Consiliul
Județean Cluj
Cuvinte din Paris – implicare în spațiul comunitar
Anita Zărnescu Leguay
Cuvinte din Paris
Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2016
O carte racordată la problematica stringent actuală a interferențelor culturale europene propune Anita Zărnescu Leguay sub titlul vast cuprinzător Cuvinte din Paris (Editura Napoca Star, 2016). La fel de vastă e componența ei: din eseuri socio-culturale, interviuri, studii despre artă şi urbanism, relatarea unor experiențe proprii, toate înglobate într-o viziune personală despre lumea de azi, despre omul din Est şi partenerul său european. Stăruie impresia de mare sinceritate a autoarei în evocarea momentelor-cheie din periplul ei apusean şi implicarea în mari proiecte culturale europene, susținând mereu cauza României şi imaginea ei reală în lume. Părăsind Clujul natal în 2001 pentru a studia la Paris, Anita, fiica scriitorului Constantin Zărnescu, a trecut prin procesul de devenire civică şi spirituală de la statutul de „cetățean român emigrant” la acela de cetățean european cu acte în regulă în 2007. Asta fără să rupă legătura cu românitatea; dimpotrivă, cultivând-o exemplar, cu demnitate, competență şi aleasă simțire. Proiectele la care participă şi cercetarea pe cont propriu vorbesc despre angajarea întru consolidare a valorilor în spațiul european.
Interviul luat de Ion Barbu e lămuritor în multe privințe asupra activității desfăşurate şi configurează crezul autoarei de promovare a valorilor româneşti în spațiul Uniunii Europene, la 59 de ani de la impulsurile de unificare. Anita Zărnescu Leguay prezintă activitatea unor organizații interguvernamentale precum Uniunea Latină, unde se pune un accent deosebit pe diversitatea culturală şi pe specificul identitar al grupurilor etnice. Participând la conferințe ale Institutului de Relații Internaționale şi Strategice, autoarea ia pulsul dezbaterilor privind viitorul Francofoniei, adoptând o atitudine critică şi îmbinând spontaneitatea observației cu documentația şi analiza obiectivă a fenomenelor. După un excurs eseistic despre Muzeul cheiului Branly „Jacques Chirac” din Paris, de fapt Muzeul de Arte şi Civilizații ale Africii, Asiei, Oceaniei şi Americilor, inaugurat în 2006, la concurență „prezidențială” cu Bibliothèque Nationale de France (François Mitterrand) şi cu Centre Beaubourg (Georges Pompidou), autoarea ne introduce în extravaganțele urbanismului secolului XXI, descriind „oraşul de mâine” văzut prin prisma globalizării în secvența intitulată Note alarmante despre oraşul postmodern. Franța a fost decenii la rând modelul instituțional, politic şi cultural pentru România. De ce n-au urmat preşedinții României postdecembriste exemplul președinților francezi amintiți prin întemeierea unor instituții culturale de anvergură?
Rodul unei colaborări fructuoase cu revista Oraşul, unde a publicat o serie de articole informative, bine primite şi apreciate ca atare, despre oraşele devenite „capitale europene”, cartea Anitei adună aceste texte oferind posibilitatea unor evaluări socio-culturale şi de administrație locală în legătură cu centrele desemnate şi onorate cu titlul râvnit şi de oraşul nostru, dar neacordat, din păcate, în ciuda susținutei propagande revuistice. Aşadar, alături de însuflețitoarea pledoarie Cluj-Napoca şi aspirația sa de Capitală Culturală Europeană, apar însemnările detaliate despre exemplaritatea administrării fondurilor culturale în „capitalele culturale” din 2013 până în 2016. Notele autoarei sunt scurte incursiuni în istoria şi cultura oraşelor recomandate ca duble modele de europenism: Marseille (Provence, 2013), Kosice (Slovacia, 2013), Riga (Letonia, 2014), Umea (Suedia, 2014), Plzen (Pilsen) (Cehia, 2015), Mons (Belgia, 2015), Wroclaw (Polonia, 2016), San Sebastian (Spania, Țara Bascilor, 2016). Fotografiile ataşate textului întregesc informația şi sporesc interesul pentru cunoaşterea acestor spații din perimetrul Uniunii Europene.
Preluând pasiunea părintelui său pentru arta lui Brâncuşi, următoarele cuvinte din Paris vorbesc despre moştenirea şi receptarea marelui sculptor în spațiul francez şi european. Trăind de 15 ani la Paris, în arrondissment XV „Vaugirard”, „cartierul lui Brâncuşi”, Anita simte o datorie morală să meargă pe urmele sculptorului şi să scrie despre cum a rămas el în amintirea celor ce l-au cunoscut. Aici, talentului jurnalistic al Anitei i se adaugă vocația pentru evocare şi stocarea memoriei. Emoționantă şi exactă este descrierea locului unde a trăit Brâncuşi pe L’Impasse Ronssin numerele 8-11. În paginile următoare, Anita se ocupă de ultimele documente din viața şi opera lui Brâncuşi, de atelierul restaurat al artistului, „Notre Seigneur Brancusi, le Crist de Roumanie”, după cum îl numea un bătrân credincios în 1986. Despre alte prezențe culturale româneşti la Paris se ocupă autoarea cărții în secțiunea Miscelaneea. Nu lipsesc inserturile biografice, subiective, importante şi elocvente, armonios incluse în preocupările profesionale, formând un tot unitar, redând frânturi de viață ce merită consemnate şi etalate.
Bogat ilustrată şi inspirat concepută, cu aspect de album sentimental actualizat, cartea semnată de Anita Zărnescu Leguay Cuvinte din Paris oferă o imagine concludentă despre publicistica autoarei, activitate pusă în slujba dragostei pentru frumos şi pentru evidențierea valorilor româneşti în spațiul comunitar.