Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Eminescu şi spiritualitatea românească din America

Eminescu şi spiritualitatea românească din America

 

 

Theodor Damian
Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu
Bucureşti, Editura Eikon, 2016

 

 

Despre Mihai Eminescu şi rolul lui în istoria literaturii şi a culturii române, s-a scris mult şi în multe feluri. Criticii au punctat anumite aspecte ce țin de domeniul lor, istoricii s-au străduit să redea contextul în care a creat, iar filosofii au scormonit în adâncul gândurilor sale, încercând să descopere un miez ce le-ar putea pricinui momente de intensă meditație. Cu toate acestea, încă mai sunt aspecte ce ar putea fi valorificate. Unul dintre ele este adus la lumină în paginile volumului părintelui-scriitor Theodor Damian de la New York, intitulat (Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu).
Personalitate importantă a diasporei româneşti americane, profesor la Metropolitan College of New York şi coordonator de programe masterale acolo, dascăl, pentru o vreme şi la Saint Vladimir’s Theological Seminary, the College of New Rochelle, dânsul este şi un scriitor cunoscut ce a publicat peste douăzeci de volume de poezie (precum: Altare – antologie de poezie contemporană româno-americană, Botoşani, Editura Geea, 2007; Calea împărăției / The door to the Kingdom, col. ,,Cultura ortodoxă”, Iaşi / New York, Editura Timpul / Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, 2000; Dimineața Învierii, col. ,,Erato-diaspora”, Botoşani, Editura Axa, 1999; Exerciții de înviere, col. ,,Poezie”, Bucureşti, Editura Universalia, 2009), eseuri filosofice (Filosofie şi literatură – o hermeneutică a provocării metafizice, ediția a 2-a, Bucureşti, Editura Fundației ,,România de Mâine”, 2009), sau teologie (Gregory of Nazianzus’ Poetry and His Human Face in It, New York, Sophia Institute – Theotokos Press, 2017; Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu, Bucureşti, Editura Fundației ,,România de Mâine”, 2008; Răsăritul cel de sus: De la naştere la Înviere, Bucureşti, Lumea Credinței, Bucureşti, 2006; Implicațiile spirituale ale teologiei icoanei, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2003; The Icons: Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion, New York, Kingston, The Edwin Mellen Press, 2002), sau a fost subiectul unora de interviuri (Trăirea în cuvânt – interviuri, cu o prefață de Aurel Sasu, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011). În plus, este exponentul militantismului cultural românesc, fiind fondatorul Institutului Român de Spiritualitate Ortodoxă din New York, afiliat colegiului mai sus-pomenit (Cf. Aurel Sasu, ,,Omul din suflet”, în Theodor Damian, Trăirea în cuvânt – interviuri, cu o prefață de Aurel Sasu, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011, p. 7), al unor periodice prestigioase precum: Lumină lină, Symposium, sau Romanian Medievalia, dar şi al cenaclului ,,Mihai Eminescu” din metropola americană.
Acesta din urmă a fost şi cel care l-a apropiat de poetul cu care sunt conjudețeni şi l-a determinat să aprofundeze anumite aspecte ale vastei sale opere. Aşa s-a născut şi volumul de față, care-şi propune redescoperirea unui Eminescu din perspectiva influențelor creştine ale operei sale. Volumul reuneşte textele conmunicărilor susținute de autor la simpozionul anual dedicat poetului român, pe care l-a organizat pe meleagurile americane. El însuşi ține să precizeze acest fapt în cuvântul introductiv:
,,Capitolele acestui volum reprezintă o parte dintre lucrările pe care le-am prezentat în decursul anilor la Simpozionul „Eminescu” desfăşurat la New York (într-un an şi la Boston, Harvard University), unele dintre ele publicate în reviste din țară şi din străinătate” (p. 14).
El este prefațat de Nicolae Georgescu (,,Mă-ngână cântul unei dulci evlavii…”, în Theodor Damian, Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu, Bucureşti, Editura Eikon, 2016, p. 5-11), care, pe lângă faptul de a preciza calitatea ştiințifică şi de a sublinia anumite atuuri ale lucrării, arată că frumusețea textelor antologizate aici de părintele scriitor consistă şi în aceea de a valorifica nu doar aspecte ale operei sale poetice, deja cvasi-cunoscute publicului larg, ci şi ale celei jurnalistice:
,,Cele 15 studii din această carte analizează aspecte ale misticii și religiozității creștine mai ales în poezie, dar cu trimiteri și la proza ziaristică” (p. 7).
Apoi, studiile, pe alocuri repetitive, după cum ține chiar Theodor Damian să sublinieze în partea introductivă (p. 14), din pricina faptului de a fi fost susținute la manifestări de profil şi adresate unui public ce nu era foarte familiarizat cu opera scriitorului român, prezintă atât aspecte ce frizează prezența teologiei ca topic general (în capitole precum: «Ideea de Dumnezeu în opere lui Eminescu», p. 17-24; ,,Pesimism şi credință în opera lui Eminescu», p. 25-30; ,,Dorul după Dumnezeu…» p. 31-40; ,,Ortodoxia esteticii morții în poezia lui Eminescu…», p. 41-48), dar şi chestiuni particulare, precum timpul, ca element creştin în poetica eminesciană (p. 79-85), influența unor pasaje biblice precum parabola fiului risipitor (p. 85-92), sau inferențele creştine din opera sa ziaristică (p. 127-136).
Dacă în majoritatea cazurilor, tonul adoptat în cadrul analizelor este unul calm, relaxat, obiectiv, lipsit totuşi de sfătoşenia specifică tagmei preoțeşti, cu care aceasta şi-a obişnuit adesea cititorii, uneori, Theodor Damian poate fi şi polemic. Fără a fi promotorul unei incisivități a fenomenului dezbaterii, el se foloseşte totuşi de această tehnică pentru a-şi argumenta necesitatea unor demersuri. Astfel, de exemplu, critică afirmația unui critic, care vorbeşte despre interpretările religioase anterioare ale Luceafărului:
,,Cu privire la posibile interpretări religioase ale Luceafărului lui Eminescu, R.C. ne spune că pe acestă temă „s-a delirat îndelung”. Dacă s-a „delirat”, asta înseamnă că s-au făcut încercări absolut gratuite, exagerate, absurde. Ca metodă de lucru însă trebuie menționat că nu e nevoie să se aducă în discuție exagerările în interpretarea operei lui Eminescu privitor la religie sau creștinism pentru a justifca apoi cealaltă extremă, adică derobarea lui totală de sentimentul religios, deci eliminarea sistematică, la nivel interpretativ, a oricărui loc unde ideile religioase, valorile creștine sunt afirmate. Metodă ieftină” (p. 150).
Dincolo de aceste aspecte polemice, de altfel întâlnite destul de rar în paginile volumului, care sunt însă scrise în mod profesionist şi dau valoare interpretărilor, lucrarea se constituie într-o frumoasă antrepriză ce îmbină critica literară cu teologia, filosofia, şi uneori şi cu istoria, dovedind caracterul enciclopedic al autorului, şi oferind o frumoasă şi incitantă lectură celor care vor să descopere un Eminescu privit prin lupa creştinismului şi a valorilor sale mistic-culturale. De aceea, nu putem decât să salutăm apariția unei astfel de lucrări şi să sperăm că autorul nu se va opri aici cu incursiunile în universul eminescian.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg