Aburul zorilor se topește ușor sub razele soarelui care răsfață pământul înviorat de răcoarea de peste noapte. Firele de iarbă se dezmorțesc, florile își înalță corolele spre izvorul de lumină. E dimineața din pictura Olimpiei Coman-Sipeanu, cu prospețime, cu nuanțe de verde, rozuri delicate și griuri colorate și bucuria începutului de fiecare zi. Apoi amiaza vine cu străluciri de galben și auriu, într-o deplinătate a maturității creatoare, iar preaplinul se așază cumpătat și statornic în albastrul misterios și chemător al serilor. Întunericul aduce spectacolul scânteilor aurii și șoptește despre culorile toate pe care le ascunde în el.
Așa este pictura cu care Olimpia Coman-Sipeanu și-a întâmpinat vizitatorii, la sfârșitul anului trecut, pe simezele Galeriei de Artă a Filialei Sibiu a Uniunii Artiștilor Plastici: delicată, decorativă, liric meditativă, dar optimistă, cu așteptate precum și cu nebănuite profunzimi. Nu întâmplător, pictorița a propus publicului său o expoziție personală: peste 90 de lucrări realizate în ultimii ani, multe inedite, câteva incluse în personale sau colective din anii trecuți, pe care le-a considerat reprezentative pentru evoluția sa artistică. O expoziție aniversară, pentru că în 19 noiembrie 2023 vârsta artistei s-a rotunjit așa cum activitatea sa a fost împlinită într-un frumos echilibru al realizărilor personale, profesionale și artistice, gestul de reală comunicare între artist și public, de asumare a creației, a mesajului ei, de disponibilitate și interes pentru răspunsul colegilor de breaslă și al publicului iubitor de artă. Este o declarație, este o meditație și un dar. Artista și-a propus să ne coloreze ziua, să ne transmită un mesaj luminos, de bine cu titlul: Culoarea cea de toate zilele, sintagmă prin care ne-a introdus într-o lume sub semn de frumos, lumină, iubire, recunoștință și împăcare. Culoarea a fost, așadar, eroul acestei expoziții, rezultată uneori din îndelungi experimentări, din sofisticate armonizări, din surprinzătoare întâlniri sau înfruntări decorative, dar mai ales din voioase alăturări spontane, cu întreaga lor forță de expresie și sursă de energie. „Las culorile să vorbească în ton cu gândurile și stările mele, dar, în primul rând, cu imensa lor putere simbolizatoare”, spune artista. În ultima perioadă, aici se concentrează zona de libertate conștient asumată în cadrul procesului de creație. Culoarea este în tot și în toate, în ființa artistei și în felul în care simte și face artă: „Culoare înseamnă vis, speranță, zâmbet, lumină, bucurie, iubire, recunoștință, apreciere, pasiune, generozitate”, spune pictorița.
Solară, generoasă, cu convingeri profunde și principii clare, artista alege să transmită emoții pozitive printr-un statement extras din adâncul ființei sale. Activitatea de o viață desfășurată în munca de restauratoare a sfintelor icoane i-a marcat ineluctabil felul de a simți arta și modalitatea personală de-a o înfăptui. Personalitatea sa se reflectă în maniera rafinată și tihnită care îi caracterizează selecția temelor, motivelor, în modul în care eleganța și decorativul compozițiilor întâlnesc mesajul de esență simbolist spirituală și, nu în ultimul rând, în sinceritate: „în artă, dincolo de emoție, contează sinceritatea”.
Evenimentul expozițional a fost însoțit de o realizare pe măsura traseului artistic parcurs, prin realizarea elegantului catalog, un album cu caracter retrospectiv de 220 de pagini, cu 150 reproduceri color și 60 de pagini de texte, comentarii și referințe critice.
Dintr-un curriculum vitae impresionant prin calitatea și bogăția împlinirilor, alătur câteva repere relevante și pentru profilul său de om și de artistă: talentată, temeinică, tenace, cu bucuria lucrului bine făcut. Olimpia Coman-Sipeanu a absolvit două facultăți de artă, la Cluj și București; și-a susținut doctoratul în istorie-etnologie pe tema „Icoana pe sticlă – spiritualitate, artă, meșteșug”; a obținut nivelul de expert în restaurare și pictură veche românească; a desfășurat timp de mulți ani activitatea de cadru didactic asociat al Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, Specializarea Conservarea și Restaurarea Operei de Artă. Palmaresul său numără sute de participări la expoziții județene, interjudețene, naționale și internaționale. După experiența cumulată la numeroasele tabere de creație și de restaurare frecventate, în luna septembrie, a anului trecut, a inițiat propriul proiect de acest fel, prin organizarea taberei de pictură de la Sibiel, unde mai mulți artiști profesioniști au realizat creații ce vor constitui fondul de bază al unui viitor muzeu de artă contemporană. Iar bucuria de a fi fost mereu în preajma icoanelor, precum și cea de a fi predat ani de zile artă și restaurare capătă acum deplinătate prin organizarea de cursuri de pictură pe sticlă pentru persoane de toate vârstele, adevărată sursă de optimism și energie pentru ucenici și, mai ales, pentru maeștri.
Legătura cu pământul și armonia pe care o simte în mijlocul naturii, se exprimă în arta sa prin fascinația cu care se oprește asupra oricărui fir de vegetație. În forme esențializate, tulpini, frunze, lujeri bătuți de vânt își transmit prin eter vibrația muzicală. Fiecare moment al zilei, de la prospețimea dimineții la fierbințeala amiezii și pacea amurgului, are parfumul său, decupând în culorile luminii tremurul vieții. Încercând să transleze în arta sa nevăzutul, artista a descoperit în natură formele pe care le investește cu conținut simbolic pentru a înlesni comunicarea dincolo de mesajul explicit, înspre sensurile adiacente și substraturile profunde, care pot fi relevate doar prin intermediul interpretării.
Prelucrând câteva motive preferate, tablourile se ordonează în serii conectate prin lucrări inele de legătură ce mixează simbolistica șirurilor pe care le unifică în formă și sens. Magia câmpului și Spiritul grâului se încarcă de rosturi și semnificații, de la sămânță, lujer, rod, la transformare, sacrificiu și iertare, hrană și înălțare, de la hrana cotidiană pâinea noastră cea de toate zilele, la hrana euharistică – pâinea cea de-o-fiinţă. Copacul înflorit face trimitere la arborele vieții, iar răspântia, intersecția cruciformă conduce spre Crucea mântuirii și chiar florile sau luminile tainice ale nopții par să vestească evenimente sacre în ciclurile Taine din livada mea, Minuni din grădina mea și Semne magice. Interiorizări și reformulări din fabulosul repertoriu al artei și credințelor populare se iscă în Povești pe scoarțe, Prispă albastră, Memoria credinței etc.
Alăturările cromatice, fie ele armonioase sau contrastante, sunt pentru Olimpia Coman-Sipeanu prilej de bucurie și de experimentare. Albastrul, preferat în această etapă, devine semnificativ pentru momentul împlinirilor care îi asigură echilibru, liniște și liberate. Lumina, investită cu rol constructiv, înglobată culorilor, apare evidențiată pe fonduri intense. Între lumină și întuneric, încărcate metaforic, galbenul auriu sau alburile colorate țâșnesc din griuri, din negru sau albastru intens, lumină din haos, speranță din durere. Programatic sau dintr-un instinct al aspirației spre puritate, simbolul cromatic al luminii, galbenul este aproape nelipsit, așternut pe suprafețe largi sau doar în stropi de aur, într-o varietate de intensități și tonuri, în nuanțe vibrante sau în tente deschise, luminoase. Contrastele calitative îi prilejuiesc elegante modulări ton în ton, iar cele cald rece aduc o varietate de plăcute întâlniri de nuanțe. Culori proaspete, naunțe alerte și tonuri meditative, transparențe, așternute cu o pensulație delicată, susțin și adâncesc mesajul lucrărilor, croind cale de comunicare cu privitorul.
Pictura Olimpiei Coman-Sipeanu este mereu luminoasă și pozitivă, vorbește despre frumusețea vieții, despre sensurile iubirii, despre rădăcini, despre prezent și despre eternitate, despre credință, transmite o stare de bine, de încredere și speranță, argument al valorilor perene.