică și bunele moravuri. Însă, în viața de zi cu zi se fac multe promisiuni, numeroase manifestări de voință, fiind astfel necesar a deosebi care dintre aceste angajamente au fost făcute cu intenția de… Continue Reading

Rațiuni scientiste în neurofilosofia Patriciei Smith Churchland

Rațiuni scientiste  în neurofilosofia  Patriciei Smith Churchland

După o serie de lucrări apărute peste Ocean în domeniul neurologiei moderne care cucereau piața occidentală de idei inclusiv cu captivante explorări în „lumea de dincolo” (Eben Alxander, Dovada lumii de dincolo adusă de un neurochirurg; Harding Douglas, Dacă nu ai cap; Sam Harris, Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate fără religie ori Stările multiple ale… Continue Reading

Balada, de Adrian Lesenciuc

Balada, de Adrian Lesenciuc

Era de așteptat ca într-o bună zi să-și facă loc în scrierile lui Adrian Lesenciuc o carte despre Ciprian Porumbescu, atât de prețuitul compozitor care a impresionat cu muzica sa generații întregi de oameni, atât din țară cât și de peste hotare. Și asta nu doar pentru că autorul este un descendent al acestei familii,… Continue Reading

© 2021 Tribuna
design: mvg