Fernando Santiago (n. 1951) este un artist de talie mondială. Opera sa inconfundabilă este expusă și apreciată de patru decenii la cele mai prestigioase manifestări artistice din lumea întreagă.
A studiat la „Universitatea din Porto Rico, San German Campus”. În 1980 obține masteratul la „Universitatea de Stat din San Francisco”, California.
În 1987 studiază litografia la „Academia de Vară” din Salzburg, Austria. Obține gradul de profesor universitar în domeniul gravurii netoxice la „Universitatea din Porto Rico, San German Campus” cu profesorii Consuelo Gatay și Haydee Landing.
În prezent este profesor la „Universitatea Internațională din Porto Rico”.

Ovidiu Petca: — Dragă Fernando, mi-a făcut o deosebită bucurie reîntâlnirea cu tine, în luna noiembrie, de data aceasta chiar la Cluj, la evenimentele prilejuite de expoziția „Tribuna Graphic 2015”.
Ce impresie ți-a făcut expoziția în general …și în particular? Cum te raportezi la artiștii expozanți?

Fernando Santiago: — Eu mulțumesc pentru această întâlnire cu tine, în calitate de organizator și artist, în frumosul oraș Cluj-Napoca. Incontestabil, domnul Mircea Arman, managerul revistei Tribuna, a avut un rol important în definitivarea proiectului. „Tribuna Graphic 2015” a fost o expoziție deosebită atât în ceea ce privește ideea proiectului, cât și în finalizarea lui. Posibilitatea de a admira în fiecare an operele a 30 de graficieni foarte importanți din lumea întreagă este o realizare remarcabilă. Organizatorii au fost simpatici, primitori, iar organizarea a fost de o înaltă ținută profesională, cu materiale publicitare și un catalog pe măsura evenimentului. Tribuna Graphic a fost pentru mine o experiență profesională de neuitat și va fi mereu o amintire plăcută.

— Activitatea ta artistică se desfășoară neîntrerupt pe parcursul a patru decenii. Ești un artist apreciat în toată lumea. Ai participat la numeroase expoziții internaționale, demonstrații de artă netoxică. Poți să-mi spui câteva lucruri despre etapele creației tale, despre preocupările tale, despre temele tale preferate, rădăcinile operei tale?

— Nu am o strategie în activitatea mea artistică. Am însă o mare curiozitate care generează motivația de a obține ceva. Vrea să fiu cinstit în tot ce fac, să obțin pe această cale respectul și aprecierea peste tot în lumea întreagă, la expozițiile și workshopurile la care sunt invitat. Rădăcinile și temele mele sunt poporul meu, oamenii care îmi spun în mod indirect ce să fac, cum trebuie să mă comport. Această legatură este ușor identificabilă în ceea ce fac. Ființa umană înseamnă mult pentru mine. Magia și fantezia, amestecate cu evenimente cotidiene, reprezintă pentru opera mea elemente esențiale pe care le asamblez asemenea unui montaj teatral. Încerc să mă folosesc de ființa umană, în toate aspectele ei, ca de un personaj într-un scenariu mistic, imaginativ și îndrăzneț. Rezultatul este o combinație de adevăr și minciună. Fețele duble, imaginile duplicate, busturile cu sânii mari, ocazional disproportionați, asimetrici, reprezintă o mascaradă a existenței umane. În asemenea situații compozițiile mele sunt circulare sau neregulate ceea ce mă obligă să renunț la un cadru tradițional, dreptunghiular. Obișnuiesc să creez un contrast puternic între personajele albe, modelate discret și un fundal negru, puternic. Această discretă modelare o fac cu ajutorul unor texturi, tușe ușoare și transparente, folosind pete decorative pentru a crea senzația de mișcare, de ritm și spațialitate. Sunt adeptul exploatării, explorării spațiilor întunecate în opera mea. Îmi place să constrâng privirea spectatorului, să-i impun un parcurs prestabilit.

— Știu că ești un pictor remarcabil, că desenul face parte din preocupările tale zilnice, că ești creatorul unor cărți de artist, totuși preocupările tale sunt focusate pe grafica de multiplicare. Ai practicat toate tehnicile posibile: xilogravura, serigrafia, intaglio. Care este povestea acestui parcurs tehnic?

— Am început să predau la Universitate în anul 1979. De atunci îi educ pe studenți în spiritul viziunii mele, al experienței mele tehnice și artistice.
Ideea: soluția plastică și conținutul, esența.
Procesul creativ: soluția tehnică adecvată.
Criterii personale: autocrație.

— Lumea te cunoaște ca pe unul dintre cei mai apreciați promotori ai tehnicilor de gravură netoxică.
Ai cutreierat lumea întreagă în sprijinul acestei idei, organizând workshopuri, participând la conferințe. Ai participat la „Conferințele Tribuna” cu o prezentare, probabil pentru prima oară în România, a realizării unor gravuri folosind materiale fără riscuri majore asupra sănătății. Toate aceste metode sunt soluții personale?

— Aproape toate materialele folosite în creația artistică sunt substanțe chimice. A face o conferință „nontoxică” reprezintă pentru mine o onoare deosebită. A fost prima mea conferința susținută în România.
Evoluția și tendințele artei moderne, tehnologia, dezvoltarea economică și industrială ar putea fi factorii care duc la schimbarea exigențelor artistului în utilizarea unui nou limbaj tehnic în creația sa. Intenția artistului de azi este de a-și crea opera într-un mediu sănătos și autentic. El are acum posibilitatea de a se exprima în mod diferit. Obiectivul său principal este de a sensibiliza și de a atenționa privitorul că interacționează cu un vocabular nou, care este gravura netoxică.

— Care sunt rezultatele cercetărilor tale în acest domeniu?

— Vreau să rezolv problema tehnică cu soluții și proceduri eficiente, responsabile. Efortul meu a fost întotdeauna canalizat către realizarea unor lucrări pur creative, dar, în același timp, netoxice. Trebuie să existe o definiție clară în privința siguranței și a precauției în munca de creație, în același timp, respectul pentru mediul înconjurător și nu în ultimul rând de protecția întregii planete. Artiștii gravori gestionează imaginile prin manipulare tehnică, versatilitate și o varietate de efecte plastice, care ajută la construirea proiectului lor. Lucrul cu materiale de uz casnic nu prezintă riscuri majore pentru sănătate.

— Gravura netoxică este doar o alternativă pentru gravura tradițională sau este o cale nouă, inovativă? Intenționezi ca paralel cu demonstrațiile tale tehnice să scrii o carte despre gravura netoxică?

— Grafica în Porto Rico are o tradiție de peste 65 de ani. Avem o moștenire importantă lăsată de gravorii portoricani. Ei au creat un traseu precis pentru noua generație, o deschidere spre noi orizonturi favorabile acestor noi procedee netoxice. Gravura netoxică nu mai este un secret. Pentru mine este rezultatul, consecința unei conștiințe artistice în interiorul evoluției ființei umane. Ce să faci și cum să faci? Acestea sunt cele două argumente dezbătute zilnic, atunci când faci gravură. Majoritatea artiștilor cred în importanța procesului tehnologic în realizarea operei de artă. În definitiv, aici se află explicația efortului, a timpului și a pașilor către realizarea unei imprimări artistice. Asta în privința graficii tradiționale, vechi. Este foarte important să se cunoască toate aspectele istorice și academice ale graficii. Artiștii contemporani ar trebui să ofere publicului o experiență atractivă și o reflectare profundă a conținutului imaginilor. Preocuparea și îngrijorarea mea este că, fără cercetare și experimentare, nu poate exista o gestionare relevantă a tehnicilor în domeniul graficii. Graficianul trebuie să facă o operă de artă, în primul rând, fără constrângeri tehnice. Subliniez, grafica netoxică nu este un secret. Este singura modalitate de a te proteja, de a fi responsabil față de corpul tău, de sănătatea ta și de mediul înconjurător. Eu cred că ar trebui exploatate noi metode pentru a obține o imprimare în condiții de siguranță. Am suficiente ore de muncă, investigații și cunoștințe în domeniu, pentru a realiza plăci netoxice de imprimare, pentru a scrie o carte. Da, o voi face.

— Ești profesor la Institutul Interamerican din Porto Rico. Cercetările tale au fost puse în slujba activității didactice, în protejarea sănătății studenților, în evitarea utilizării unor materiale cum ar fi acizii, petrolul, diluanții etc.?
— Realizările generațiilor anterioare au servit drept cadru pentru a permite o transformare a metodelor de a grava, ca să îmbrace gravura netoxică forma pe care o cunoaștem astăzi. Educatorii de artă trebuie să aibă responsabilitatea de a oferi un program adecvat de predare, o instruire corectă în atelierele de gravură, în școli și în universități.
Astăzi, cred că trebuie găsită cea mai bună metodă de a explica elevului, studentului procesul tehnologic. Educatorul are responsabilitatea de a preda procedeele corecte în construcția și producția operei de artă. Studentul vine la noi în căutarea unor cunoștințe noi, experiențe noi sau pur și simplu vine din curiozitatea de a face față unui nou vocabular, cu un alt miros de cerneală, alte instrumente, pe care n-ar fi reușit să le descopere singur. Ca un educator serios, sunt capabil să motivez o persoană ca să experimenteze noi materiale, care nu prezintă un risc ridicat pentru sănătate. În ceea ce privește responsabilitățile mele ca profesor, voi oferi o pregătire, care să permită studentului respectiv să facă grafică în condiții sănătoase.
În privința metodologiei de predare, trebuie să ținem cont de materialele utilizate. Această propunere trebuie să fie valabilă, utilizată, înregistrată, ca metodă de predare în toate atelierele, școlile și universitățile noastre.

— Care sunt cei mai de seamă reprezentanți ai gravurii netoxice?

— Prima conferință de grafică netoxică a fost undeva între 1997 și 1998, înaintea apariției volumului maestrului gravor Keith Howard. Acest volum a fost realizat după intense cercetări și experimentări cu materiale netradiționale. Keith Howard este director la „Școala Canadiană pentru Gravură Netoxică”. A fost celebrat și la Universitatea din Porto Rico.
În 1995 gravorii Emma Amos și Kathy Caraccio, la New York, au inventat o tehnică nouă în domeniul gravurii netoxice, acvatinta de mătase, o invenție tehnică care a dat rezultate remarcabile. Susan Rostov și William Jung au experimentat cerneala netoxică pe bază de apă și uleiuri naturale de soia.
La ora actuală un grup internațional, de artiști de la diferite universități, duce o activitate intensă de cercetare în domeniul gravurii netoxice: Rosa și Eva Vives Figueras, Cedric Green din Anglia, Haydé Landing din Porto Rico, Mark Graver din Noua Zeelandă, Keith Howard și Susan Rostow din Statele Unite.

— Ne-am întâlnit pentru prima oară în 2014, la Alijó, în Portugalia, centrul administrativ al „Bienalei Internaționale de Grafică Douro”, manifestare unică, cu o desfășurare impresionantă, în mai multe săli de expoziție, muzee aflate în zece orașe, pe lungimea râului cu același nume. Am avut ocazia să asist la câteva demonstrații de grafică netoxică. Trebuie să-ți împărtășesc acum o constatare a mea. Am fost copleșit mai degrabă de geniul tău artistic, decât de dorința de promova modalitățile netoxice de a face gravură. La fel m-a impresionat un mic desen pe care l-ai facut cu cremă de ciocolată pe un șervețel la cofetăria „Carpați” din Cluj. Ești un artist desăvârșit.
Păsări, pești, siluete de indieni sunt teme constante în lucrările tale. Cum vezi opera ta în contextul caraibean și în contextul larg, mondial?

— Opera mea redă imagini amuzante după reguli capricioase și pline de curaj în exprimare, cu multă deschidere, fără a utiliza un vocabular strict ezoteric.
Personajele mele sunt comunicative, doresc să vorbească permanent. Sunt preocupate de problemele lor existențiale, indiferent de mediul înconjurător. Personajele mele sunt conștiente de efemeritatea existenței lor, înțeleg cât de repede trece vremea lor. Astfel se justifică o serie de gesturi efemere, asumate fără ezitare, fără tăinuire, pentru că ele trăiesc într-o realitate magică de zi cu zi.
Cadrul din lucrările mele se supune unui jargon (limbaj), neavând nicio legatură cu ipocrizia. Minciuna nu este nicidecum acțiune. Personajele mele mint, dar este vorba de o minciună provocată de realitatea existenței umane, în contexul unor situații noi, necunoscute.
Capriciul este un element dizarmonic tinzând însă către echilibru, sinceritate.
Personajele mele nu au o încărcătură magică, nu sunt fetișuri, ele sunt consecințe ale timpului și spațiului în care își duc existența.
În operele mele este vorba de un dialog între ezoteric și efemer, reflecții autentice, interpretări ale canoanelor societății de azi.
Ca o soluție tehnică, utilizez gravura netoxică pentru că pot manipula texturi, forme și linii care ating atmosfera dorită, fără a-mi afecta sănătatea.
Creația mea este motivată de gândul că adevărul este ascuns sau pe cale de dispariție.

— Există o mitologie caraibeană? Spune te rog câteva cuvinte despre arta și civilizația din Porto Rico.

— Mituri ancestrale africane și teme religioase creștine amestecate cu actualitatea politică.

— Care sunt artiștii tăi preferați? Cum vezi locul tău în arta contemporană?

— Frida Kahlo și Salvador Dalí. Opera lor se bazează pe imaginația pură. Încerc să fac același lucru ca opera mea să fie sinceră.

— Ce părere ai despre grafica din România?

— EXCELENTĂ!

— Care sunt proiectele tale viitoare?

— Să scriu o carte despre gravura netoxică. Expoziții personale în America de Sud, Porto Rico și Belgia, obișnuitele cursuri de gravură netoxică în cadrul „Bienalei Douro”, împreună cu Hugo Besard.

— Mulțumesc pentru acest dialog. Ne vom întâlni, în august, la „Bienala Douro 2016”, la expoziția comisarilor.

Interviu realizat de
Ovidiu Petca