În completarea articolelor anuale dedicate Editurii Tribuna, pe care le-am inițiat la sfârșitul anului 2017, cu referire la aparițiile editoriale ale anului respectiv, continuate apoi cu semnalarea volumelor editate în 2018, voi face, în cele ce urmează, o scurtă prezentare a cărților și albumelor apărute în anul care tocmai se încheie. Consider că este datoria noastră să facem cunoscută, și pe această cale, activitatea editorială a Tribunei, care se adaugă activităților culturale pe care revista noastră le organizează pe parcursul anului, participării la diverse evenimente din țară și străinătate, dar, mai ales, apariției bilunare neîntrerupte a revistei tipărite, precum și a susținerii săptămânalului online Tribuna Magazine (fondat în 2015 de către managerul instituției, Dr. Mircea Arman).

 

Anul editorial 2019 a fost deschis de volumul „O călătorie la capătul lumii”, semnat de Doina Rad și Ilie Rad. Cartea, care nu are nimic de-a face cu superficialitatea și amatorismul literaturii de călătorie din ultimii ani, constituie, spun autorii, rezultatul unui imens efort de documentare pe care l-au făcut înainte și după o perioadă petrecută în Chile. Pe lângă articolele și reportajele dedicate istoriei și realităților chiliene, găsim, printre altele, un capitol dedicat lui Pablo Neruda, o secțiune dedicată scriitorilor chilieni Isabel Allende și Omar Lara, un capitolul consacrat președintelui Salvador Allende, precum și aproximativ o sută de fotografii, portrete grafice, hărți – realizate, în marea majoritate, de către cei doi autori. Înainte de apariția cărții, considerată ca fiind cea mai completă lucrare care s-a scris în România despre Chile, unele fragmente au fost publicate, în premieră, în Revista Tribuna.

Eugen Cojocaru, colaborator al Tribunei, a adunat în volumul „Lumea e o scenă. Cronici de teatru… fără mască”, 67 de texte critice apărute, după anul 2004, în diverse publicații din țară și din străinătate. „Moto-ul meu – spune autorul – a fost totdeauna: prietenul adevărat îți spune adevărul – numai așa te ajută cineva făcându-ți un bine. Am observat la cronicarii tranziției, nu numai în teatru, că oferă publicului descrieri confuze, nevalorizante ale evenimentelor – una din cauzele degringoladei valorilor în această perioadă. Am abordat actul creativ exclusiv cu simpatie intelectuală, fără nici o reținere dacă agreez sau nu un stil, radiografiindu-l din interior (dacă a reușit în sistemul ales de regizor) sine ira et studio.” Coperta volumului a fost realizată de Ovidiu Petca.

Singura carte de poezie printre aparițiile Editurii Tribuna în 2019 este un volum postum. „Moarte cu suspendare”, de Marius Dumitrescu, a fost publicat prin grija soției autorului, Cornelia Dumitrescu, cea care semnează și textul Memento din prima pagină: „Suspendarea este o formă de executare a pedepsei omenești, îmblânzirea degetului ce mustră pe păcătos. Sau o întârziere, în cazul de față, a Întâlnirii cu Cuvântul. Prin exercițiul cuvântului, în ceea ce se numește viață. Marius Dumitrescu și-a trăit moartea cu suspendare, pentru ca, atunci când nu a mai fost să fie, să ceară revocarea suspendării, lăsând, dincolo de Cuvânt, ceva nerostit.” Un volum tulburător, premonitoriu s-ar putea spune, judecând după mesajul poemelor incluse, care vede lumina tiparului la un an de la trecerea în neființă a autorului său. Marius Dumitrescu (1959-2018) a publicat în timpul vieții șase volume de versuri și două de eseuri (ambele la Editura Tribuna), și a lăsat în manuscris alte trei volume de versuri și unul de eseuri. A fost, de asemenea, un colaborator și un apropiat al Tribunei. Coperta volumului „Moarte cu suspendare” este o realizare de excepție a fratelui poetului, pictorul Sorin Dumitrescu Mihăești.

 

Sub titlul „Biografii exilate. Tablou în lucru” am reunit interviurile pe care le-am realizat și publicat în Tribuna în decurs de aproximativ un an, în cadrul seriei „România și oamenii săi din lume”, un proiect al rubricii „Social”, pe care o coordonez. Cartea găzduiește 14 interviuri, purtate cu români care au emigrat în Italia, Spania, Franța, Portugalia, Canada și Germania, interviuri prin care, metaforic vorbind, am intenționat (re)compunerea imaginii României în lume prin oamenii ei răspândiți în diferite locuri de pe glob. Deși am urmărit cu prioritate o temă, și anume fenomenul migrației, contextul (social, politic, familial) care a dus la emigrare și experiența ulterioară acestei decizii, întrebările, adresate prin corespondență electronică, nu sunt șablonarde, ele diferă de la un caz la altul, în funcție de povestea de viață a fiecărui intervievat, implicit de răspunsurilor date, ceea ce a necesitat un schimb de aproximativ două sute de e-mailuri trimise, și tot atâtea primite. Mi-am ales interlocutorii dintre persoane cu preocupări culturale, sau iubitori de cultură, ceea ce a făcut ca textele rezultate să capete valențe literare, rezultând un volum care se poate citi ca un întreg, precum un roman cu multe personaje, și toate principale, un „roman” ilustrativ pentru o categorie a exilului românesc. Pentru toate acestea, dar și pentru tentația de a descoperi alți români cu destine interesante, ambasadori ai culturii românești în lume, spun că acesta este doar un Tablou în lucru, urmând a i se adăuga alte tușe, alte personaje, în anul următor. Mai vreau doar să precizez că „Biografii exilate”, care poartă pe copertă imaginea unei lucrări semnate de Michael Lassel, unul dintre personajele cărții, a fost lansată în luna octombrie în Germania, la Nürnberg și la München, precum și în țară, în Brașov, iar, ulterior, în cadrul manifestării „Zilele Revistei Tribuna – 2019”.

