Memoriei lui Emil Lask, respect și admirație

 

 

Cu toate acestea, nu putem să nu sesizăm că lumea contemporană cotește de la valorile pe care le exprimam mai sus și deviază, credem noi, iremediabil spre un alt mod de percepere și raportare valorică. Este de necontestat că structura imaginativă a lumii informaționale vine să se muleze perfect pe realitatea contemporană cotidiană. Acest fapt nu poate fi negat, oricît am dori să oprim sau să blamăm această tendință. Ce înseamnă aceasta? Nimic altceva decît faptul că structura apriorică imaginativă a europeanului a inventat o nouă lume posibilă, perfect rațională și perfect viețuibilă, impregnată de alte valori, năzuințe și raportări opozitive la realitatea obiectuală ici-colo disponibilă. Acest lucru a fost posibil datorită schimbărilor petrecute în însăși structura perceperii timpului și spațiului dar și a valorilor umanismului și a moralei creștine așa cum încă de mult timp a sesizat Fr. Nietzsche.
La fel ca orice altă reprezentare și reconstruire a lumii, lumea informațională, legată de inteligența artificială și de dependențele psihotice ale iluziei rețelelor sociale, a schimbării percepției, de la cea o singură dată mediată de intelect la dubla mediere pe care o face lumea informațională prin intermediul mașinilor și a inteligenței artificiale, care permit o comunicare a informației aproape instantanee și aproape generală, este o lume cu conținut și valoare chiar dacă acest conținut nu are consistența realului și a valorilor structurate de culturi bine definite, ea este totuși o realitate constituită care tinde și va reuși să înlocuiască natura ca ființare. Acest fapt implică o schimbare de esență a omului și nu doar una formală. Este evident că raportat la om și la esența sa spațiul virtual modifică nu doar comportamente, ci și valori. Iar acest lucru nu ar fi deosebit de grav dacă această anonimizare a elementului relație eu-alteritate nu ar duce la degradarea pînă la aneantizare a valorilor morale umane fundamentale precum cele de bine și rău, așa cum sunt ele prezente în fiecare cultură în parte și la schimbarea individului uman aproape sau chiar la nivelul unei noi religii care este dictată de diversele interese economice, politice, sociale, juridice sau de altă natură. De la speculațiile și observațiile lui Jakob Uexküll referitoare la comportamentele ființei umane și animalului, lucrurile au evoluat spre o a treia realitate, cea informațională, care tinde să ia locul celei tradiționale, care a fost secole de-a rîndul, milenii chiar, considerată naturală. Această înlocuire se manifestă la nivel social dar și moral și emoțional, la cel al valorilor precum munca sau a relației interumane marcate de rigoarea moralei. Imaginativul informațional tinde să ocupe și să corupă conținutul imaginativului natural, iar apoi să-l înlocuiască. În această perspectivă, schimbări la nivelul biologicului și al comportamentelor psiho-sociale nu numai că au apărut deja, dar ele vor evolua cu o viteză amețitoare. Trăim astăzi moartea unei lumi și nașterea alteia, diferită, dar atît de diferită încît omul cade pradă ei fără a se putea opune. Experiența celorlalte evoluții și revoluții ale conținutului imaginativ care, cum spuneam re-creează și validează o lume, nu mai este de nici un ajutor, întrucît lumea informațională este nu doar diferită dar și opusă tuturor celorlalte lumi posibile anterioare. Revoluțiile religioase și științifice, artistice sau morale și filosofice au avut pînă acum o raportare mediată doar de intelect și nu de o a treia entitate care este mașina echipată cu inteligența artificială. Și chiar dacă Markus Gabriel1 spunea undeva că mașinile sunt proaste ca pietrele, asta nu exclude faptul că ele au operat deja modificări de esență la cea mai intimă structură a omului, la capacitatea lui imaginativă creatoare de lumi posibile raționale pe care în acest moment le trăiește din plin, chiar dacă dublu mediat, existînd pericolul real al substituirii ființării ici-colo disponibile, a lucrului, cu virtualul și cu valorile sale care sunt fundamentate în chiar absența lor.
Însă chiar la nivelul relației interumane manifestate prin apropieri ce țin de nivelul sensibilității, a esteticului, a reproducerii, imaginativul informațional produce schimbări dramatice. Omul se întoarce spre o abordare asemănătoare primitivului, care nu mai are instituită valoarea fundamentală a familiei ca și celulă fundamentală a oricărei societăți și a reproductivității umane. În spatele unui progres comunicațional evident, al unei aparente relații de comuniune universală se ascunde intermediarul-mașină care golește de conținut aceste valori.
Pe de altă parte, nu poate fi negată acestei noi lumi un proces de „grăbire” a timpului și de anulare a spațiului, de comprimare a lor, lucru firesc avînd în vedere că acestea nu sunt decît percepții subiective, apriorisme ale sensibilității pure.
Această rapiditate a circulației informatice este benefică cercetării științifice dar și celorlalte ramuri ale spiritului, însă depărtează omul de esența sa care este legătura indisolubilă cu lucrul, cu realitatea, chiar dacă trăită mediat prin conștiință însă originar și autentic. Și așa cum spunea Markus Gabriel în lucrarea deja amintită, această formă care se creează la nivelul imaginativului și va crea o nouă lume, nu va rămîne fără efecte dramatice la nivelul biologicului.
Studii publicate în cele mai serioase reviste de specialitate endocrinologică din SUA și Europa vădesc faptul că, după anul 1990, populația de sex bărbătesc, ne referim la cei născuți după acest an, au dezvoltat forme extreme de efeminare prin lipsa valorilor normale ale testosteronului, astfel că un bărbat de 80 de ani născut la începutul secolului XX avea mai mult testosteron decît un tînăr din secolul XXI la vîrsta de 20 de ani, ceea ce este dramatic pentru întrega specie umană.
Acest fapt se datorează dependenței psihice de mașină sau poate tocmai de schimbarea lumii prin intermediul acestui nou imaginativ informațional care deja a produs schimbări dramatice la toate nivelurile existenței, de la cel al alimentației la cel comportamental și atitudinal, la cel al conservării biologice și spirituale.
Dar tocmai de aceea sensul analizei de față privitoare la evoluția lumilor imaginative istorice și împletirea cu cercetarea prezentelor determinări date de explozia aproape malignă a lumii informatice nu poate fi ocolită.
Vom încerca în cele ce urmează să punem între paranteze, să fenomenologizăm, pe o temă pe care marea majoritate a filosofilor contemporani o consideră un efect şi nu o cauză a întreprinderii creative a imaginativului poietic, a omului, adevărul.
A vorbi astăzi despre despre civilizațiile primitive, despre cultura primitivă a popoarelor naturii este un lucru care poate fi considerat perimat, mai ales în lumina celor afirmate anterior referitor la imaginativul informațional. Pentru un lector neavizat sau neatent viața mentală a acestor popoare poate părea haotică, simplistă sau, şi mai rău, confuză. Cercetătorul francez L. Levy-Bruhl, în lucrarea sa Les fonctions mentales dans les sociétés inférieures2, ajunge la concluzia, pe care astăzi o considerăm de la sine înțeleasă, și prin aceasta depășită, conform căreia funcționarea minții primitivului are o structură specială, guvernată de anumite reguli care-i determină întreaga dinamică mentală. Este o deosebire evidentă şi esențială între modul cum funcționează gîndirea calculatoare a omului de ştiință modern, sprijinită pe abstracțiune pură, şi cea a unui primitiv, ancorată în cel mai prozaic concret şi care este provocată de resorturi psihice speciale. Însă această diferență raportată la marea masă a indivizilor contemporani nu mai pare atît de îndepărtată dacă o privim din perspectiva imaginativului informațional. Şi totuşi, spune Levi-Bruhy, mintea primitivului se supune anumitor legi, are o structură bine determinată, putîndu-se vorbi de un imaginativ primitiv real şi solid constituit. Cu toate acestea, în ciuda uriaşului interval de timp care a trecut de la cercetătile lui Levi-Bruhl, în ciuda bibliotecilor scrise pe această temă, aceste legi călăuzitoare ale spiritului primitiv sunt, încă, sumar şi aproximativ cunoscute.
Vom spune, pentru început şi cu titlu generic că pentru omul primitiv realitatea este, prin excelență, mistică, în sensul în care obiectele, lumea înconjurătoare au, pe lîngă proprietățile lor obiective, şi proprietăți oculte, invizibile. Toate aceste proprietăți au, pentru popoarele naturii, aceeaşi valoare, ba mai mult, am îndrăzni să spunem că proprietățile oculte sunt percepute ca avînd un anumit ascendent față de cele concrete, obiective. Supranaturalul, determinarea divină, se amestecă în fiecare clipă şi în fiecare loc cu concretul, cu naturalul, cauzînd efecte continui, cu totul de neînțeles pentru omul contemporan.
Același lucru se întîmplă și cu individul contemporan care nu mai poate face distincția clară între lumea imaginativului natural și cea a imaginativului informațional. Desigur, aici nu ne referim la elita spirituală modernă care nu face această confuzie, așa cum nici elita spirituală primitivă nu făcea nici o confuzie între real și mistic, ci o mima doar în diferite scopuri, cele mai adesea ignobile sau care țineau de resortul puterii și al bogăției.

 

 

Note
1 Markus Gabriel, Ich ist nicht Gehirn – Philosophie des Geistes für das 21 Jahrhunderst, Ullstein, 2017.
2 Lucien Levi-Bruhl, Les fonctions mentales dans les sociétés inférieures, Les Presses Universitaires de France, Paris, 1910.