Consiliul
Județean Cluj
Electric Castle 2016
Audiența festivalului, pentru toate cele cinci zile ale evenimentului, a depășit cifra de 120.000 de oameni. Astfel se confirmă că în jurul Electric Castle s-a format o comunitate puternică ce apreciază muzica nepromovată la radio, dar promovată de artiști de referință ai genurilor electronică, rock, hip-hop și reggae, și înțeleg ce înseamnă atmosfera și experiența unui festival sincer.
În Ziua 0 muzica se asculta live doar la Boiler Stage, iar formația care a avut onoarea de a deschide festivalul a fost Funk’e Fetish (compusă din doi brăileni, un sucevean și o solistă adolescentă din Gherla). Formația și-a câștigat dreptul de a participa la ediția din acest an prin premiul acordat de Edmond Lenarth (managerul de booking al evenimentului internațional) la Semifinala GBOB Transilvania.
Deși aflată pentru prima dată pe o scenă atât de mare, nu am simțit emoțiile și tracul la care mă așteptam de la o trupă aflată la început de drum. Solista s-a descurcat foarte bine și a cântat natural (fără momente de ezitare), deși în momentul în care a început recitalul, soarele bătea încă puternic după ziua caniculară din toiul verii, iar gazonul din fața scenei era complet gol. Solista trebuie să învețe să comunice cu publicul (chiar dacă versurile sunt interpretate în limba engleză) și să danseze mai cu patos în centrul scenei pe momentele instrumentale. Ar fi fost indicat să se pregătească un text deosebit pentru inaugurarea ediției din 2016 a festivalului.
Ladislau Rodion a prezentat cinci compoziții în primă audiție. A trecut ceva vreme de când am fost prezent la debutul scenic al artistului, după lunga pauză muzicală prin care a trecut legenda vie a muzicii electronice autohtone. Artistul se prezintă singur pe scenă, cu un format de spectacol „showcase” în care apasă butoanele a diverse magnetofoane pentru a mixa piesele proprii, gata înregistrate, pe care le prezintă într-un mod personal cu o prezență de spirit debordantă. Este de admirat să vezi un artist luând treaba de la capăt la o vârstă înaintată – și la EC 2016 mi-a câștigat tot respectul pentru faptul că am văzut și simțit o adevărată evoluție în performance-ul artistic.
Ar mai fi de menționat recitalul neconvnțional al artistei A-C Leonte, o prezență nouă pe scena muzicală autohtonă, care combină solistica de soul și funk cu ritmuri electronice într-o manieră jazzistică. Capul de afiș al serii a fost Vița de vie.
Ziua 1
La Electric Castle 2016, Grimus a sărbătorit 10 ani de activitate aproape de orașul de unde a pornit întreaga aventură muzicală. Grimus este exemplul perfect de formație multiculturală, tipică pentru Transilvania. Momentul surpriză a venit aproape de final, când Alexandra Ungureanu a fost invitată pe scenă să cânte în duet alături de Bogdan. Se simte și se vede că formația are experiența scenelor mari de festival. Singurul minus al acestui spectacol a fost faptul că – la precizia notelor, spectacolul de visuals și dovada de profesionalism a formației –, amplasarea recitalului în program s-a făcut mult prea devreme.
Cele câteva piese pe care le-am prins din recitalul Babylon Circus au fost incendiare, prin instrumentația mai puțin obișnuită în concerte live, buna dispoziție emanată și energia pozitivă debordantă transmisă de cei doi soliști și secția de suflători tipică pentru trupele de ska punk.
Punctul culminant al serii a fost recitalul trupei cult islandeze Sigur Ros. Acesta a fost primul ei concert în România și am rămas cu impresia că multă lume prezentă la concert nu știa de Sigur Ros. Mă gândesc că mulți dintre cei care se aflau cu abonament la festival au venit la scena mare pentru atmosferă și din curiozitatea de a vedea capul de afiș al serii, dar muzica promovată de islandezi nu este ușor de digerat și necesită o anumită stare de spirit pentru a fi apreciată pe deplin.
M-am mirat să văd la un moment dat un grup mai mare de reporteri (și camere de televiziune) care s-a adunat și se agita la centrul presei… ca să descopăr că de fapt interesul mass media nu era direcționat spre evenimentul muzical-cultural anual al festivalului internațional din capitala Transilvaniei, ci spre vizita doamnei Corina Șuteu, Ministrul Culturii.
Electric Castle a susținut constant, inclusiv financiar, restaurarea Castelului Banffy, monumentul istoric ce găzduiește festivalul. Anul acesta, participanții s-au putut implica direct, făcând donații prin intermediul brățarii.
Pe lângă o scenă special amenajată pentru DJ (o discotecă în aer liber în fața castelului), cei prezenți la festival mai puteau asculta muzică electronică la orice oră din zi și din noapte la Booha Mansion.
Ziua 2
M-am dus vineri, 15 iulie, la Electric Castle, fără a cunoaște numele din programul serii și am descoperit multă muzică nouă care mi-a plăcut.
Cred că aceasta este menirea unui festival adevărat de muzică contemporană și asta face diferența dintre o serbare câmpenească organizată pe o platformă de asfalt și ciment în centrul unui oraș și un festival internațional de muzică, organizat în câmpul de lângă un sat în 2016. Dacă la asta mai adaugi un castel, un zid, o capelă, un turn cu iz medieval și o baltă în peisaj și aduci câteva elemente de divertisment în plus pentru orele lipsite de activitate pe cele șapte scene dedicate unei game diverse de genuri muzicale, ai găsit rețeta perfectă de distracție pentru tinerii de toate vârstele, pasionați în primul rând de muzică, în toiul verii.
Am sosit în această zi la Castelul Banffy cu intenția de a-i cunoaște pe concitadinii mei de la Satellites. Proiectul este activ de câțiva ani de zile, dar nu apucasem să povestesc cu Cosmin Hosz de când l-am descoperit pe scenă alături de trupa noise rock Schlitz, în 2009.
Înainte să merg la Boiler Stage, am oprit pentru câteva minute la scena mare, unde am prins o secvență din recitalul celor de la De Staat. Nu mai ascultasem trupa olandeză, dar m-a impresionat show-ul ei. Pe piesa Witch Doctor, solistul a coborât de pe scenă, a sărit gardul și s-a pus în mijlocul publicului, antrenându-l într-un cerc și dezlănțuind o horă în pas alergător în jurul lui în timp ce cânta hitul trupei. A fost efectiv fascinant să observ persoane venind de la o distanță relativ mare de scenă doar ca să intre în acest cerc de rit păgân și să se lase dus de vibrațiile muzicii în maratonul olandez.
Ascultând o oră de muzică de la Satellites, am rămas cu impresia că se experimentează cu mai multe genuri, dar că proiectul nu și-a găsit încă amprenta proprie. Au fost piese care m-au dus cu gândul la albumul Unforgettable Fire de la U2 (1984), și altele care m-au adus înapoi în prezent prin bași puternici și un zid de ritmuri electronice. În general, liniile melodice sună old school, iar asta mi-a plăcut la trupă. Lumea, destul de numeroasă, dansa pe piesele duetului, iar asta este dovada că trupa merge pe o linie dreaptă, pozitivă, dar cred că dacă tenorul ar cânta și câte ceva în limba română, muzica trupei ar avea un impact și mai mare, la festivaluri precum Electric Castle.
M-am întors la scena mare și am prins finalul recitalului unei trupe de hip hop clasic, Dilated Peoples. Aflată la bis, mi-a plăcut cum a comunicat cu publicul. Trupa din Los Angeles, care se zbate în underground, a avut un singur succes de top în SUA: This Way (o colaborare cu Kayne West și Xzibit din 2003).
Enter Shikari este altă trupă despre care nu știam nimic înainte de acest festival. Britanicii m-au dat gata din prima prin zidul de sunet pe care îl creează combinând cele patru elemente clasice pentru o trupă rock (voce, chitară, bas, tobe), la care se adugă efectele specifice anilor 2010 de backing tracks, ritmuri preînregistrate, looping-uri etc.
După ce am urmărit formațiile de la scena mare înaintea capului de afiș al serii, Paul Kalkbrenner, pot să afirm că am rămas cu impresia că Electric Castle a făcut tot posibilul să ofere câte ceva pentru toată lumea prezentă, indiferent de preferințe muzicale, iar asta este un lucru deosebit și trebuie apreciat în România anului 2016.
