Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Cultura contemporană între autenticitate și afirmarea falselor valori

Cultura contemporană între autenticitate și afirmarea falselor valori

O simplă privire asupra culturii române contemporane, și nu numai, ne duce cu gîndul la confuzia, de altfel susținută de politici statale neomarxiste, după care fenomenul cultural are, mai degrabă, dimensiunea divertismentului.
În ultimii mai bine de treizeci de ani, în arealul culturii europene, se face confuzia bine întreținută între acest fenomen al culturii de masă, impersonală și asimilată divertismentului și cultura genuină, un atribut al elitelor și motor al societății. Dacă analizăm lucrurile mai în amănunt, observăm că în imaginativul european s-a creat o breșă care apoi a devenit universală legată de imaginativul poietic rațional informatic și dominația nefirească a stîngii, aplatizarea valorilor, extincția culturii de vîrf și afirmarea unei pletore a diletanților și veleitarilor, a intelectualilor de stînga neomarxistă care să acapareze viața culturală, istoria și destinele națiunilor, mergînd înspre o falsificare a valorilor care iși găsește apogeul în wokeism.
Este destul de lesne de observat, mai ales în societățile occidentale, lipsa unei structuri bine determinate a vieții culturale autentice și afirmarea, cu obstinație, a falselor valori, inversarea acestora, toate legate de neo și sexomarxism, progresism și wokeism. Astfel, se pun în operă dezideratele corifeilor Școlii de la Frankfurt privind aneantizarea educației ca prim mijloc în afirmarea noii societăți comuniste. Aceste idei își au originea încă în anii de început ai secolului trecut și și-au găsit terenul propice în universitățile americane de unde au revenit în universitățile europene pe care aproape că le-au spulberat. Astăzi, accesul profesorilor la gradele universitare nu mai este rodul gîndirii creatoare materializată în scrierea de cărți care să ducă mai departe valorile genuine, ci în tot felul de participări la diferite congrese, apartenențe la diferite forme de activism social sau, mai grav, la diseminarea imposturii curentelor progresismului. Desigur, acest fapt se va oglindi în performanța intelectuală a acestora dar și în nivelul derizoriu al educației studenților, așa cum este și firesc și cum o logică simplă ne-o face limpede.
Același lucru se întîmplă și în cultura „profesionistă” unde gîngavi șefi de reviste confundă editurile cu librăriile și impostura cu performanța intelectuală, ei înșiși fiind doar niște siniștri mediocri. Este rezultatul a ceea ce comunismul românesc a sădit, odată cu politizarea culturii și împingerea mediocrităților intelectuale lipsite de gîndire creatoare, autori ai cîtorva cărticele de poezii sau cronici „la comandă” înspre conducerea unor importante reviste culturale. De aici și din universitățile căpușate, în mare parte, de ipochimeni politruci apar și academicienii care, cel puțin unii plafonați minori, te fac mai degrabă să rîzi, dacă faptul nu ar fi de plîns, atunci cînd își etalează orgoliile specifice celor care au lustruit cu asiduitate clanțe decenii de-a rîndul, au scris cărți care nu spun nimănui nimic, și nu au reușit să publice în afara granițelor decît la edituri de apartament ale românilor emigrați care, desigur, nu au avut forța să-i propulseze spre librării importante care să le vîndă „produsele intelectuale”. De aici și confuzia pe care o fac acești pigmei între edituri și librării. Dacă unii dintre cei care se vor recunoaște în aceste rînduri sunt nemulțumiți și vor avea „aritmii de orgoliu”, nu voi ezita să le dau numele în clar. Mai mult, le spun acestor ipochimeni că nu titlurile și așa-zisa notorietate contează ci cărțile și ideile care înseamnă ceva în cultura europeană. Că altfel, în țara orbilor, chiorii sunt academicieni. Repet, nu mă refer aici la oamenii de bună credință și probi din cultura română și la adevărații academicieni. În fața lor, îmi ridic pălăria!
Desigur, asemenea caractere și nonvalori nu ar fi putut apărea dacă după anii 1990 impostura și veleitarismul nu ar fi ajuns la rang de virtute și valoare supremă. Cum e normal, în imaginativul poietic european și-a făcut loc impostura egalitaristă a imaginativului poietic informatic, care nu trebuie confundat cu știința genuină. Totuși, așa cum arată și Martin Heidegger, gîndirea calculatoare al cărei aisberg este tehnica informatică a reușit, într-un timp istoric scurt, să dărîme valori construite de spiritul uman autentic de-a lungul mileniilor.
Îmi este aproape imposibil să nu mă gîndesc la Jakob Johann Üexkull și la Biologia theoretică (1926) care cu un an înaintea apariției lucrării fundamentale a lui Martin Heidegger, Sein und Zeit (1927), vorbește de teoria lumii înconjurătoare (Umwelt) și de structura ieșită din ecosistem a individului uman (Dasein) care percepe lumea mijlocit, fiind astfel singura ființă vie care se poate raporta la realitate în mod opozitiv. Din această raportare opozitivă la lume se nasc structurile de ființă și valoare ca rod al capacității imaginative apriorice și a imaginativului poietic rațional aprioric ca agens al ei.
