Anul 2016 stă sub semnul celebrării a 100 de ani de la debutul mișcării DADA și a 140 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. Cu acest prilej, în luna februarie, Galeria Galateca din Bucureşti a lansat proiectul-experiment DADA BRANCUSI. O (re)citire de Dan Mircea Cipariu & Mihai Zgondoiu. Proiectul – realizat în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române din Bucureşti, Asociația Euro CulturArt şi Asociația Culturală Neo Art România – propune recitirea textelor, creațiilor și imaginarului lui Constantin Brâncuși prin filtru dadaist. Expoziția cuprinde pictopoeme, fotografii și lucrări video și este concepută de scriitorul Dan Mircea Cipariu și artistul vizual Mihai Zgondoiu, publicul vizitator fiind invitat să participe la crearea de colaje-poem în stil Dada. În luna martie a vut loc premiera internațională a proiectului la sediul Institutului Cultural Român de la Viena, iar în luna decembrie, cei doi inițiatori şi artişti îşi prezintă programul și susțin un recital din cele șapte pictopoeme lucrate vizual și literar la patru mâini, la Galeria MB-XL Contemporary & Modern din Bruxelles (13 dec. 2016 – 8 ian. 2017), cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Bruxelles.

„Ne-am propus să recitim, în manieră DADA, gândurile și textele scrise de BRANCUSI, artistul lumii, fără diacritice, într-o manieră care a fost proteică și generatoare de idei novatoare prin manifest și prin felul în care este pus să lucreze hazardul, subiectivitatea și dicteul automat cu actul creației și chiar cu noi înșine. Astfel, o fărâmă dintr-un subiectiv lexic poetic și artistic al lui Brancusi ni se oferă celor care mai avem curiozități și incertitudini. Această recitire, trece, într-un fel spontan, de felul înțepenit, grandilocvent și iconic în care ne celebrăm marile noastre personalități artistice. Și astfel, consecvent spiritului lui Brâncuși, îl redescoperim pe un artist prin joc superior și ingenuitatea de a (re)experimenta.” (din „Manifestul” lui Dan Mircea Cipariu)
D A D A! Un cuvânt simplu, uşor de rostit, uşor de înțeles, ajuns peste noapte un curent internațional. Cum poți să devii celebru? Rostind DADA, trăind DADA, creând DADA, simțind DADA! Dadaismul a fost un curent cultural şi artistic nonconformist, îndreptat împotriva rutinei din viață, gândire şi artă, reprezentând reacția unei generații de artişti activi pe fondul istoric, social şi politic al Primului Război Mondial, o generație confruntată pentru prima oară cu aceste orori care nu dădeau semne că s-ar apropia de sfârşit. Intelectuali, artişti, refugiați politici – toți revoltații împotriva acestui conflict se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, cel care a pus bazele Cabaretului Voltaire la Zürich (Elveția era pe atunci stat neutru), la 8 februarie 1916. Acestuia i s-au alăturat, la
început, scriitorii Hugo Ball şi Richard Hülsenbeck şi artistul plastic Hans Arp, urmând apoi pictori ca românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Max Ernst şi Kurt Schwitters.
Manifestul dadaist – publicat abia în 1918, într-un prim și unic număr al revistei Cabaret Voltaire – răspundea absurdului prin absurd. Marcel Iancu scrie: “Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.” Iar Tristan Tzara va da definiția ultimă a acestui curent care a trecut dincolo de granițele Cabaretului Voltaire: „Dada se aplică la orice, dar nu este nimic; este punctul în care DA şi NU și toate contrariile se întâlnesc, nu în mod solemn, în castele filosofale, ci simplu, la colțuri de stradă, asemeni câinilor și lăcustelor… Ca totul în viață, Dada este inutil… Dada fără pretenții, așa cum ar trebui să fie viața. […] Dada se îndoieşte de tot.”
La exact 100 de ani de la primele întâlniri de la Cabaret Voltaire, Dan Mircea Cipariu & Mihai Zgondoiu propun un dialog cu B R Â N C U Ş I, în manieră dadaistă, „această (re)citire și reinterpretare de formulă DADA neironizând și nepunând în umbră opera marelui sculptor Constantin Brâncuși, cel ce a găzduit de nenumărate ori în atelierul său parizian artiști și scriitori avangardiști precum Marcel Duchamp, Francisc Picabia, Tristan Tzara, Marcel Iancu, ci, mai degrabă, subliniind prospețimea actului creator de vocație experimentală. Act ce stă, de cele mai multe ori, între hazard și contemplare sau între dicteul automat și cercetare.” (Mihai Zgondoiu)
Cei doi inițiatori ai proiectului recreează o stare de spirit, revitalizează o atmosferă, o atitudine, un elan intelectual, pledând pentru o libertate a actului creativ şi promovând invenții plastice şi verbale seducătoare, urmând însuşi îndemnul lui Tristan Tzara, după care „un vers oferă şansa de a scăpa de toate murdăriile care se agață de această limbă blestemată.” Ei aprofundează investigația artistică şi invită publicul la o experiență unică: interacțiunea cu obiectul prin participarea directă la realizarea pictopoemelor. „Coloana Rubik” (re)creată de Mihai Zgondoiu (vezi „Coloana fără sfârşit”) se profilează perfect pe poemul lui Dan Mircea Cipariu „3D. Grila de evaluare” – o maşinărie poate naşte o altă maşinărie / dar o stea nu poate multiplica / la nesfârşit / întunericul // a fi sau a avea / iată judecata / pentru care vei fi / mântuit / sau alungat // o realitate poate crea un vis / dar un suflet nu poate găsi vindecarea / decât cu un alt suflet // ne privim timid prin oglinzi / să-i vedem pe cei ce se vor dărui // o mână divină va apăsa butonul de panică / dintr-un oraş interior / până când / liniştea / ni se va ghemui la picioare…
Cuvinte-esență care (d)au viață, se materializează, capătă volum şi culoare, sunt polizate şi strălucesc metalic, asemeni statuilor ovoidale ale Constructorului Brâncuşi, rostogolite pe tăblia lustruită a unei mese de şah din lemn de măslin… Linia este dreaptă şi adâncă! Limba este articulată şi epurată! Materialul este frământat/ cioplit/ turnat până la eliberarea ideii-esențe din limitele materiei limitative şi inerte! Cuvintele îşi câştigă sensul inițial! E un joc simplu în care oricine poate intra: Renunțați la prejudecăți şi clişee! Eliberați-vă de rațiune! Lăsați-vă seduşi de iluzia eternității! Constuiți-vă propria realitate!
„Obiectele de artă sunt oglinzi în care fiecare vede ceea ce vrea să vadă! […] În artă, nu există străini! Aş vrea ca lucrările mele să fie ridicate în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat cu pietre şi morminte născute din pământ. Când nu mai suntem copii, am murit demult!” scrie Constantin Brâncuşi în atelierul său din Impasse Ronsin, visând la cine ştie ce Pasăre Măiastră, sau la vreun cocoş vestind zorile într-o ogradă largă din Hobița lui natală. În esență, totul ține de visul-zbor, de acea desprindere de material, de găsirea şi reinstaurarea ordinii în centrul „triumfului hazardului şi al anarhismului” materiei brute. Iar acolo, între istoria oficială şi memoria subiectivă, ca o adiere care abia atinge „pielea epocii”, se ridică Coloana fără sfârşit, taciturnă şi strălucitoare, nemişcată în fața incongruențelor istoriei…

Brâncuşi NU e al meu!
Brâncuşi NU e al tău!

BRANCUSI E UNIVERSAL!
DADA BRANCUSI … „două uriaşe găuri albe. O gaură dezinhibată, gata să-şi consume, fără pariu ori miză estetică, energia sa creatoare, cu o forță anarhică pe care o pune la bătaie tocmai pentru a da un sens Nimicului şi Negației. O altă gaură formată din explozia unei idei despre devenire şi despre perfecțiunea (ne)atinsă a Formei se apropie tot mai mult – grație atracției duale a universului! – de gaura hazardului, a spaimei primordiale că talentul nu e o resursă inepuizabilă. Gaura Formei, într-o fracțiune de secundă, înghite Gaura Anarhiei!” (Dan Mircea Cipariu & Mihai Zgondoiu)

Voila… Dada est feroce… de mare… lumea… Cât e goliciune în ea… echitatea… calin… absolută… Dada est… cerveau… de notre germe… dada… vous decrasse… Dada… Frumosul este… la fole… J’appele Dieu l’essence!

DUMNEZEU EXISTĂ!
© Dan Mircea Cipariu & Mihai Zgondoiu ©
Bucureşti | Viena | Bruxelles
2016 | 2017

Link-uri: http://www.agentiadecarte.ro