În mod hotărît, la o primă vedere, nimic din ceea ce ne este dat să trăim într-un secol al virtualismului debordant, nu are legătură cu simplitatea şi spiritul practic, aplecat spre real, al grecului trăitor atunci cînd apărea pe cerul gîndirii greceşti aurora. Mai mult, omul contemporan şi în general generațiile postbelice nu mai înțeleg nimic (1) din tot ceea ce înseamnă gîndire şi artă grecească. De aceea, temerea heideggeriană relativă la înstăpînirea tehnicii planetare şi tendința distrugătoare a gîndirii calculatoare asupra a ceea ce înseamnă omul în originaritatea sa pare să dobîndească o consistență din ce în ce mai sporită. Aşa cum afirma biologul german Jakob von Uexküll, omul prin natura sa este singura viețuitoare care trăieşte realitatea la modul mijlocit, rupt de lanțul trofic, dar acum ne aflăm în situația devenită mai gravă în care, prin progresul malefic al ştiințelor informatice, trăim realitatea la modul pur virtual, cumva la a treia mînă, prin intermediul proiecțiilor computerizate. Argumentele după care progresul ateleologic al ştiinței şi tehnicii informatice ar duce la o bunăstare şi progres al spiței şi societății omeneşti este un argument ce poate să pară valabil unor aşa-zişi scientologi limitați la propriile halucinații sau unor ipochimeni cvasitembelizați. Nu în zadar întîlnim azi savanți ultraspecializați, culmea chiar în domeniul umanioarelor, cărora dacă le vorbeşti despre cultura din care la origini chiar ei provin, privesc spre tine cu o față de impotent. Nu degeaba, aproape toate îndeletnicirile umane, de la munca fizică, la război, sex, comerț, gîndire, artă, dragoste sau chiar religie sunt sau pot fi înlocuite, servite ca surogat, consumate, trăite, prin intermediul unui interpus – computerul. Şi totuşi, chiar dacă ar fi să recunoaştem un anumit concept care călăuzeşte, de această dată într-un mod paradoxal şi amfibolic această epopee nefastă a omului contemporan, am putea să o susținem prin adevăr, noțiune care, aşa cum vom încerca să demonstrăm, călăuzeşte destinul şi tradiția lui homo europaeus pe parcursul existenței sale. Tocmai de aceea, şi situîndu-ne oarecum în răspăr față de toate orientările şi dogmele filosofice contemporane, infestate de nebunia informațională, vom încerca să regîndim această istorie a spiritualității europene în datele ei esențiale şi fără a avea pretenția unei abordări sistematice, istorice sau exhaustive, pornind chiar de la conceptul de adevăr.
Cu toate acestea, nu putem să nu sesizăm că lumea contemporană cotește de la valorile pe care le exprimam mai sus și deviază, credem noi, iremediabil spre un alt mod de percepere și raportare valorică. Este de necontestat că structura imaginativă a lumii informaționale vine să se muleze perfect pe realitatea contemporană cotidiană. Acest fapt nu poate fi negat, oricît am dori să oprim sau să blamăm această tendință. Ce înseamnă aceasta? Nimic altceva decît faptul că structura apriorică imaginativă a europeanului a inventat o nouă lume posibilă, perfect rațională și perfect viețuibilă, impregnată de alte valori, năzuințe și raportări opozitive la realitatea obiectuală ici-colo disponibilă. Acest lucru a fost posibil datorită schimbărilor petrecute în însăși structura perceperii timpului și spațiului dar și a valorilor umanismului și a moralei creștine așa cum încă de mult timp a sesizat Fr. Nietzsche. La fel ca și orice altă reprezentare și reconstruire a lumii, lumea informațională, legată de inteligența artificială și de dependențele psihotice ale iluziei rețelelor sociale, a schimbării percepției, de la cea o singură dată mediată de intelect la dubla mediere pe care o face lumea informațională prin intermediul mașinilor și a inteligenței artificiale care permit o comunicare a informației aproape instantă și aproape generală, este o lume cu conținut și valoare, chiar dacă acest conținut nu are consistența realului și a valorilor structurate de culturi bine definite, ea este totuși o realitate constituită care tinde și va reuși să înlocuiască natura ca ființare. Acest fapt implică o schimbare de esență a omului și nu doar una formală. Este evident că raportat la om și la esența sa, spațiul virtual modifică nu doar comportamente ci și valori. Iar acest lucru nu ar fi deosebit de grav dacă această anonimizare a elementului relației eu – alteritate nu ar duce la degradarea pînă la aneantizare a valorilor morale umane fundamentale precum cele de bine și rău, așa cum sunt ele prezente în fiecare cultură în parte, și la schimbarea individului uman aproape sau chiar la nivelul unei noi