Omul în raportarea sa genuină, mediată, la mediul înconjurător (Umwelt) care nu are într-un moment T1 caracterul lumii ci doar al subzistentului „ici-colo disponibil”(Heidegger) a creat, încă de la statuarea sa ca și ființă inteligentă și apoi culturală, o seamă de relații prin caracteristica și voința sa de existență legate de capacitatea imaginativă apriorică și imaginativul său poietic rațional aprioric care au caracterul ființei, al adevărului și al valorii. Acest T2 al comprehensibilității și afirmării voinței lui de gîndire dă fundamentul formativ al lumii care este creația sa imaginativă poietică apriorică. Prin urmare, lumea este gîndirea creatoare a omului pe care o afirmă la nivelul subiectivității și o întemeiază în ființă, adevăr și valoare. Acest lucru s-a întîmplat în istoria spiritului încă de la conturarea primelor rudimente de principii și pînă în sistemele filosofice moderne și contemporane.
Istoria omului s-a scris la acest nivel al înțelegerii mediate de conștiință și subiectivitate pînă în timpul prezent al afirmării imaginativului poietic rațional informatic ca rezultantă firească și sublimare a gîndirii calculatoare. Să vedem însă ce este această gîndire calculatoare și care este impactul imaginativului poietic informatic asupra ființării numită om.
Este un lucru de domeniul evidenței că apariția unei structuri informatice menite să „tragă la indigo” lumea, valorile și habitudinile ei, ba mai mult, să le modifice și să le aplatizeze într-o reală comunizare și decredibilizare a acestora, a făcut ca indivizi inapți pentru gîndirea și cultura înalte să căpușeze și să aducă la nivelul valorilor opiniei publice domenii ale științei și culturii care au condus înspre progres umanitatea milenii de-a rîndul.
Acest lucru nu este unul întîmplător și a dus societatea și, mai ales individul, la confuzia inerentă între societățile reale și cele informaționale, între valorile reale și cele informaționale, între ființa Dasein-ului și „neființa peșterii informatice”.
Viteza cu care s-a produs acest lucru a făcut ca el să treacă aproape neobservat iar pericolul confuziei între cele două planuri și percepția unui subiect și imaginativ terț, artificial, legate de lumea informaticii să ducă valorile umane înalte înspre abis.
Acest fapt a reverberat în structura educațională a societăților reale care tind să capete, din ce în ce mai mult, forma informațională iar realitatea mediată naturală să se confunde cu realitatea artificială a structurilor informatice. Acest fapt a și permis, de altfel, confuzia dată de trecerea mediei spre propagandă, a științei spre vulgarizarea și ideologizarea sa iar a culturii înalte spre prăbușirea în divertisment.
De acest lucru s-a profitat de către o anumită categorie de impostori și veleitari, majoritatea venind din „crema” roșie și care s-au aburcat pe diferitele catedre, instituții de cultură, sau au populat Academia Romană împinși de diferite structuri neguvernamentale îndeobște străine. Repet, și dintre aceștia, există indivizi care au scris opere de salutat și respectat, însă majoritatea au propagat mediocritatea și servilismul ajunse la rang de virtute.
Acesta este și motivul pentru care cultura și învățămîntul superior românești sunt efectiv pe marginea prăpastiei iar dacă impostorii și veleitarii de la toate nivelurile vor continua să își propage nonvaloarea în diverse publicații fără distribuție și care consumă inutil fonduri uriașe, pînă la disoluția culturii scrise românești nu va mai dura mult. Dovadă stau deja cărțile de poezie și capitole din cărți teoretice scrise cu inteligența artificială cu care, diverși ipochimeni veleitari și inculți își doresc să realizeze accesul la fonduri publice și beneficii personale nemeritate.
Din experiența proprie, pot afirma cu destulă obiectivitate că așa se petrec lucrurile și pe plan internațional și anumite structuri ideologice și economice legate de trusturile informatice globale urmăresc clar acest lucru prin propagarea intenționată a nonvalorii, a imoralității și a furtului intelectual. Toate aceste lucruri sunt tolerate și încurajate tocmai pentru distrugerea actualului sistem de valori și implementarea unui egalitarism de tip comunard și a unui amoralism care să ducă individul și societățile spre aneantizare. Acest lucru este gîndit tocmai pentru a dizolva individualitatea și a afirma colectivitatea spre un mai simplu dar amplu control al omului european, singurul care, pînă în prezent, a demonstrat creativitate științifică – mă refer aici la cercetarea fundamentală – și simț al valorilor sociale legate de independență și libertate.
În momentul cînd primitivii din „peșterile informaționale” vor cîștiga lupta cu gîndirea critică și metafizică, prin deja menționata distrugere a valorilor culturale, educaționale și științifice genuine, se va fi terminat deja cu marea gîndire europeană: filosofică, științifică și artistică! Este pînă acolo, mai puțin decît un pas.

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg