Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Contractul de vânzare. Scurte considerații

Contractul de vânzare. Scurte considerații

Contractul de vânzare este unul dintre cele mai des întâlnite acte juridice. Cunoscut încă din vechiul drept roman, regulile care îl guvernează au evoluat ținând cont de dinamica realităţii sociale.
Având de regulă caracterul unui contract consensual, vânzarea se încheie prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesară îndeplinirea unor alte formalități, cum ar fi întocmirea unui înscris sau transmiterea bunului. Astfel, contractul de vânzare se încheie în momentul în care părțile convin asupra bunului vândut și asupra prețului. Cel mai edificator exemplu în acest sens fiind cel în care, cumpărând alimente de la un supermarket, devenim parte în contractul de vânzare, cu toate consecinţele care decurg de aici.
Desigur, există și cazuri în care, pentru a fi încheiat în mod valabil, contractul de vânzare necesită îndeplinirea anumitor formalități, respectiv se impune a fi încheiat în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute a actului juridic. Astfel, în cazul vânzării unui apartament sau a unui teren, simplul acord de voință nu este suficient, impunându-se încheierea contractului în formă autentică, iar cel mai des întâlnit act autentic este cel întocmit de un notar public.
Contractul de vânzare este un act juridic de dispoziție, părțile, denumite sugestiv vânzător și cumpărător, dispun de drepturile acestora în mod irevocabil. De aceea, legea a instituit regula capacității depline de exercițiu, care impune ca părțile să aibă peste 18 ani și să nu fie puse sub interdicție. Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, cele care nu au împlinit 14 ani, persoanele puse sub interdicție, precum și persoanele cu capacitate restrânsă de exercițiu, cele care au vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, nu pot să încheie singure un contract de vânzare, în aceste cazuri contractul se încheie prin reprezentant legal sau cu încuviinţarea ocrotitorului legal. Desigur, de la regulile enunțate sunt exceptate contractele de vânzare, încheiate în mod curent, de mică valoare.
Încheierea contractului de vânzare dă naștere unei serii de drepturi și obligații în sarcina părților, grupate sub denumirea de efecte ale contractului de vânzare.
Principalul efect al contractului de vânzare este transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut prin simpla încheiere a actului juridic fără a fi necesară îndeplinirea unor alte formalități și fără a fi condiționată de obligația corelativă a cumpărătorului de a plăti prețul. Astfel, dacă A și B convin ca primul să vândă celui de al doilea autoturismul său pentru prețul de 10.000 lei, proprietatea este transmisă din momentul realizării acestui acord de voință, predarea autoturismului și plata prețului ținând de executarea contractului. Nimic nu interzice însă inserarea unei clauze potrivit căreia proprietatea va fi transmisă la momentul plății integrale a prețului – vânzarea cu rezerva dreptului de proprietate.
Un alt efect al contractului de vânzare este obligația de plată a prețului care revine cumpărătorului. Prețul trebuie să fie serios, determinat sau determinabil, stipulat cu intenția de a fi plătit și exprimat într-o sumă da bani. În practică, este des întâlnită situația în care, din diverse considerente, părțile stipulează un preţ mai mic decât cel real. Această practică, nu doar că este situată la limita legii, dar poate prezenta și unele inconveniente de ordin practic. În situația în care se anulează contractul de vânzare, sancțiune în temeiul căreia contractul se consideră a nu se fi încheiat niciodată, respectiv a nu fi existat, sau dacă prețul nu e plătit de cumpărător, vânzătorul poate solicita doar prețul stipulat în contract, regulile probațiunii opunându-se, de regulă, dovedirii cu martori a prețului real.
Prețul trebuie plătit la termenul convenit de părți, iar dacă părțile nu au prevăzut un termen, obligația trebuie executată de îndată, respectiv la momentul încheierii contractului. Dacă prețul nu este plătit la termenul stipulat de părți, cumpărătorul este ținut să plătească vânzătorului daune – interese moratorii, fie la nivelul prevăzut în contract, fie la nivelul dobânzii legale, în lipsa unei prevederi contractuale, scopul acestora fiind de a repara orice prejudiciu suferit de vânzător pentru plata prețului cu întârziere.
În vederea garantării acestei obligații, legea stipulează în favoarea vânzătorului un privilegiu, în cazul în care obiectul vânzării este un bun mobil. Astfel, vânzătorul unui bun mobil care nu a primit prețul va putea cere vânzarea silită a bunul mobil vândut, iar suma obținută va reveni vânzătorului, acesta din urmă fiind preferat altor creditori ai cumpărătorului. De asemenea, vânzătorul unui bun imobil beneficiază de o ipotecă legală asupra bunului vândut.
Dacă prețul nu este plătit, vânzătorul are dreptul să ceară executarea silită a creanței sale.
