Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Colecția Arta Regală (XI)

Colecția Arta Regală (XI)

Studiul ritualului Lojilor ajută la înțelegerea sufletului Francmasoneriei și considerăm că ansamblul problemei masonice nu poate fi pătruns dacă nu vom cunoaște riturile care au susținut fundamentul corpului masonic. Jean Marquès-Rivière

Trebuie precizat, din capul locului, că această lucrare pe care o vom prezenta succint aici, intitulată Ritualurile secrete ale Francmasoneriei și semnată de Jean Marquès-Rivière, s-a vrut a fi, înainte de orice, o teribilă dezvăluire jurnalistică. De aceea, cartea se înscrie într-o lungă și impresionantă serie de astfel de lucrări controversate, îndeobște neînțelese de către publicul larg și, în egală măsură, blamate de către toți cei care nu pot accepta interpretările și semnificațiile eronate promovate agresiv pe post de adevăr suprem. În timp, chiar și asemenea producțiuni intelectualiste, voit tendențioase și menite a da în vileag presupusele resorturi ascunse ale realității și-au dovedit utilitatea din moment ce ele au putut risipi acel mister persistent și enigmatic ce acoperă inițierea, în genere, și aspectele concrete ale vieții masonice, în particular.
Cea care a deschis seria destăinuirilor celebre este cartea lui Samuel Prichard apărută în anul 1730 și intitulată Masonry Dissected; lucrarea, nimic altceva decât o modestă broșură ce consemna ritualurile masonice de la începutul secolului al XVIII-lea, este urmată de un șir lung de asemenea divulgări mai mult sau mai puțin importante, publicate îndeosebi în Anglia și Franța1. Ar fi de menționat aici că ritualurile masoneriei operative s-au derulat într-o deplină oralitate și, astfel, nu era nevoie defel ca acestea să fie utilizate în formă scrisă. După anul 1717 însă, când a luat ființă masoneria speculativă, au început să circule în mediile interesate ritualuri tipărite și astfel, această practică generalizată a creat o vulnerabilitate în plus în ceea ce privește păstrarea secretului inițiatic2. Pe fond, broșura lui Prichard dezvăluia sec ritualurile de la gradele 1°-3° dar nu conținea nimic ultragios sau de natură să alimenteze în vreun fel sau altul teoria conspirației sau să incite la revoltă împotriva masoneriei. Născută dintr-o sete patologică de răzbunare, cărțulia în cauză devine, în deceniile ce au urmat, un sprijin pentru frații care lucrau efectiv cu acele ritualuri, un îndreptar cuprinzând textele esențiale care, altminteri, trebuiau a fi memorate pentru bunul mers al ținutei masonice.
Cea de-a doua divulgare spectaculoasă intervine în anul 1824 când un anume William Morgan din Batavia, statul New York, a publicat lucrarea Freemasonry Exposed. Cazul a produs o adevărată furtună politică în SUA și a dat naștere unui virulent partid antimasonic care, la alegerile prezidențiale din anul 1828 a reușit să polarizeze o masă electorală semnificativă alcătuită, în mare parte, din oameni ignoranți, ușor de manipulat și de înregimentat pentru o cauză fantasmagorică. Situația a scăpat de sub control dat fiind că Morgan a dispărut fără urmă și astfel s-a instalat suspiciunea că el ar fi fost răpit și ucis de către masonii ce urmăreau să-l pedepsească pentru divulgarea ritualurilor (Pike, p. 20; Tămaș, p. 314).
În fine, putem considera lucrarea Ritualurile secrete… fiind cea de-a treia mare divulgare chiar dacă aceasta a venit după numeroase devoalări, mai mult sau mai puțin vizibile, pe care autorii de cărți masonice și antimasonice le-au produs constant pe tot cuprinsul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului trecut. Pentru mai mare exactitate, trebuie menționat de asemenea, că întreaga documentare a autorului cărții se întemeiază pe ritualurile care erau derulate curent în Marele Orient (M  O  F  ) și Marea Lojă a Franței (M  L  F  )3.
Principalele repere bio-bibliografice cu privire la Jean Marquès-Rivière și la opera sa sunt cuprinse în breviarul consemnat la finele acestui text. Meditând asupra destinului celui care semnează ca autor al cărții s-ar putea spune că acesta a fost nu doar implacabil și greu de suportat, ci și unul marcat, parcă, de o fatalitate ce vine de dincolo de ființa umană, căci iată, personajul în cauză reușește contraperformanța de a înregistra, la mijlocul vieții, o inexorabilă condamnare la moarte. E drept, vremurile pe care le-a trăit Rivière au fost și ele pe măsură; climatul de ură și violență extremă, generat de conflagrația mondială aduce, în Franța anilor ’40, o încleștare nemaiîntâlnită și o tensiune inimaginabilă. Pe acest fond cenușiu, exacerbarea acțiunilor antisemite și antimasonice va fi fost, desigur, nota dominantă a acelor timpuri.
La un moment dat, nimic nu lăsa să se întrevadă un asemenea final dezastruos pentru tânărul intelectual ce părea a fi un om de succes, un scriitor talentat care, în plină tinerețe, s-a bucurat de două importante premii ale Academiei franceze și, în genere, de aprecieri laudative la adresa cărților sale. Angajarea tranșantă în politica vremii, o atitudine deosebit de polemică și, mai ales, opțiunea sa definitivă de colaborare cu autoritățile de ocupație din perioada 1940-1944 au condus la un final dramatic pentru cel care, o vreme, s-a semețit a fi un exponent de prim rang al regimului politic de tristă amintire instaurat la Vichy, în vara anului 1940.
Pe bună dreptate, Rivière va fi fost dezavuat și de către mediile masonice căci, prin acțiunile sale de o nejustificată violență, de altfel, el va produce mari tulburări și suferințe celor care, într-o formă sau alta, avuseseră contact cu domeniul inițiatic. Celebrul său film de propagandă intitulat Forces occultes, numeroasele articole, broșurile otrăvite sau șocantele expoziții antimasonice pe care le-a patronat în calitate de potentat al regimului vin să întregească tabloul înveninat al epocii. În acest cadru socio-politic viciat de ură și de violență extremă, Rivière va publica trei cărți4 dedicate fenomenului masonic, anume comanditate de către autoritățile germane de ocupație; prin aceasta se urmărea discreditarea mișcării, o incitare la dezaprobare a celor ce activau aici, precum și inhibarea inițiativelor inițiatice pe termen lung.
Desigur, peste tot în lume, un fost inițiat care a abjurat, așa cum a procedat Rivière, nu poate fi agreat de către ceilalți frați. Numeroși francmasoni vor fi suferit pe nedrept consecințele exceselor fratelui Rivière care, pentru a se face apreciat de stăpânii săi, a exercitat o nedreaptă asuprire a celor care, în fond, nu erau vinovați decât pentru un delict de opinie. Dintotdeauna și pretutindeni, astfel de fapte au fost considerate trădări abominabile în masonerie.
În mod paradoxal, volumul la care ne referim aici nu poate fi introdus, totuși, în categoria lucrărilor antimasonice decât cu riscul de a se comite o exagerare căci, în fond, lucrarea a fost destinată anume divulgării ritualurilor care erau practicate în prima jumătate a secolului al XX-lea; comentariile conexate ritualurilor, așa cum sunt acestea prezentate în lucrare, au doar un rol explicativ privind aspectele istorice, doctrina specifică și derularea propriu-zisă a psihodramelor respective. În mare parte, intervențiile atitudinale marca Rivière nu fac decât să exprime poziția acestuia vizavi de degradarea fenomenului inițiatic considerat de către autor ca fiind golit de conținutul său spiritual. Pe de altă parte, în toate aprecierile sale, Rivière se menține cu deferență, totuși, în plaja unor autori importanți5 care au dat lucrări masonice de referință în cultura franceză. Privite cu detașare și obiectivitate, criticile exprimate de către autor pot fi acceptate ca fiind în ton cu realitatea obiectivă; în mare măsură acestea sunt chiar demne de luat în seamă dacă s-ar pune problema reconstrucției fenomenului inițiatic în conformitate cu preceptele tradiției perene.
Sub aspectul tematicii și pentru mai multă conciziune, cele opt capitole ale cărții ar putea fi grupate în două mari secțiuni; prima dintre acestea este destinată să trateze problematica riturilor, în general, urmată apoi, de o prezentare a ritualurilor de la gradele 1°-3°. Pentru cititorul mai puțin avizat va fi inserată aici o succintă notă despre problematica riturilor6 astfel încât să existe o minimă orientare care să facilizeze mai buna înțelegere și asimilare a cunoștințelor circumscrise acestei problematici. Ca atare, pentru început, este de menționat faptul că, la vremea sa, Ragon va fi identificat peste cincizeci de rituri care funcționau concomitent în primele decenii ale secolului al XIX-lea; multe dintre acestea, nimic altceva decât simple fantezii, au dispărut, treptat, din istorie. În lucrarea de față, Rivière prezintă sumar cinci dintre riturile7 despre care el avea cunoștință în timp ce pe cel de-al șaselea – Ritul Scoțian Antic și Acceptat (R  S  A  A  )8 – îl va expune detaliat prezentându-i ritualurile care erau derulate în prima jumătate a secolului trecut.
Cea de-a doua secțiune a cărții (cap. IV-VIII) este dedicată de către autor divulgării misterioaselor ritualuri ale gradelor înalte președinte de
R  S  A  A  , care de altfel, erau deja publicate la data când a apărut lucrarea sa. Rând pe rând, gradele Lojilor de perfecție, Gradul Cavalerului de Roza-Cruce, gradele filozofice (de la 19° la 29°), Gradul Cavalerului Kadosh și, în fine, gradele administrative (de la 31° la 33°) sunt prezentate sub aspect istoric, filozofic și al punerii în scenă. Desigur, simpla prezentare scrisă a ritualurilor gradelor scoțiene nu poate transmite doctrina inerentă și nici filozofia care stă în spatele acestor reprezentări. Uneori, orbit de scopul său propagandistic, Rivière comentează tendențios ritualurile și, prin aceasta, lasă să se vadă că, pur și simplu, nu înțelege raționamentul inițiatic. Așa de pildă, el nu sesizează diferența dintre realizarea spirituală ascendentă (acumularea de cunoaștere inițiatică de până la 30°) și cea descendentă, specifică gradelor administrative ale R  S  A  A  .
Și totuși, dincolo de numeroasele și evidentele carențe de cunoaștere ezoterică pe care le relevă Rivière prin expunerea sa, în carte există ceva demn de remarcat, anume acea diatribă severă pe care autorul ține să o adauge la finele lucrării sale ca pe un corolar ce se vrea a fi o sentință drastică la adresa fenomenului masonic dar și, cumva, o schiță a unui demers de redresare menit să conducă la o mai adecvată conformare a masoneriei contemporane cu tradiția inițiatică autentică. Sentința lui Rivière are ca fundament câteva premise pe care el le consideră semnificative în raport cu preceptele tradiționale esențiale; în liniile generale aceste premise care, potrivit autorului, conduc către o concluzie defavorabilă vizavi de pretențiile spirituale ale francmasoneriei sunt: (i) puternica amprenta iudaică asupra ritualurilor și simbolisticii; (ii) contradicția dintre logica Artei regală și modul comun de gândire; (iii) tendința totalitară a masoneriei în plan social; (iv) ateismul-materialist.
Trebuie amintită, totodată, considerația specială pe care pe care Rivière o arată lui Oswald Wirth ca important autor de literatură inițiatică, părinte al manualelor masonice și al conceptului de referință denumit masonism. Rivière menționează reverențios că Oswald Wirth va fi studiat sistematic …valoarea spirituală a ritualurilor…, el făcând dovada că a înțeles foarte bine …incompatibilitatea dintre spiritul antireligios […] și practicarea ritualului masonic… și, ca atare, va fi încercat să construiască masoneriei un edificiu respectabil recomandând a se prezerva cu sfințenie ritualul inițiatic tradițional. Considerația specială pe care am amintit-o mai sus nu l-a scutit pe Wirth de o percheziție umilitoare pe care o va suporta cu stoicism, în anul 1940, la reședința sa din Mooterre-sur-Blurde după ce, în prealabil, biblioteca pe care o deținea în Paris fuseseră devastată de către autoritățile germane (Wirth, p. 46).
Pe bună dreptate, Rivière insistă asupra conceptului care-l desemnează pe Marele Arhitect al Universului (M  A  A  U  ) și critică vehement inițiativa M  O  F   de a fi revocat, în anul 1877, obligația atelierelor privind deschiderea Cărții Legii Sacre (Biblia, Coranul, Vedele, etc.) pe altarul jurămintelor, desacralizarea lojilor reprezentând o gravă eroare care vine în dezacord cu doctrina inițiatică. Pentru Rivière, M  A  A  U
este …un simbol și, ca toate simbolurile masonice, el poate avea mai multe explicații.
M  A  A  U   este …Omul care, puțin câte puțin, descoperă legile cosmosului, care …inventează, cugetă, modifică, …care-l vede pe Dumnezeu în el…, este, de asemenea, …natura însăși… și, mai presus de orice, este …principiul echilibrului ce trebuie să asigure stabilitatea templului și, în același timp, să conducă ferm propriile noastre acțiuni… etc.
În finalul lucrării sale, Rivière se arată deosebit de sceptic cu privire la potențialul de restaurare a fenomenului masonic și, ca atare, formulează câteva întrebări retorice menite a sublinia această neîncredere. Care sunt originile francmasoneriei? Unde este asceza, spiritualitatea și dreapta cale masonică? Va renaște oare masoneria? Ca schiță a unui program de redresare a masoneriei, diatriba lui Rivière conține unele abordări care, în accepțiunea sa, ar putea readuce fenomenul inițiatic pe făgașul său firesc și tradițional; dintre toate măsurile preconizate, cea mai importantă ar fi reconcilierea cu Dumnezeu.

 

 

Breviar bio-bibliografic și istoric
31 iulie 1903 – se năștea la Paris Jean Marquès-Rivière9 – cel care, peste ani, avea să devină autor al cărții Ritualurile secrete ale francmasoneriei, reputat orientalist, eseist, jurnalist și scenarist francez;
1914-1918 – se desfășoară acțiunile Primului război mondial;
1919-1927 – Rivière își definitivează studiile; având o mobilitate intelectuală remarcabilă și numeroase lecturi exotice, tânărul din acea perioadă își exprimă fascinația față de budismul tibetan și față de tantrism și se dedică studiului limbilor orientale (sanscrtita și tibetana) la Sorbona;10
1928-1929 – atras de ocultism, intră în Societatea teozofică și publică articole în Revue theosofique;
1929-1930 – publică două cărți de proză fantastică11, lucrările bucurându-se de succes în epocă;
cca. 1925-1930 – este inițiat ca ucenic francmason în Loja Theba din obediența M  L  F   după care activează ca membru în acest atelier; ia contact cu opera lui René Guénon și se arată interesat de teoria acestuia cu privire la inițiere și tradiția primordială;
1930-1931 – este introdus în cercurile revistei Le voile d’Isis de către Guénon, însuși, care era pe atunci redactor-șef; Rivière publică aici câteva articole minore între care se remarcă, totuși, articolul intitulat Pericolele planurilor magice, un avertisment împotriva practicilor exorciste;
1931 – dezamagit de fenomenul inițiatic contemporan, Rivière publică un pamflet virulent intitulat Trădarea spirituală a francmasoneriei în care ia atitudine împotriva tendințelor pseudo- și contrainițiatice din vremea sa; la un deceniu de la apariție, cartea va fi republicată într-o versiune revizuită și adăugită;
1933-1936 – proaspăt revenit la religia romano-catolică, Rivière colaborează la revista Franța catolica și, apoi, la Revista intenațională a Societăților Secrete unde va publica sub pseudonim, colaborează de asemenea la Cuvântul liber (un jurnal antisemit) și, în paralel, își lansează propria revista antimasonică Les Documents nouveaux; editează, sub auspiciile Federației Naționale Catolice, mai multe broșuri cu caracter antimasonic și publică o carte denigratoare intitulată Organizarea secretă a francmasoneriei;
1936 – apare lucrarea China în lume, carte fiind premiată de către Academia franceză;
1937 – după mai multe luni petrecute în India, devine membru al Société asiatique și publică două lucrări dedicate hinduismului;12
1938 – Rivière iși publică teza de doctorat Amulete, talismane și pentacluri în tradițiile orientală și occidentală, o analiză a practicilor magice din perspectiva arhetipurilor universale;
1939 – apare lucrarea Ritualul magiei tantrice hinduse;
1 septembrie 1939 – Germania atacă Polonia și astfel se declanșează cel de-al doilea război mondial;
25 iunie 1940 – Franța a capitulat în fața Germaniei;
1940 – Rivière devine membru al unei grupări politice ultra-colaborationistă;13 în plan publicistic îi apare lucrarea Istoria doctrinelor ezoterice care îi aduce un nou premiu al Academiei Franceze;
1940-1944 – perioadă marcată de luptele dintre forțele Regimului de la Vichy și cele ale Franței Libere; în timpul ocupației germane, Rivière colaborează cu naziștii în cadrul Serviciului de Poliție a Societăților Secrete (SSS)14, fiind însarcinat, ca director general adjunct, cu propaganda antimasonica și antisemită; participă, ca scenarist, la realizarea celebrului film de propagandă Forțele oculte (1943) și organizează două expoziții itinerante de tristă amintire intitulate Francmasoneria, gropar al pacii și Evreul și Franța;
1944 – după ce Franța a fost eliberată de către forțele aliate, Rivière se refugiază în Spania franchistă;
1949 – în contumacie, este condamnat la moarte și degradare civică;
1950-2000 – viața lui Rivière intră într-un con de umbră; trăiește în Spania și evită să mai atragă atenția asupra sa; unele dintre cărțile sale, mai ales cele mai puțin polemice, sunt reeditate și traduse în alte limbi;
1950 – sub pseudonimul Le Maître Yüan-Kuang, Rivière publică lucrarea Méthode pratique de divination chinoise par le „Yi-King”;
1979-1988 – apar trei importante lucrări de orientalistică semnate de către Rivière;15
9 februarie 2000 – în vârstă de aproape nouăzeci și șapte de ani, Rivière se stinge din viață la Lyon.

 

 

Bibliografie
Dubreuil, Jean, Paul – Istoria francmasoneriei, Ed. Herald, 2021;
Etchegoin, Marie-France & Lenoir, Frédéric – Adevărata istorie a francmasonilor, Ed. Nicol, 2013;
Guénon, René – Simboluri ale științei sacre, Ed. Humanitas, 1997;
Jacq, Cristian – Francmasoneria – Istorie și inițiere, Ed. Lucman, 2005;
Ligou, Daniel – coord. – Dicționar de francmasonerie, Ed. Ideea europeană, 2008;
Oresve, Louis-Marie – Marele secret masonic, Ed. Lucman, 2010;
Pike, Albert – Morala și dogma, Ed. Herald, 2018;
Ragon, Jean-Marie – Ortodoxie masonică, Ed. Herald, 2017;
Marquès-Rivière, Jean – Trădarea spirituală a francmasoneriei, Ed. Deceneu, 2017;
Tămaș, A. Mircea – Arta regală și Francmasoneria, Ed. Aion, Oradea, 2005;
Wirth, Oswald – Francmasoneria pe înțelesul adepților săi, Ed. Herald, 2021.

 

 

Note
1 Jan A. M. Snoek, profesor de istoria religiilor la Universitatea din Heidelberg și specialist în ritualurile masonice, întocmește o impresionantă listă în acest sens (Tămaș, p. 306).
2 Sunt nominalizate, adesea, trei secrete masonice: (i) secretul operativ (al meseriei) cel care se referă la tainele unei reprezentării geometrice a realității; (ii) secretul ritualurilor folosite și al interpretării simbolisticii consacrate; (iii) secretul indicibil – trăirea directă și nemijlocită a iluminării (vederea Stelei înflăcărate), fapt ce determină o sublimă influență de natură supra-umană asupra trăitorului (Tămaș, pp. 303-304).
3 Există însă o referire la faptul că autorul ar fi avut în vederea și ritualurile obedienței Dreptul Uman.
4 Les Rituels secrets de la franc-maçonnerie d’après les archives du Grand Orient et de la Grande Loge de France și Histoire de la franc-maçonnerie française în 1941; Réglements et constitution de la franc-maçonnerie în 1943.
5 Jean-Marie Ragon, René Guénon și Oswald Wirth, de pildă.
6 Termenul rit are străvechi origini etimologice care conduc la înțelesul de ordine divină, succesiune / dispoziție predestinată, aranjament celest etc.; (lat. ritus, fr. rite, grec. aritmos – număr, sanscrit. rtam – ordine, corecție potrivit normelor religioase tradiționale); a se vedea Ligou, p. 887.
7 Ritul York, Ritul scoțian rectificat, Ritul Memphis-Misraim, Ritul mixt internațional, Ritul suedez.
8 Impus de către Jurisdicția de sud a Statelor Unite ale Americii cu sediul la Charleston și devenit internațional prin adoptarea sa de către Franța la 24 iunie 1801, R  S  A  A   se mai numește și Ritul lui Pike dată fiind contribuția majoră pe care Albert Pike o are în ceea ce privește rescrierea ritualurilor specifice (Ligou, pp. 901-902).
9 Pe numele său adevărat Jean-Marie Rivière.
10 Rivière este, o vreme, elevul profesorului Jacques Bacot (1877-1965), celebru în perioada interbelică pentru studiile sale despre India și Tibet.
11 În umbra mânăstirilor tibetane și Spre Benares. Orașul sfânt. Istoria miraculoasă a lui Li-Log, guru-ul tibetan.
12 India secretă și magia sa și Yoga tantrică hindusă și tibetană.
13 Parti populaire français – formațiune de inspirație fascistă, fondată și condusă de Jacques Doriot.
14 SSS era instalat simbolic în sediul dezafectat al M  O  F   din str. Cadet, nr. 16, Paris; începând din anul 1973, imobilul situat la această adresă găzduiește Muzeul Francmasoneriei.
15 Sainte Upanisad de la Bhagavad Gita. Introduction, commentaire et texte traduit du Sanskrit (1979), Lettres de Bénarès (1982) și Kalachakra. Initiation tantrique du Dalaï-Lama (1985).

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg