María Dueñas (Puertollano, 1964) nu este doar profesoară de limbă și literatură engleză la Universitatea din Murcia, ci și scriitoare afirmată, autoare a două best seller-uri mondiale: romanul de debut, Iubirile croitoresei, Polirom, 2011, 2013 (ce va să devină serial tv sub titlul Vremea curajului și a iubirii), urmat de Mision olvido, apărut tot la Polirom dub titlul Ce avem și ce uităm (2013).
Al treilea roman, La templanza, apărut sub titlul Cumpătarea, versiunea românească impecabilă fiind semnată de reputata hispanistă Ileana Scipione (Polirom, 2016, 566 p.), relatează aventuroasele încercări prin care trece protagonistul Mauro Larrea, întreprinzător de origine spaniolă, ce a făcut avere în Mexic, începând ca simplu muncitor într-o mină de argint, ca apoi să devină proprietar al mai multor exploatări miniere, nu fără să-și asume riscuri tip ruleta rusească. Mauro, acest self made man, este o personalitate distinctă și respectată în comunitatea clasei de mijloc, cum se spune. Văduv, locuiește într-o vilă impunătoare, împreună cu un exotic amerindian, Santos Huesos, distribuit în multe roluri, oricum devotat stăpânului său pe viață și pe moarte. Brusc însă cariera și bunurile protagonistului sunt amenințate de datorii, incertitudine, faliment. Mauro este mult prea încercat de soartă să cedeze și decide să joace totul pe ultima carte, cum s-ar spune, spre a nu pierde totul, și în primul rând demnitatea lui de om între oameni, tată a doi copii, mari ce-i drept, dar pe care vrea să-i vadă căsătoriți.
Primul pas este cel de a se împrumuta la un un odios și decrepit cămătar Carús cu o sumă importantă de bani, punându-și gaj vila nobiliară din Ciudad de Mexico. Suntem în veacul XIX și lumea e încă guvernată de marile puteri coloniale, aflate acum spre asfințit (Mexicul însuși a devenit o republică, coroană spaniolă abia dacă mai dispune de câteva posesiuni peste ocean, astfel că și investițiile lui Mauro pentru a repune pe picioare mina Las Tres Lunas au fost afectate grav de războiul de secesiune american).
María Dueñas pregătește pentru protagonistul romanului o lungă călătorie care începe cu Havana și se termină în Spania, în localitatea Jerez, celebră și azi datorită viilor și vinurilor sale. De la minele de argint mexicane, Mauro înfruntă lumea coruptă și violentă a neguțătorilor cubanezi, spre a ajunge la podgoriile și cramele din Jerez deținute de familia Montalvo.
Aparent romanul are o structură compozită, atestată prin scene, personaje și lovituri de teatru rocambolești tip sustragerea chiar de către Mauro, în toiul nopții, din arhiva administratorului a dosarului de proprietate asupra minelor, cu complicitatea fiicei aceluia, Fausta, incendiul de la mânăstirea maicilor augustine, sinuciderea britanicului Edward Claydon, asumarea unor false identități, expedierea în Mexic a misterioasei dar nepoftitei, transgresivei, cvasi istericei Carola Gorostiza, straniul Gustavo Zayas ce riscase totul, pierzând în acea ultimă partidă de biliard din Havana, monahia Ines Montalvo, și last but not least, întâlnirea decisivă a protagonistului cu moștenitoarea Soledad, o tânără spaniolă ce pare a fi făurită din aceeași plămadă cu inflexibilul, elegantul, seducătorul, luptătorul Mauro, în ciuda diferențelor de origine socială…
Cumpătarea, roman majoritar scris în dulcele scris clasic, excelând prin anvergura și farmecul fluenței epice, este povestea iminentei prăbușiri a unui destin uman, a problemelor emigrației, și în final, povestea unei renașteri. Chiar dacă ea se petrece în veacul XIX, este extrem de actuală. Acest incipit al unei rupturi, al unei înfrângeri subite ce va să devină motor de propulsie al evoluțiilor ulterioare, are loc și în al doilea roman al autoarei spaniole. În cartea la care ne referim, Mauro Larrea aruncă în joc forță și curaj, în tentativa de a se reconstrui. Astfel că la sfârșitul romanului nu mai e una și aceeași persoană, adeverindu-se stofa sa de învingător ce cucerește încă de la primele pagini simpatia cititorului. Unul din resorturile psihologice specifice multor episoade narate este lupta între ambiția nemăsurată și capacitatea de a te mulțumi. Așadar, nu întâmplător titlul original al romanului este La Templanza, Temperanță, Cumpătare, împrumutat numelui podgoriilor din Jerez, nume ce trimite, printre altele, la cartea de tarot Echilibrul, însemnând maturitate, încredere în sine, solidaritate, mărinimie. Ex-minerul Mauro, despre care se poate spune că este oricum dar nu cumpătat, învață această virtute odată cu întoarcerea sa în Spania. Unde, după multe peripeții, va reuși, alături de moștenitoarea podgoriilor Soledad Montalvo, să pună pe picioare afacerea vieții: livrarea la export, cu precădere în Marea Britanie și colonii, a celebrului vin de Jerez.
