Cu siguranță, în 1754, Jean le Rond d’Alembert nu se aștepta ca ideile expuse în lucrarea Dimensiuni să devină, peste două secole, piatra de temelie a unui proces științific menit să destăinuie misterele universului, ale vastului spațiu care ne înconjoară. Această putere a nevăzutului și neștiutului, prin capacitatea sa de atracție, marchează nu numai domeniul științelor, dar și mintea umană însetată după lumea ascunsă din jurul său și dimensiunile nevăzute ale lumii noastre, unde regulile sunt răsturnate, iar confortul oferit de cunoaștere este dărâmat. Bariera dintre lumea vizibilă și cea necunoscută devine perforată de mintea umană dornică să găsească răspunsuri la cele mai profunde întrebări ale existenței sale. În această căutare, intelectul uman încearcă să ofere nu numai răspunsuri, dar și reprezentări vizuale ale acestui necunoscut, fie prin procesarea informațiilor oferite de echipamentele tehnologiei moderne, fie prin expresii artistice menite să creeze o formă fizică unui univers intern complex și profund. Este o luptă colosală între intelect și vastele planuri fizice și spirituale ale universului nostru, unde de multe ori exploratorul reușește să vadă prin ceață țărmurile pământului mult căutat, dar niciodată nu reușește să pună piciorul pe nisipurile sale. O minte cizelată și un spirit puternic va vedea, în majoritatea cazurilor mai mult decât omul de rând. Artistul, asemenea omului de știință, pornește într-o călătorie unde destinația este conturată în harta sa mentală, însă niciodată nu va fi sigur că a ales calea potrivită sau că acest voaiaj va avea succes.
Ovidiu Avram este un călător și temerar care prin propria voință, marcată de dorința de descoperire și cartografiere, a pornit pe un astfel de drum în căutarea unor comori ascunse de către universul invizibil din spatele formelor tridimensionale. Creația sa artistică este marcată de îmbinarea imaginilor fizice cu o narațiune complexă a unei lumi lipsite de formă fizică. Fiecare obiect, fiecare concept ascunde mai mult decât poate oferi percepția vizuală umană, complexitatea gândului și a cuvântului de multe ori creează în sine un univers, unde formele de expresie umană cunoscute nu pot descrie sau acoperi semnificația reală în totalitate. O zeitate, o sirenă sau o locomotivă ascund, de multe ori, în spatele cuvântului în sine o întreagă narațiune interpretată și interpretabilă din mai multe perspective. Acest univers este unul al jocului în care forma fizică va căpăta o esență spirituală mai profundă decât o percepem la prima vedere. Este un plan al mentalului uman, similar cu cel al teseractului din domeniul fizicii, unde adăugarea unei noi dimensiuni deschide poarta spre un univers nou, unde provocările răstoarnă regulile existente și creează un cadru de gândire terifiant, dar provocator. Din această perspectivă, universul artistic al lui Ovidiu Avram este unul marcat de complexitatea întrebărilor și răspunsurilor, care de multe ori reușesc doar să zgârie suprafața esenței și care, prin îmbinarea formelor și culorilor, ne oferă o incursiune într-o lume fascinantă, marcată de provocări spirituale și orizonturi spre un univers ascuns. Sirena, Afrodita, vaporul sau trenul devin astfel expresiile fizice ale unei narațiuni care prin complexitatea ei creează falsa iluzie a unei înțelegeri depline a actului de creație. De fiecare dată când privești o lucrare a artistului, descoperi câte un element nou, o tranziție de culoare, o linie care îți deschide poarta spre o nouă interpretare și te atrage și mai adânc în profunzimea spirituală a creației artistice. Suprarealismul lui Ovidiu Avram este unul complex, marcat de dorința de a oferi ceva nou, de a expune frământări umane, de a oferi o incursiune într-o lume spirituală complexă și periculoasă. Cu fiecare pas pe care îl faci spre a înțelege esența creației, obții răspunsuri la întrebări, însă de fiecare dată se deschide o nouă ușă spre o încăpere spirituală neexplorată, dar fascinantă. Curiozitatea umană și dorința de a cartografia cât mai mult din lumea nevăzută a spiritului uman devine astfel o călătorie de o viață, o călătorie pe care artistul a cutezat să pornească cu mult timp în urmă. Chiar dacă prin acest demers temerar artistul și privitorul nu vor reuși să pună piciorul pe malurile tărâmului necunoscut, să descopere misterele universului ascuns, călătoria în sine va reprezenta nu numai o provocare, dar și o experiență care, în sine, reprezintă o recompensă pentru spiritul uman infinit, dar încătușat într-o formă fizică fragilă și efemeră.
Ca orice spirit liber, artistul transpune pe suprafața de lucru imaginea unei lumi printr-o diversitate de tehnici și metode vizuale, care au menirea să ofere acuratețe și formă gândului profund și complex. Nu trebuie să ne mire din această perspectivă lumea spirituală a lui Ovidiu Avram, care este marcată de o sete de cunoaștere și explorare rar întâlnită, unde forma în sine nu are o greutate adevărată dacă esența din spatele acesteia nu este analizată și explorată cu meticulozitate. Nimic nu este lăsat la voia întâmplări, nimic nu este poziționat pe locul său din cadrul ansamblului fără un scop sau un rost bine definit, imaginea finală capătă sens și devine un întreg doar dacă este privită din perspectiva complexă a formei secondate de spirit.
Lumea de pe suprafața pânzei devine una vie, unde trecutul și prezentul se întâlnesc, oferind o imagine în care jocul ideilor și al formelor se îmbină într-un dans profund, marcat nu doar de existența unei componente materiale, ci și a uneia imateriale, astfel dualitatea dintre acestea două creează un echilibru și oferă sens creației artistice.