Ziua 3
Ziua 3 am ratat-o, în primul rând datorită ploii torențiale, iar în al doilea rând am aflat de decesul unei cunoștințe, cel mai important om din industria muzicală din Europa de Est, Dan Panaitescu (care a fost Booking Manager la mai multe festivaluri din Ungaria). Fondator al festivalului Sziget din Budapesta, a câștigat premiul „Best Line-up” la European Festival Awards din 2015. El a vizitat Electric Castle joi seara și urma să se întoarcă sâmbătă seara.
Ziua 4
După ploaia abundentă din cea de a treia seară, cea mai mare problemă la această ediție a festivalului a fost probabil hipotermia. Nu au fost puțini cei care au petrecut întreaga perioadă de festival cu cortul la castel și s-au pregătit cu un singur schimb de haine (în ideea că vor avea parte de zile caniculare și nopți de vară). Sâmbătă seara însă a plouat cu găleata mai multe ore la rând, iar într-un colț din zidurile cetății erau parcate două ambulanțe care au fost asediate de cei care au intrat în hipotermie.
Legat de programul artistic, în seara de duminică mi-am propus să fac un slalom între cele două scene de muzică live și am apucat să văd recitalurile celor de la Alternosfera (formația de rock alternativ din Chișinău, care promovează versuri în limba română și care se află pe val în România de trei ani încoace), Aria Urbană (proiectul cu versuri sociale și politice aspre de la Brașov, pe care nu am mai văzut-o în concert de aproape cinci ani de zile), Bastille (o trupă britanică aflată pe val în clasamentele internaționale de muzică alternativă) și Firma (cvartetul bucureștean care cântă în limba română și care, din punctul meu de vedere, a înregistrat albumul anului 2003). Am pierdut recitalul post-rock psihedelic, de muzică instrumentală, a irlandezilor de la God Is An Astronaut și concertul celor de la Frații Grime, duetul hip hop înființat recent ca „side-project” de către rapperi activi alături de Subcarpați, pentru că aveam interviuri confirmate în acest interval de timp, interviuri care urmează să apară în viitoarele numere ale revistei Tribuna. Capul de afiș al serii a fost Bring Me The Horizon, trupa britanică de metal alternativ, cu clape.
Aria Urbană și Firma sunt formații care prezintă o muzică atractivă și au o bază solidă de fani în întreaga țară, dar tratând muzica ca un proiect de timp liber (pe lângă slujbe) și nefăcând eforturi deosebite de-a lungul ultimului deceniu nici să își dezvolte un spectacol deosebit pentru scene mari, nici să susțină trasee constante de cântări în întreaga țară, bat pasul pe loc, și trebuie să mulțumească festivalurilor precum Electric Castle care nu le lasă să intre într-un con de umbră. Asta se datorează totodată și faptului că, în mare măsură, nu au apărut prea multe proiecte competitive în ultimii ani care să le ia locul pe scenă, ținând cont de muzica și mesajul lor în limba română.
Bastille (înființată în 2010) a fost co-headliner în această seară, dar după câteva piese, m-am retras încet de la scena mare, pentru că, din punctul meu de vedere, proiectul seamănă mult muzical cu Mumford & Sons (înființată în 2007), doar că ei cântă cu instrumentele băgate în priză.
Pe lângă muzică, la Electric Castle s-au promovat zilnic o serie întreagă de evenimente, precum un campionat de „touch” rugby sau turneul „open” din circuitul național de volei pe plajă.
Fostele grajduri ale castelului Banffy au găzduit Tech World, zona dedicată tehnologiei în care s-a putut testa și un simulator de zbor, iar pentru cei care au dorit să admire „castelul electric” dintr-o perspectivă inedită (cel puțin în primele două zile de festival, cât a permis vremea bună), lumea putea să urce într-un balon cu aer cald. Alte evenimente organizate în cadrul evenimentului care merită menționate au fost: terenul Pac Man life-show, karaoke cu heliu, meciuri de volei pentru amatori și profesioniști, big jump pe o saltea imensă, cercul de literatură și lecții de yoga.
Ca atmosferă, Electric Castle este un festival sincer, care îmi aduce aminte de primele ediții Sziget, din a doua jumătate a anilor ‘90.
Electric Castle a reușit la această ediție să adune 300 de proiecte muzicale din Europa și Statele Unite la Castelul Banffy și să promoveze o gamă largă de stiluri muzicale în fiecare zi, pe gustul tuturor. Pentru consumatorul de rând care chiar dorește să trăiască o experiență unică muzicală la el acasă, Electric Castle reprezintă o perioadă din calendar care trebuie rezervată în fiecare an.