Pe 26 ianuarie, anul acesta, Grigore Zanc, cunoscută personalitate culturală, dar și politică a României post-decembriste, prieten apropiat al Revistei noastre, membru în comitetul administrativ și consultativ al Tribunei, își serbează ziua de naștere.
Născut în 1940, în localitatea Șigău, județul Cluj, Grigore Zanc a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, ulterior obținând titlul de Doctor în filosofie. A urmat apoi o carieră universitară, fiind, din 1990, conferențiar la Catedra de Filosofie din cadrul aceleiași universități.
După Revoluție s-a implicat în politică, îndeplinind funcția de Prefect al județului Cluj, în perioada august 1990 – august 1996. A demisionat din această funcție pentru a o ocupa pe aceea de Ministru al culturii, din august până în decembrie – 1996. A fost senator de Cluj, pe listele Partidului Social Democrat, în legislatura 2000-2004, în 2004 fiind numit de către Parlamentul României ca membru al Consiliului Național al Audiovizualului, cu mandat până în anul 2010. Pentru activitatea sa a fost distins cu numeroase titluri și medalii în țară, dar și în străinătate, unul dintre acestea fiind titlul de Cetățean de onoare al orașului Spartanburg, Carolina de Sud (SUA), în anul 1991.
Carierei de dascăl și celei de politician li se adaugă o carieră prolifică de scriitor, cu un debut, cu proză scurtă, în Revista Amfiteatru (1969), urmat de primul roman și primul succes literar, Conul de umbră (Editura Dacia, 1975), roman care a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor și a fost publicat „în vreo cincisprezece mii de exemplare” – după cum mărturisea autorul, la un moment dat, într-un interviu1. I-au apărut apoi mai multe volume, din genurile: proză scurtă, eseu, eseu filosofic, roman, un succes răsunător obținând romanul Cădere liberă, publicat de Editura Dacia în 1978, reeditat în 1995. Romanul a fost ecranizat (scenariul fiind scris de același autor), cu titlul Probleme personale, de către Casa de filme Patru, și a fost premiat în 1981, în cadrul Festivalului de film de la Costinești. Despre acest film, Grigore Zanc spunea: „A ieșit sub așteptările mele și mult sub nivelul romanului. Totuși, revăzându-l pe casetă […] surprinde și azi prin curajul său […]. De aceea a și fost retras discret de pe ecrane”. Probleme personale este o producție cinematografică, pentru cei care au trăit în anii comunismului, cu o simbolistică foarte clară, care încearcă să pună în lumină îndoielile, complexele psihologice care-l macină pe activistul de partid, într-o perioadă dificilă pentru asemenea manifestări de conștiință, lupta acestui personaj cu birocrația, încercarea de a combate festivismul socialist, raportările false de succese în muncă, etc. Se înțelege, așadar, de ce filmul a fost repede plasat într-un „con de umbră”. În fapt, tema obsedantă, am putea spune, a prozei lui Grigore Zanc, este lupta împotriva imposturii, a lașității, a incompetenței și militarea pentru instalarea într-o lume a respectului pentru adevăratele valorile ale societății. „…nu mă paște riscul nici al distanțării și cu atât mai puțin al dezicerii de propriile-mi cărți, ele nefiind scrise nici pentru a face sluj cuiva, nici pentru a fi în tonul conjuncturii ideologice; ele mă exprimă și îmi exprimă convingerile de care nu am motive să mă rușinez” – spunea autorul, în cadrul interviului mai sus pomenit. Și tot acolo: „Mult și cu toată pasiunea iubesc dreptatea, inteligența, frumusețea morală; detest însă profund nedreptatea, pestilența morală, răutatea”.
Dincolo de volumele care i-au apărut de-a lungul timpului, Grigore Zanc a scris sute de studii, articole, eseuri, publicate în țară și în străinătate, pe teme de filosofie, etică, artă și literatură. A avut zeci de participări la comunicări și reuniuni științifice, atât în România cât și peste hotare. A fost colaborator al mai multor reviste și publicații, după 1990 implicându-se direct în acest domeniu, ca director al săptămânalului Azi din Cluj, iar în perioada 1990-1992, ca membru în colegiul de redacție al cotidianului Azi din București. Este membru fondator al Societății Culturale „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, în prezent fiind membru în mai multe organizații, printre care și Uniunea Scriitorilor din România.
Răspunzând unei anchete socio-culturale, care a fost inclusă în volumul Întâlnire cu anul 2000 (Editura Dacia, 1989), la întrebarea „Ars poetica?” – Grigore Zanc dă o definiție care este, în opinia mea, chintesența poeziei și menirea poetului în această lume: „Să-i faci pe alții să vadă ceea ce nu știu că văd, să simtă ceea ce nu știu că simt…” Citindu-i prozele scurte din volumul Alb (Editura Sincron, 2000), dintre care unele sunt adevărate poeme în proză, cred că e momentul (de ce nu?!), să ne surprindă în curând și cu un volum de poezie. Dacă și autorul își dorește acest lucru, rămâne să vedem în viitor. Până atunci, îi transmitem toate urările noastre de bine cu prilejul rotundei aniversări. La mulți ani, Grigore Zanc!

 

 

Notă:
1 „Adică, mai om”, interviu realizat de Tudor Dumitru Savu, Tribuna, 27 ianuarie-1 februarie, 1995