În acest caz, dacă contractul a fost încheiat în formă autentică, vânzătorul beneficiază de un titlu executoriu în temeiul căruia îl poate constrânge pe debitor să își execute creanța prin intermediul executorului judecătoresc, potrivit regulilor care guvernează executarea silită. În cazul în care părțile au întocmit un înscris sub semnătură privată sau în lipsa unui înscris, vânzătorul trebuie mai întâi să se adreseze instanței de judecată pentru a obține o hotărâre definitivă prin care cumpărătorul să fie obligat la plata prețului, iar ulterior, hotărârea să fie pusă în executare silită.
De asemenea, vânzătorul, poate opta pentru desființarea contractului, rezoluțiune, care produce efecte din momentul încheierii contractului, solicitând restituirea bunului vândut.
Pe lângă obligațiile prezentate, contractul de vânzare dă naștere în sarcina vânzătorului a altor obligații, care nu de puține ori și-au dovedit atât utilitatea practică cât și complexitatea, respectiv garanția pentru evicțiune, garanția pentru vicii ascunse și garanția pentru buna funcționare.
Garanția pentru evicțiune reprezintă aceea obligația a vânzătorului de a despăgubi cumpărătorul în cazul în care, acesta din urmă este lipsit în tot sau în parte, în fapt sau în drept, de dreptul de proprietate transmis. Această garanție este datorată în cazul oricărei vânzări, cu excepția vânzărilor silite și oricare ar fi obiectul vânzării. De asemenea, garanția se datorează de drept, în temeiul legii, chiar dacă părțile nu au stipulat această obligație în contractul încheiat și chiar dacă părțile nu au întocmit un înscris. Desigur, dacă părțile înțeleg să extindă sau să restrângă această garanție este necesar acordul expres de voință al acestora.
Efectele acestei garanții diferă după cum evicțiunea este totală sau parțială. Evicțiunea totală presupune lipsirea totală a cumpărătorului de proprietatea bunului vândut sau de o parte însemnată a acestuia, încât dacă ar fi cunoscut evicțiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul. În acest caz, contractul este desființat cu efect retroactiv, iar cumpărătorul are dreptul la restituirea prețului, astfel cum a fost stipulat în contract cât și la sporul de valoare acumulat până la data evicțiunii, precum și la repararea prejudiciului suferit.
Să presupunem că A cumpără de la B un autoturism în schimbul prețului de 10.000 lei, iar după un timp C revendică autoturismul vândut de B, arătând că acesta i-a fost furat. Cum este și firesc, drepturile lui C asupra autoturismului nu pot fi negate și, presupunând că acesta a făcut dovada dreptului său în justiție, fiind recunoscut ca proprietar al autoturismului printr-o hotărâre definitivă, garanția pentru evicțiune devine incidentă în raporturile dintre A și B. Astfel, B este obligat să restituie lui A prețul plătit, 10.000 lei, chiar dacă, la data evicțiunii, valoarea autoturismului era de 9.000 lei, iar în situația în care la momentul evicțiunii autoturismul avea o valoare de 15.000 lei, B va fi ținut să restituie această din urmă sumă. De asemenea, dacă pentru încheierea contractului A a efectuat o serie de cheltuieli, va putea cere restituirea acestora de la B, precum și restituirea cheltuielilor efectuate în procesul în care au fost recunoscute drepturile lui C asupra autoturismului.
Garanția pentru evicțiune este datorată de vânzător sau de moștenitorii acestuia. De asemenea, în cazul vânzărilor succesive, garanția este datorată de fiecare vânzător sau moștenitorii acestuia. Astfel, dacă în exemplul anterior, B vinde autoturismul lui A, iar acesta din urmă îl vinde lui X și acesta lui Y, în ipoteza în care Y va fi evins, acesta poate solicita garanția de la B, A sau X, precum și de la moștenitorii oricăreia dintre aceștia.
În temeiul contractului încheiat, vânzătorul este ținut să garanteze cumpărătorul împotriva viciilor ascunse, acele vicii care nu puteau fi observate la data predării, fără asistență de specialitate, de un cumpărător atent și diligent. Viciile ascunse sunt acele defecte care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea, încât dacă le-ar fi cunoscut cumpărătorul nu ar mai fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.
Dacă garanția pentru evicțiune asigură cumpărătorul împotriva unor tulburări care afectează titlul său de proprietate, garanția contra viciilor ascunse apare ca un remediu privind deficienţele legate de utilitatea economică a lucrului vândut.
Garanția contra viciilor ascunse este datorată în cazul oricărei vânzări, cu excepția vânzărilor silite, oricare ar fi bunul vândut.