Călător neobosit, Mauro se transformă, nu așteaptă ca viața să-l ajungă din urmă, nu pregetă s-o întâmpine chiar el, să-i iasă înainte, să provoace hazardul și providența în acest triunghi Mexic, Cuba, Jerez. Cuba, în acea epocă, era un magnet irezistibil pentru cei ce încercau să se îmbogățească. Locuri pe care María Dueñas le preferă, le cunoaște în detaliu, fie din propriile călătorii, fie din literatura diaristică, cărți de călătorie etc. Scrisul autoarei spaniole probează o documentare cvasi exhaustivă spațio-temporală, așa cum recunoaște în interviuri, în baza unor documente, obiecte, hărți geografice ale epocii respective asupra ambianțelor și climatului, asupra fenomenelor sociale și moravurilor.
De unde și autenticitatea epică id est realismul captivant, ce nu exclude mapa istorică, etnică dar și una emotivă, sentimentală ca mod estetic. Toate acestea respiră prin porii protagonistului ce coagulează întreaga derulare a acestei story. Chiar dacă aflate în plan secund, personajele adiacente aceluia, sunt imortalizate în manieră clasică, flaubertian, prin portrete și caractere marcate de vicii sau virtuți, de lumini și umbre, obsesii sau ispite, la care se adaugă costumele sau interioarele la fel de specifice, legitimând un anume comportament sau tip de umanitate.
Bref, în urma pomenitei partide de biliard din Havana, joc de societate în care era as, bazate pe un pariu contractual, ex-minerul nostru se trezește peste noapte proprietarul unei întreprinderi vinicole situate în Andalusia, drept care traversează Atlanticul spre Spania. Aici o va cunoaște, cum am spus, pe Soledad Montalvo, posesoarea acum “deposedată” de acele proprietăți, o femeie pe cât de fascinantă pe-atât de hotărâtă și rafinată în a discerne intențiile ascunse, bune sau rele ale anturajului, inclusiv ale neașteptatului său oaspete. Evident, dincolo de afaceri, cei doi vor avea o relație de dragoste pasională. De altfel dragostea are un loc de cinste în romanul Mariei Dueñas, în cele mai varii ipostaze: între părinți și fii, (Mauro, fiul său cam nărăvaș și libertin și înțeleapta lui fiică Mariana), între prieteni, iubiri nefericite dar și tandru generoase.
Deși nu inedit, unul din multele procedee tehnice folosite de autoare este prezența statornică a dublurii lui Larrea, un fel de conștiință exterioară lui, întrupată frecvent de ex-asistentul și contabilul său Andrade, rămas în Mexic, ce îl va însoți ca o voce din off, intervenind în desele monologuri și aparté-uri ale protagonistului în timpul unor situații dificile sau înaintea unor decizii sau întâlniri de afaceri. La 52 de ani, profesoara universitară María Dueñas continuă să scrie în siajul marilor naratori ai lumii, ca și cum procedeele postmoderniste ale mileniului trei, tip Xavier Marías, n-ar exista. Și bine face.