După o „privire” generală, festivalul a fost mai bun decât celelalte ediții „reluate”, reușită ce onorează organizatorii care au făcut eforturi mari, după posibilități, să relanseze un brand de succes al României „ante-tranziție”. Participanții au avut un nivel net superior și, totuși, evenimentul nu s-a apropiat, la nici un capitol, de grandoarea, rafinamentul, eleganța și impactul mediatic intern și internațional cu care ne-a obișnuit în anii săi de glorie. Se poate afirma că sunt pe drumul cel bun, dacă elimină anumite lipsuri, ce puteau fi evitate – le vom enumera împreună cu părțile pozitive.
De la început, a surprins, neplăcut, prestația prezentatorilor: în primul rând nu aduci odrasla unui jurat, care se și laudă, imediat, că sunt „în familie la Cerb” – băiat prezentabil idem „colega de suferință” și… atât. Au citit cuminței tele-prompter-ul – nimic spontan și liber, s-au chinuit cu o singură „poantă” de spirit – El: Am numai premii unu! Ea: Doar în clasa întâi! Doar scaunele au râs! N-au șarm, nu sunt în stare să poarte o discuție, cum se cere în asemenea ocazii, și ne amintim de încântătoarele „small-talk-uri” ale inteligenților prezentatori (actori de clasă) de altădată… Dicția e zero și degeaba are el accent englezesc, dacă nu știe purta un dialog: în afară de „yes / thank you / good-bye / you are so ă-ă-ă… beautiful” n-ai auzit de la ei; nici în română n-a fost mai bine: „așa să fie / desigur / cum să nu…” Mai rău, au început să se auto-laude, cum vezi numai la români, în Europa: „Toată lumea a zis ce minunați suntem!”, iar la începutul zilei a treia au blamat întreg Festivalul „citând” din mass-media: „Prezentatorii sunt cei mai buni / salvează festivalul…” – mega-jenant! Obicei autohton: … până nu e și fudul! Pare o ridicolă modă națională: Gala de la Comedy Festival Cluj 2016 a fost penibilizată de cele patru „vedetuțe”, care tot exclamau „Vai, ce dive suntem noi!” sau la TIFF 2017: moderația și înmânarea Marelui Premiu Sophiei Loren „ajunge” pe mâna uneia ale cărei performanțe se reduc la bacalaureat și „pretenă” de câteva săptămâni / luni (ziceți-i voi cum vreți!) ale mai multor staruri îmbătrânite de peste ocean…
Alte tare organizatorice / de regie: s-au repetat sponsorii de zeci de ori, ceea ce nu se întâmplă la nici un alt festival din lume! Ricky Dandel, însă, ne-a încântat cu șarmul și discursul inteligent, netransmis fiului (cei doi aleși cu pile: e mult mai rău decât înainte de 1990!) care „deține” numai două mimici, că strigă (ca la bâlci) un restaurant sponsor sau numele elegantei concurente: serios-scrobit după care un rânjet lat! Marele lor „aport” a fost că au purtat elegantele costume Cătălin Botezatu. Însă trebuie „amendat”: rochiile ei, tip „crinolină” secol 19, s-ar fi potrivit la baluri retro, al Valsului din Viena sau Carnavalul venețian.
Concurenții au fost tineri, dar media de vârstă a spectatorilor peste 50! Nici nu se putea altfel cu recitaluri de rock second-hand marca Ștefan Bănică jr. sau Corina Chiriac care nu mai e „în voce” și nici la 25 de ani nu „sălta din pantofi” publicul cu stilul ei apretat-cuminte – Gică Petrescu era un adolescent comparat cu ea! Are emisiuni bune la tv, dar un recital la Festival e altă dimensiune! Ultimele două cunoscute hituri ale ei au mai mișcat spectatorii: Strada Speranței și charliston-ul Nostalgia. Și Irina Rimeț – of ! Optic: parcă a aterizat pe scenă mutanta unei gărgărițe uriașe care și-a pierdut punctele (în trafic?)! Prima melodie a plăcut, instrumentație excelentă, dar a doua / a treia… sună la fel, textul diferă – vorba unora: Bă frate, tot aceeași melodie – te plictisești! Iar Ronan Keating e departe de ce a fost odată… Aplauzele au fost și ele… căldicele. Ce vedete internaționale, ce voci și personalități au fost o dată (rămâne ca niciodată?!) pe scena Brașovului! Trebuie ceva original, ca Nightlosers, care să ridice publicul în picioare, să scrie, încântată, mass-media internațională…
Cei care au salvat, cu adevărat, festivalul au fost concurenții: voci și interpetări foarte bune. Din nefericire, altă mare și nepermisă greșeală: vocalul a fost, uneori, slab în raport cu orchestra! Specialiștii de la pupitrul de mixaj n-au făcut verificări înainte, cum se aude din public?! Noroc că s-au „inventat” tot felul de premii, altfel ar fi fost, pe drept, frustați. Apropo, premii: hai că unul îl prezintă primarul Brașovului (măcar a vorbit scurt și la obiect), dar nu politizezi aducând Ministrul Culturii, un Preș de Consiliu Județean (conferință de partid?!), nu-ș ce tipă de la un sponsor… – „un aer” de Cântarea României la Casa Sindicatelor, unde vorbea și derectorul fabricii de conserve de pește (acum a lu’ Pește!) din Ciocănești! Ce să mai zicem de „cuantumul” premiilor: 1.500-2.500€ – asta-i cheltuiala zilnică a unui filantrop brașovean! 25.000 Marele Premiu – să fim serioși: cu suma asta nu va ieși niciodată din nivelul Festival de mâna a patra! Se mai poate comenta cine-ce a luat, dar Marele Premiu a fost bine meritat: Eliza Q are voce, știe să o pună în evidență, interpretare trăită emoționant. Apropo: e italiancă și se spune cum se scrie, nu maimuțăreala anglizată, să „admirăm” „prănaunseișăn”: Ilaiza. În schimb, incapacitatea de comunicare și dialog a prezentatorilor cu premianții a dat un gust amar, totul căzând în clasa inferioară a lui „ne-grăbim-nu-știm-mai-mult”. Prețul biletelor e piperat, luând în considerație raportul prestație-realitate, mai ales că majortatea a stat în picioare, iar piața e mică pentru acest gen de evenimente. Din fericire, au fost și momente de valoare internațională: recitalul în rafinat stil francez al cântăreței franco-belgiene Victor Laszlo (cunoscută mai ales cu hitul Breathless – 1987) sau al Loredanei Groza. Cu ele și Ricky Dandel au mai făcut parte din juriu președintele Vasile Şirli (a compus 28 de ani muzică pentru Disneyland Paris) şi cantautorul italian Erminio Sinni.
O evoluție impecabilă a oferit Big Band-ul Radio România și Orchestra Operei din Brașov conduse de Ionel și Andrei Tudor, scenografia cu efectele de lumină și media digitală. Sperăm că aceste deficiențe grele vor da de gândit organizatorilor și vor apela la consilieri de imagine și strategie profesioniști, dacă vor să egaleze stilul, eleganța și performanțele edițiilor consacrate ale Cerbului de Aur.