religii care este dictată de diversele interese, economice, politice, sociale, juridice sau de altă natură. De la speculațiile și observațiile lui Jakob von Uexküll, referitoare la comportamentele ființei umane și, în special, a animalului, lucrurile au evoluat spre o a treia realitate, cea informațională, care tinde să ia locul celei tradiționale care a fost secole de-a rîndul, milenii chiar, considerată naturală. Această înlocuire se manifestă la nivelul social dar și moral și emoțional, la cel al valorilor precum munca sau a relației interumane marcate de rigoarea moralei. Imaginativul informațional tinde să ocupe și că corupă conținutul așa-zisului imaginativ natural iar apoi să-l înlocuiască. În această perspectivă, schimbări la nivelul biologicului și al comportamentelor psiho-sociale nu numai că au apărut deja, dar ele vor evolua cu o viteză amețitoare. Trăim astăzi moartea unei lumi și nașterea alteia, diferită, dar atît de diferită încît omul cade pradă ei fără a se putea opune. Experiența celorlalte evoluții și revoluții ale conținutului imaginativ care, cum spuneam, re-crează și validează o lume, nu mai este de nici un ajutor întrucît lumea informațională este nu doar diferită dar și opusă tuturor celorlalte lumi posibile anterioare. Revoluțiile religioase și științifice, artistice sau morale și filosofice au avut pînă acum o raportare mediată doar de intelect și nu de o a treia entitate care este mașina echipată cu inteligența artificială. Și chiar dacă Markus Gabriel (2) spunea undeva că mașinile sunt proaste ca pietrele, asta nu exclude faptul că ele au operat deja modificări de esență la cea mai intimă structură a omului, la capacitatea lui imaginativă creatoare de lumi posibile raționale pe care, în acest moment, le trăiește din plin, chiar dacă dublu mediat, existînd pericolul real al substituiri ființării ici – colo disponibile, a lucrului, cu virtualul și cu valorile sale care sunt fundamentate în chiar absența lor.
Însă chiar la nivelul relației interumane manifestate prin apropieri ce țin de nivelul sensibilității, al esteticului, al reproducerii, imaginativul informațional produce schimbări dramatice. Omul se întoarce spre o abordare asemănătoare primitivului care nu mai are instituită valoarea fundamentală a familiei ca și celulă fundamentală a oricărei societăți și a reproductivității umane. În spatele unui progres comunicațional evident, al unei aparente relații de comuniune universale, se ascunde intermediarul – mașină care golește de conținut aceste valori.
Pe de altă parte, nu poate fi negată acestei noi lumi un proces de „grăbire” a timpului și de anulare a spațiului, de comprimare a lor, lucru firesc avînd în vedere că acestea nu sunt decît percepții subiective, apriorisme ale sensibilității pure.
Această rapiditate a circulației informatice este benefică cercetării științifice dar și celorlalte ramuri ale spiritului însă depărtează omul de esența sa, care este legătura indisolubilă cu lucrul, cu realitatea, chiar dacă trăită mediat prin conștiință, însă originar și autentic. Și, așa cum spunea Markus Gabriel, în lucrarea deja amintită, această formă care se creează la nivelul imaginativului și va crea o nouă lume, nu va rămîne fără efecte dramatice la nivelul biologicului.
Studii publicate în cele mai serioase reviste de specialitate endocrinologică din SUA și Europa vădesc faptul că după anul 1990 populația de sex bărbătesc, ne referim strict la cei născuți după acest an, au dezvoltat forme extreme de efeminizare prin lipsa valorilor normale ale testosteronului, astfel că un bărbat de 80 de ani născut la începutul secolului XX avea mai mult testosteron decit un tînăr din secolul XXI la vîrsta de 20 de ani, ceea ce este dramatic pentru întreaga specie umană.
Acest fapt de datorează dependenței psihice de mașină sau poate tocmai de schimbarea lumii prin intermediul acestui nou imaginativ informațional care deja a produs schimbări dramatice la toate nivelurile existenței, de la cel al alimentației la cel al conservării biologice și spirituale.
Dar tocmai de aceea sensul analizei de față, privitoare la evoluția lumilor imaginative istorice și împletirea cu cercetarea prezentelor determinări date de explozia aproape malignă a lumii informatice, nu poate fi ocolit.

 

Din volumul în curs de apariție:
Poezia, filosofia, știința și imaginativul
(titlu provizoriu)

 

Note
1 Vezi. E. R. Dodds, Dialectica spiritului grec, Meridiane, Buc. 1983, p. 19.
2 Markus Gabriel, Ich ist nicht Gehirn – Philosophie des Geistes fur das 21 Johrhundest, Ullstein, Toschenbuch, 2017.