Timp de trei zile, saloanele Hotelului „Seven” din Cluj-Napoca au găzduit ultimul ciclu de „Conferințe TRIBUNA” din acest an – de altfel, mai bogat ca oricând în astfel de evenimente – semn că revista şi mişcarea de idei din jurul său „creşte” de când la conducere se află filosoful Mircea Arman. Astfel, în prezența unui numeros public, scriitori şi filosofi reuniți din toate colțurile țării şi-au lansat cărți şi au purtat discuții despre destinele literaturii şi societății – şi nu numai – în aceste vremuri aflate într-o permanentă schimbare.
Prima zi de conferințe, cea de sâmbătă, 17 decembrie, a fost dedicată filosofiei prin comunicarea, extrem de atractivă, a prof. univ. dr. Andrei Marga, „Avertismentele Şcolii de la Frankfurt”, gruparea de cercetători care a pus bazele “teoriei criticii”, începând cu anii treizeci ai secolului trecut. Totodată, gruparea menționată a fost cea care a inițiat cercetarea interdisciplinară a destinului individului în trecerea de la liberalism la totalitarism, din punctul de vedere al idealurilor liberale. Iar punctul de pornire al discuției inițiate de profesorul Marga referitor la economie a fost opera a patru savanți contemporani de talie mondială (doi dintre ei au câştigat premiul Nobel în economie – Paul Krugman şi Joseph Stiglitz – şi alți doi „se pregătesc” să şi-l adjudece – James Galbraith şi Thomas Picketti) ale căror concluzii sunt alarmante: nu există o creştere durabilă a economiei fără democrație, după cum nu e posibilă ieşirea din criză dacă nu tratăm inegalitățile sociale, idei existente în gândirea reprezentanților Şcolii de la Frankfurt. „Dacă Stiglitz şi Krugman arătau că trebuie făcut ceva pentru eradicarea inegalităților lumii de astăzi, în care unu la sută din populația lumii, alcătuită din bogați, deține peste cincizeci la sută din bogățiile sale, Galbraith avertizează că băncile au preluat, cu lăcomie, sub control societățile, iar francezul Thomas Picketti – pe baza cercetării unor documente elaborate pe parcursul a 200 de ani, în douăzeci şi două de țări – a descoperit faptul că puterea de cumpărare a cetățenilor cunoaşte o adâncire a inegalității: dacă la un procent din populația globului aceasta creşte, an de an cu 48 la sută, pentru restul de 99 la sută din populație creşte doar cu 4 la sută”, arată profesorul Marga. Apoi, vorbitorul face o descriere a istoriei de peste cinci decenii, „teoriei critice” a Şcolii de la Frankfurt, arătând că gândirea acesteia a înregistrat o evoluție, trecând prin diferite faze: „critica economiei politice” (scrierile antebelice ale lui Horkheimer, Adorno, Pollok, Marcuse, Neumann, Benjamin), „critica rațiunii instrumentale” (scrierile postbelice ale lui Horkheimer, Adorno, Marcuse), „psihologie social-culturalistă” (scrierile postbelice ale lui Fromm). În fiecare – arată profesorul – „teoria critică” a fost reformulată pe baza unor opțiuni sensibil noi şi încercând alte perspective de critică socială. De asemenea, această şcoală a avertizat, cu vizionarism, asupra problemelor majore de care omenirea trebuie să țină seama, referitor la analizele trecerii de la liberalism la totalitarism şi care au constituit materia unei abordări filosofice în scrierile ulterioare ale membrilor grupării: suprimarea inițiativei economice şi instituirea „controlului” total, eroziunea generalității legii şi deteriorarea condițiilor democrației, condiționarea şi manipularea trebuințelor, pierderea „aurei” tradiționale a artei, proliferarea de structuri caracteristice falsificate. În opinia profesorului Marga, Auschwitz–ul şi atrocitățile naziştilor din cel de-al Doilea Război Mondial reprezintă o confirmare a tezelor Şcolii, după cum tot din aceste teze s-au născut şi mişcările ecologiste, feministe care au câştigat ulterior un teren atât de important. Arată profesorul, în încheierea substanțialei sale conferințe: „Teoria critică a inclus în evoluția societăților occidentale din secolul al XX-lea argumentele unei conştiințe de sine critice, emanând din tradiția ce părea depăşită a umanismului liberal. Aceste argumente nu au putut fi ignorate. Între timp, multe şcoli filosofice au căutat să le facă față, iar cadrele teoriei critice a rămas un moment de referință în evoluția filosofiei ultimelor secole”. În comentariul său, filosoful Mircea Arman a ținut să remarce o latură mai puțin luminoasă a Şcolii de la Frankfurt – proliferarea homosexualității, LGBT etc. – în timp ce filosoful şi scriitorul Grigore Zanc a ținut să puncteze: „A fost menționat Fromm, respectiv ponderea energiei erotice din cartea sa Arta iubirii, după cum Erich Fromm este cel care vorbeşte despre dezvoltarea multilaterală – concept suprauzitat în cadrul trecutei noastre ideologii – care este elaborată şi conceptualizată. Deşi aici este vorba despre dezvoltarea multilaterală a personalității umane, cu referire la latura morală, etică, unde idealul de personalitate pe care-l găsim la Fromm este foarte aproape de cel prevăzut în cadrul eticii şi echității socialiste. Aceste idei au penetrat gândirea şi conceptualizarea gândirii româneşti – şi nu numai – într-o manieră care a devenit de-a dreptul organică şi dominantă în societatea noastră. Noi am avut câțiva paşi înaintea altora tocmai prin accesul la gândirea personalităților remarcabile ale Şcolii de la Frankfurt”.
Ziua a doua a Conferințelor TRIBUNA a aparținut poeziei, amfitrionul evenimentului fiind poetul Adrian Suciu, liderul „Direcției 9”. „Îi mulțumesc lui Mircea Arman pentru că avem ocazia să ne întâlnim atâția poeți din întreaga țară. E o sală în care, paradoxal, nu există niciun poet slab – doar poeți tineri al căror talent nu poate fi pus la îndoială”. A urmat prezentarea – făcută de poetul şi publicistul Alexandru Petria – antologiei Cele mai frumoase poezii apărută la Editura TRIBUNA. „Proiectul l-am început la Editura Adenium, acum doi ani şi cuprinde o selecție din textele autorilor, publicate în revistele literare, bloguri sau pe site-urile proprii. Selecția a fost destul de dură: fiecărui poet i-am inclus câte trei poeme dar am primit texte de la 273 de poeți şi până la final am rămas cu 30 de autori”. Din cei treizeci de poeți din antologie, câțiva se aflau în sală: Adrian Suciu, Ani Bradea, Gabriel Cojocaru, Nicolae Silade, George G. Asztalos şi Sorin Grecu. În continuare poeții au citit din creația lor, după cum urmează: Ioana Gherlinde Nicoară – cea mai tânără participantă, 16 ani, din Bucureşti, Nicolae Silade – din Lugoj, Adrian Suciu, Nicoleta Băcilă – Târgu-Jiu, Alexandru Petria – Beclean, Gabriel Cojocaru – Cluj-Napoca, Sorin Grecu – Cluj-Napoca, Cornel Rodeanu – Bucureşti, Ani Bradea – Aleşd, Ioan Pavel-Azap – Cluj-Napoca, Darie Lăzărescu – Galați, Ioana Haitichi – Cluj-Napoca, Emilia Nedelcov – Hunedoara, Bogdan Alexandru Petcu – Bacău, George G. Asztalos – Germania şi George Mihalcea – Constanța. Dacă recitalul poeților a început cu cea mai tânără participantă, acesta a fost încheiat de „decanul de vârstă” al evenimentului, scritorul şi filosoful Grigore Zanc, care a citit poezia Dacă, inclusă într-un volum aflat în pregătire, Metafore: „O, dacă nopțile-ar plăti/ Tribut câte o stea/ De câte ori mi-e dor/ Să fii/ Întru păcat a mea/ S-ar face beznă-n cer/ Şi Dumnezeu, înduioşat/ Ar lăcrima…”
Duminică, 19 decembrie, ziua a treia
Ziua de dumincă, cea de-a treia din cadrul Conferințelor TRIBUNA a fost rezervată filosofiei, prin comunicarea „Heidegger şi esența temeiului”, susținută de Mircea Arman. Acesta – traducător de altfel, alături de Dorin Tilinca al monumentalei opere a filosofului german, Sein und Zeit („Ființă şi Timp”) – a făcut o vastă trecere în revistă a ideilor heideggeriene, trecând prin istoria gândirii umane, începând de la grecii antici. „Nicolae Steinhardt a scris în „Primejdia mărturisirii” că nu e suficient ca să ştii germană ca să-l traduci pe Heidegger, fiindcă acesta are un limbaj al lui, un limbaj poetic, transpus în filosofie. Şi îi dau dreptate”… Iar ideea de bază – heideggeriană – de la care a pornit impresionanta prelegere, care a durat peste 45 de minute – a fost următoarea: omul are capacitatea de a înțelege moartea, fiindcă numai prin ea are acces la ființă şi timp şi la istoricitate – şi numai moarte ne determină să percepem timpul şi ființa umană, înscrisă în timp. Iar comentariile – vii, pertinente – i-au aparținut în special profesorului Andrei Marga, bun cunoscător al temei dezbătute, dar şi poeților prezenți la eveniment.