Așa cum am arătat în cazul garanției pentru evicțiune, și garanția pentru vicii ascunse este datorată de drept, chiar și în cazul în care părțile nu au inclus această garanție în mod expres în contractul încheiat și chiar dacă nu a fost întocmit un înscris. De asemenea, părțile pot să extindă, să restrângă sau chiar să înlăture această garanție, aspecte care impun a fi prevăzute în mod expres în contractul încheiat.
Pentru a opera garanția pentru vicii ascunse este necesar ca viciul sau cauza acestuia să existe la momentul încheierii contractului, iar acesta să nu fie adus la cunoștința cumpărătorului, fiind irelevantă culpa vânzătorului, respectiv dacă acesta știa sau nu de existența viciului. La aceste condiţii se adaugă o condiție de procedură, respectiv ca viciile să fie reclamante într-un termen rezonabil, stabilit potrivit împrejurărilor.
Odată îndeplinite condițiile prevăzute de lege, devin incidente remediile specifice acestei garanții, cumpărătorul având un drept de opțiune între: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii; reducerea corespunzătoare a prețului; rezoluțiunea vânzării. Așa cum am arătat, dreptul de opțiune aparține cumpărătorului, vânzătorul nu poate alege un alt remediu, fără a avea acordul cumpărătorului. Aceste remedii sunt incidente chiar și în ipoteza în care bunul a pierit sau a fost deteriorat prin forță majoră. Astfel, dacă A îi vinde lui B un aparat electrocasnic care din cauza unei defecțiuni nu se alimentează cu energie electrică, iar cumpărătorul a adus la cunoștința vânzătorului într-un termen rezonabil această deficiență, vânzătorul este ținut să înlocuiască bunul chiar dacă între timp acesta este distrus de o furtună sau de o inundaţie.
Garanția pentru vicii ascunse este datorat, oricare ar fi poziția vânzătorului, respectiv indiferent dacă acesta a cunoscut sau nu existența viciilor. Dacă însă, la data încheierii contractului, vânzătorul cunoștea viciile bunului vândut, pe lângă remediile enumerate, vânzătorul este obligat la plata de daune – interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat.
Astfel, dacă B îi vinde lui A un autoturism, iar acesta are o defecțiune la motor, care face ca după o lună autoturismul să nu mai poată fi folosit, în temeiul garanției pentru vicii ascunse, B este ținut să ofere lui A unul din remediile alese de acesta, respectiv să înlocuiască bunul, să înlăture viciile sau să ofere o reducere corespunzătoare a prețului. Dacă la momentul încheierii contractului B cunoștea existența viciului și nu l-a înștiințat pe A despre acesta, va fi ținut să repare orice prejudiciu cauzat acestuia, cum ar fi cheltuielile efectuate cu închirierea unei platforme pentru transportul autoturismului defect.
O aplicație practică a acestei garanții se regăsește în cazul vânzării produselor electrocasnice, caz în care garanția pentru vicii este subordonată termenului de garanție, înăuntrul căreia viciul trebuie să se ivească. Astfel, dacă produsul cumpărat are un termen de garanție de 3 ani, este necesar ca viciul să se ivească în interiorul acestui termen, indiferent de data la care a fost constatat, ivirea viciului fiind un aspect de fapt, care urmează a fi stabilit prin mijloace de probă.
O altă garanție pentru care vânzătorul este ținut să răspundă este cea pentru buna funcționare. Spre deosebire de garanţia pentru evicțiune sau garanția pentru vicii ascunse, garanția pentru buna funcţionare trebuie să fie prevăzută în mod expres în contractul încheiat de părți.
În temeiul acestei garanții, vânzătorul este obligat, în cazul iviri oricărei defecțiuni înăuntrul termenului de garanție, să repare bunul pe cheltuiala sa. Garanția pentru buna funcționare are o durată limitată în timp, de la momentul predării și până la împlinirea termenului de garanție, fiind necesar ca defecțiunea să se ivească în acest interval de timp. De asemenea, spre deosebire de garanția pentru vicii ascunse, garanția de bună funcționare nu va fi datorată dacă vânzătorul dovedeşte că defecțiunea are drept cauză modul defectuos în care bunul a fost utilizat de cumpărător.
În temeiul acestei garanții, vânzătorul este obligat să repare bunul pe cheltuiala sa, iar dacă reparația se dovedește a fi imposibilă sau depășește termenul pe care părțile l-au prevăzut în contract pentru efectuarea acesteia, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul vândut.
Astfel, dacă A îi vinde lui B un produs electrocasnic și garantează buna funcționare a acestuia timp de 3 ani, A va fi ținut să repare orice defecțiune ivită în acest interval de timp, afară de cazul în care dovedește că B nu a utilizat bunul potrivit instrucțiunilor primite, de exemplu nu a folosit filtrele necesare sau a depozitat aparatul într-un loc necorespunzător.

Leave a reply

© 2019 Tribuna
design: mvg