 

Istoricii Gabriela și Ion Novăcescu duc mai departe în 2019 „Poveștile minunate ale României”, o lucrare aflată la volumul al II-lea, după ce, la sfârșitul anului trecut, sub semnul Centenarului, au publicat, de asemenea la Editura Tribuna, primul volum. Autorii împletesc din nou Istoria cu Povestea, bazându-se pe cercetarea de arhive, studierea publicațiilor vechi, precum și traducerea unor texte-document, redând istoriei, după cum spunea Pr. Constantin Necula „ceva din simplitatea ei sfântă, din liniștea lecturii, din tihna unei candele la ceas de seară luminând oftatul de copil adormind”.

 

Tot în 2019, la Editura Tribuna au apărut și două albume de artă, în condiții grafice de excepție. Este vorba despre elegantul volum „Michael Lassel. Ein Meister aus Deutschland”, reunind, în peste o sută patruzeci de pagini, cele mai reprezentative lucrări pentru bogata și complexa operă a pictorului, pe care unii critici l-au supranumit Salvador Dali al Germaniei. „Arta lui Michael Lassel ne spune că omul se îndepărtează de lucru, de lumea pe care o trăiește, ba, mai mult, trăiește în afara relației sale esențiale cu lucrul și este lipsit de lume. Omul se îndepărtează de lucru și de lume, iar singura salvare stă în re-creația acesteia, în capacitatea sa imaginativă, în nesfîrșita strădanie de a re-crea lumea din nou și din nou. (…) Întrebarea care se pune este dacă individul mai poate salva propria lume, dacă o mai poate re-crea, iar răspunsul vine uneori din știință, din filosofie sau din artă. Iată de ce Michael Lassel este ein Meister aus Deutschland și nu numai.” – scrie Mircea Arman, în textul analitic din primele pagini, text al cărui titlu a dat și numele albumului. Mai sunt cuprinse aici un text critic semnat de Cristina Simion, un extras din interviul pe care eu l-am realizat cu Michael Lassel (și care face parte din „Biografii exilate”), alături de, firește, cele 102 reproduceri după lucrările artistului, redate cu o înaltă fidelitate a imaginii. Albumul a fost prezentat în Germania și a ajuns deja în unele dintre cele mai mari muzee ale lumii.

 

Cel de-al doilea album de artă, apărut în acest an la Editura Tribuna, reunește reproduceri ale celor mai reprezentative lucrări pentru creația pictorului Sorin Dumitrescu Mihăești. Despre sine, artistul îmi spunea, într-un interviu publicat în Tribuna nr. 406 (din 1 august 2019): „Eu pictez revelații, și nicio revelație nu seamănă la față cu alta. Așa încât am scăpat definitiv de obsesia căderii în manierism. În rest, nu rămâne decât bucuria că m-am eliberat de mesajul genetic.” Mircea Arman îi dedică artistului editorialul din Tribuna nr. 413 (din 16 noiembrie 2019), unde, printre altele, spune că: „Lumile lui Sorin Dumitrescu Mihăești, ca lumi ale sensului, au în prin plan omul ca noțiune generală surprinsă în persoana omului-copil, a cărui generalitate conceptuală este dată tocmai de lipsa aproape totală a dimensiunilor particulare ale feței personajelor, sugerînd astfel universalitatea, conceptul, omul ca Dasein, în sensul strict heideggerian de stare de deschidere (întotdeauna interioară, transcendentală, n.n.), care prin imaginativ transcende spațiile în căutarea propriului sine. Acestea sunt și sensurile albastrului, culoarea preponderentă a maestrului lumilor, multiplu colorate și îmbibate de sensuri profund filosofice. În acest sens, fiecare lucrare a lui Sorin Dumitrescu Mihăești este o încercare existențială, o lume a omului în care sensul constă în căutarea sensului. (…) În fiecare tablou al lui Sorin Dumitrescu Mihăești lumea lumește, cum frumos spunea odată Heidegger.”

 

Și în sfârșit, albumelor de artă li se adaugă și anul acesta catalogul binecunoscutei expoziții Tribuna Graphic, care reunește, ca de fiecare dată, artiști din toate colțurile lumii, cunoscuți pe plan internațional, aparținând unor școli de grafică de cel mai înalt nivel. „Cataloagele editate de revista Tribuna – spune Mircea Arman – în condiții grafice deosebite, sunt considerate de către artiști adevărate trofee în colecțiile lor.”

 

Aceasta a fost, pe scurt, povestea cărților Editurii Tribuna în 2019. La fel ca în cazul precedentelor două texte, de acest fel, închei cu o urare tradițional-tolstoiană: „Cartea bună e ca o conversație cu un om deștept”. Nu uitați să alegeți, și în 2020, cărțile bune și să vă împrieteniți cu oameni deștepți!