Născut la Sadova, în județul Dolj, stabilit apoi în orașul Motru din Gorj, Florin Preda-Dochinoiu vine pe tărâmul artei după studii juridice aprofundate și o carieră în domeniul dreptului. Apropierea de lumea plasticienilor este dublată însă, dincolo de talentul său incontestabil, de un masterat în arte vizuale la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova. Cu alte cuvinte, artistul, rațional și organizat după cum impunea prima profesie, consideră eficientă trecerea în altă „tabără” doar girată de studiu. Atitudine cu atât mai lăudabilă, cu cât lucrările sale de grafică și pictură vădesc un har înnăscut și o simțire artistică de mare profunzime.
Începând cu anii 90 și până în prezent a avut numeroase expoziții personale și de grup, în majoritatea orașelor din țară, dar și în străinătate, precum Cahul și Chișinău în Republica Moldova, Ljubljana în Slovenia, sau dincolo de ocean în Los Angeles, California. O activitate bogată a artistului este și aceea de ilustrator de carte, aproximativ cincizeci de apariții editoriale beneficiind de contribuția sa grafică.
Florin Preda-Dochinoiu este fondatorul și organizatorul Salonului de pictură „Arte Mici”, deschis artiștilor români de pretutindeni și celor din Republica Moldova, cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani, după cum se precizează în titulatura evenimentului, cu treisprezece ediții realizate până în prezent. O activitate prin care, pe lângă de faptul că li se oferă acestor copii talentați șansa de manifestare într-un cadru competițional de excepție, se identifică timpuriu înclinațiile artistice deosebite, care astfel pot beneficia de sprijin adecvat în dezvoltarea lor pe tărâmul artelor plastice.
De-a lungul timpului, graficianul și pictorul Florin Preda-Dochinoiu a fost frecvent recompensat cu premii, diplome de excelență și alte distincții, lucrările sale aflându-se în colecții din țară și străinătate.
În selecția care ilustrează numărul de față al Tribunei, găsim o paletă variată de abordări, reprezentativă pentru toate etapele creației artistului. Lucrările, fie că sunt de grafică sau pictură, realizate cu tehnici diferite (uleiuri sau vopsele acrilice pe pânză, hârtie sau polipropilenă, tuș, peniță, baiț pe carton etc.), conviețuiesc armonios sub umbrela suprarealismului. Compozițiile lui Florin Preda-Dochinoiu „frapează” prin „îndrăzneala imagistică”, spunea unul dintre comentatorii săi (Ovidiu Ghidirmic, în prefața albumului florar, 1999), înscriindu-se în „sfera artei fantastice și suprarealiste”. Părere menținută peste ani și de alte voci critice, ca de pildă cea a lui Pavel Șușară care afirma în 2018 că lucrările artistului „unitare stilistic și cu o sursă bine stabilizată a imaginarului, se înscriu în spațiul mare al suprarealismului, dar nu al unui suprarealism crescut pe tulpina contorsionată a academismului, ci pe aceea, organică, a unei trăiri poetice a realului, a unei meditații existențiale suficiente sieși”.
Iar trăirea poetică nu-i era nicidecum străină, aflându-se în genele familiei sale, fratele, Constantin Preda, fiind cunoscut ca un poet de mare talent. Și cum Ut pictura poesis, Florin Preda-Dochinoiu, după o perioadă de tatonări și căutări pe plaiurile poeziei scrise, și-a călăuzit eforturile spre o altfel de exprimare a înzestrării sale artistice, conturând în linii, forme și culoare o poezie a vizualului. Arta sa, vie, expresivă, dinamică, creionând o față a lumii în care trăiește și se manifestă creatorul său, excelează în compoziție. Artistul dovedește o înzestrare aparte pentru redarea formelor în mișcare, pentru gruparea lor în compoziții stranii, cu trimitere la imaginar și oniric. Desenul său, baza oricărei creații, fie că este vorba de grafică sau de pictură, exprimă formele în plenitudinea și densitatea lor, ceea ce le creează o însușire monumentală. Altfel spus, lucrările reclamă o structură grafică pe care se clădește ideea, tema, inclusiv acea soliditate a formelor pe care, de cele mai multe ori, artistul nu o sacrifică intensităților de culoare. Lucrările de grafică sunt nuanțate uneori în tonalități calde de baiț ceea ce face armonioasă trecerea spre cealaltă zonă în care se manifestă artistul, pictura.
General vorbind, cromatica sa este luminoasă, înviorătoare, cu preferințe pentru nuanțele de albastru-senin sau galben-solar, chiar și în compoziții cu accente de sobrietate cromatică (precum Traducere românească). Lumina, în aceste lucrări, nu este o modalitate a culorii, nici un element de contrast, este mai mult o însușire a tonului, o valoare care sensibilizează materia pe care artistul o stăpânește nu prin forță, ci prin înțelegere, intrând în logica firească a lucrurilor, în miezul tainelor care le compun. În puținele lucrări de peisaj (și e o pierdere, din punctul meu de vedere, această parcimonie, a se vedea în acest sens Peisaj din Austria) Florin Preda-Dochinoiu pictează larg și viguros, cu pastă groasă modelată în straturi pline și masive pe pânză, ce capătă relief prin contrastul de lumină și umbră, îndeosebi în tonalități reci.
Toate lucrările trădează un proces de elaborare complex, fiindcă artistul nu se mulțumește să surprindă un aspect fugar al realității. El caută să pătrundă cât mai adânc un adevăr al vremurilor, o semnificație, o idee, cu o forță de comprehensiune cât mai mare. Arta lui Florin Preda-Dochinoiu este în primul rând o meditație asupra lumii în care se manifestă, a vieții cotidiene sub toate aspectele ei. Spre exemplificare, găsim lucrări care conțin coduri QR, sau o celebră „Declarație pe propria răspundere”, din vremea recentei pandemii de coronavirus, peste care s-a interpus un Ex libris. Pentru exprimarea acestor realități, plasticianul operează cu alegorii și metafore, împlinind destinul primordial al creatorului, anume acela de a lăsa mărturii asupra vremurilor sale.
Trăitor pe plaiuri gorjene, artistul nu avea cum să nu fie inspirat de spiritul marelui său înaintaș. „Eu nu creez păsări, ci zboruri” – obișnuia să spună Constantin Brâncuși. Obsesia zborului, metaforă a libertății, o găsim frecvent și în arta lui Florin Preda-Dochinoiu, multe lucrări purtând ideea în chiar titlul lor: Cheia libertății-zborul; Zboruri de pus la suflet; Zboruri îmblânzite de săbii etc. De altfel lucrarea purtând titlul Auzi cum foșnește veșnicia? este un omagiu pe care artistul aduce i-l aduce lui Brâncuși, un portret al maestrului.
Printre temele abordate de Florin Preda-Dochinoiu sunt și cele spirituale, privitorul observând deseori presărate simboluri biblice: cruci, coroană de spini, giulgiu, răstignire, aripi etc. Apropierea de o dimensiune spiritualizată a lucrărilor cere publicului spectator eliberarea de rutină și prejudecată. Artistul, încă aflat la o vârstă tânără a creației sale, se află în plin proces de rafinare, de filtrare a universului său inspirațional. Sunt sigură că în viitor creația sa va solicita tot mai mult un public cunoscător. Arta lui Florin Preeda-Dochinoiu nu este una populară și nici nu tinde spre această zonă. Ea cere o aprofundare și, la fel ca orice creație adevărată, nu folosește un limbaj banal, curent. Are, așadar, toate premisele pentru a urca înaltele culmi ale desăvârșirii.